25 DE ANI DE LA REVOLUTIE – CONSTANTA ORAS MARTIR

CONSTANŢA ORAŞ MARTIR
A. Date statistice
În perioada 22 decembrie 1989 ora 12.09 – 12 ianuarie 1990 în judeţul Constanţa 30 de persoane au decedat şi 88 au fost rănite.
Victimele au fost produse de:

– Militari aparţinând M.Ap.N. – 107 (28 de morţi, 79 de răniţi);
– Militari aparţinând MAI – 3 (1 mort, 2 răniţi);
– Luptători ai gărzilor patriotice – 1 mort;
– Manifestanţi – 4 răniţi;
– 3 persoane au fost rănite de către un corp exploziv, a cărei provenienţă nu a putut fi determinată.
Cauzele producerii victimelor sunt următoarele:
– Împuşcare – 26 de morţi, 79 de răniţi;
– Prăbuşirea/doborârea unui elicopter – 4 morţi;
– Agresiune fizică – 4 răniţi;
– Explozia unui corp exploziv – 4 răniţi;
– Accident auto – 1 rănit.
Cele 105 victime produse prin împuşcare au fost urmările acţiunilor desfăşurate de către:
– Militari aparţinând M.Ap.N. – 24 morţi, 77 de răniţi;

– Militari aparţinând MAI – 1 mort, 2 răniţi;
– Luptători gărzi patriotice – 1 mort.
Victimele produese prin împuşcare au fost rezultatul:
– Incidente între unităţi militare – 30 (6 morţi, 24 răniţi);
– Erori militare – 27(5 morţi, 22 răniţi);
– Mânuirea imprudent a armamentului – 12 (6 morţi, 6 răniţi);
– Nerespectarea regulilor de pază – 6 (3 morţi, 3 răniţi);
– Tentative de sinucidere – 3 (1 mort, 2 răniţi).
Situaţia victimelor pe localităţi se prezintă astfel:
– Constanţa – 17 morţi, 67 de răniţi;
– Mangalia – 1 mort, 7 răniţi;
– Ion Corvin – 4 morţi;
– Agigea -2 morţi;
– Shitu – 1 mort;
– Eforie Nord – 1 mort;

– Tuzla – 1 mort, 1 rănit;
– Neptun – 1 mort, 2 răniţi;
– Basarabi – 1 mort, 3 răniţi;
– Mihail Kogălniceanu – 1 mort, 12 răniţi;
– Cernavoda – 1 mort, 4 răniţi;
– Medgidia – 1 rănit;
– Valu Traian – 1 rănit.
Dinamica producerii victimelora fost următoarea:
– 22 decembrie – 6 răniţi;
– 23 decembrie – 6 morţi, 15 răniţi;
– 24 decembbrie – 11 morţi, 40 de răniţi;
– 25 decembrie – 2 morţi, 10 răniţi;
– 26 decembrie – 6 răniţi;
– 28 deecmbrie – 2 răniţi ;
– 29 decmbrie – 1 mort;
– 31 decembire – 1 mort. 3 răniţi;
– 01 ianuarie – 3 morţi, 2 răniţi;
– 02 ianuarie – 3 morţi, 2 răniţi;
– 03 ianuarie – 1 mort;
– 04 ianuarie – 1 rănit;
– 05 ianuarie – 1 mort, 1 rănit;
– 12 ianaurie – 1 mort.
Decesul sau rănirea victimelor s-a produs în 100 de cazuri noaptea şi în 18 cazuri ziua.
.
B. Responsabiliatea producerii victimelor
La 22 decembrie 1989 militarii din garnizoanele Constanţa, Mangalia, Medgidia, Mihail Kogălniceanu, Topraisar, Basarabi,Tuzla, Schitu şi Cernavoda se aflau în cazărmi, executând măsurile prevăzute de indicativul alarmei de luptă perţiale.
Ca în toată ţara, imediat după fuga lui Nicolae Ceauşescu cu elicopterul, locuitorii din oraşele şi municipiile judeţului Constanţa au ieşit fericiţi pe străzi, bucurându-se din tot sufletul pentru înlăturarea dictaturii.
În municipiul Constanţa erau create toate condiţiile pentru ca să se instaleze noile autorităţi fără niciun fel de probleme şi în mod deosebit fără producerea unor victime.Din păcate nu a fost aşa.
Astăzi, la 25 de ani de la acele evenimente, se poate afirma cu certitudine că la Constanţa nu mai este de actualitate celebra întrebare:”Cine a tras în noi, după 22?” Cercetările executate de către procurorii militar au demonstrate că nicio victimă nu este rezultatu acţiunii invizibililor “terorişti”.
.
În opinia mea responsabilitţiile sunt foarte clare.
La nivel central:
– Membri CFSN şi reprezentanţii televiziunii şi radioului, care printr-o sofisticată operaţie de intoxicare informativă, au indus o stare de neîncredere, suspiciune şi nesiguranţă în rândul civililor şi militarilor, transformată în panică şi derută;
– Membri Comitetului Militar Superior, care au condus toate acţiunile militare la nivelul întregii ţări şi membri Comitetului Militar Judeţean, care a u condus acţiunile militare la nivel judeţean. Aceştia au dat dovadă de incompetenţă sau de rea credinţă;
– Conducătorii militari implicaţi, atât la nivel central cât şi local, în activitatea de dezinformare a populaţiei şi a militarilor.
La nivel local:
– Conducătorii militari, în special din Comandamentul Marinei Militare, incapabili să utilizeze eficient forţele şi mijloacele avute la dispoziţie;
– Conducătorii militari care nu au reuşit să coopereze cu reprezentanţii revoluţionailor;
– Conducătorii militari care au ordonat trimiterea în misiuni a elevilor studenţi din anul I al Institutului de Marină, aceştia fiind practic neinstruiţi, având executată doar o singură şedinţă de tragere;
– Conducătorii militari care nu au prelucrat militarilor trimişi în misiuni conţinutul Notei Telefonice nr.39 referitor la utilizarea uzului de armă pe timpul îndeplinirii misiunilor de pază sau patrulare.

.

C. Cinstirea memoriei eroilor martiri
La 25 de ani , românii au uitat ce s-a întâmplat în decembrie 1989, au uitat că sute de mii de oameni au scandat în stradă ”Vom muri , dar vom fi liberi!”, au uitat de de cele câteva de mii de români, morţi şi răniţi, deveniţi victime pe timpul luptei pentru libertate, dreptate şi adevăr.
Guvernanţii,amgajaţi permanent în inutile confruntările politice şi preocupaţi mai mereu de obţinerea bunăstării lor material personale, au uitat că pe parcursul timpului au elaborat şi aprobat legi prin care se obligau să acţioneze pentru eternizarea memoriei eroilor căzuţi în lupta pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembbrie 1989.
An de an, în decembire, autorităţile organizează acelaşi banal ceremonial,care cuprinde inevitabil slujba religioasă şi depunerile de coroane. L a acest eveniment participă de regulă un sobor de preoţi, garda de onoare,reprezentanţii autorităţilor locale(de multe ori înlocuitorii acestora) şi ai asociaţiilor de revoluţionari . La aceste evenimente constant au lipsit tinerii.
Nu se folosesc “Locurile Memoriei”, reprezentative pentru unicitatea evenimentelor – Casa Albă, sediile Securităţii Judeţene şi ale Miliţiei Municipale, Gara CFR, CET – nu se popularizează personalităţile remarcate pe timpul desfăşurării evenimentelor din decembrie 1989.
În afara Troţei de pe platoul Casei de Cultură, aflată acum într-un avansat stadiu de degradare, nu există un monument care să simbolizeze amploarea jertfei eroilor intraţi în istorie. Orice s-ar spune opera de artă”Căderea de pe soclu”, amplasată în parcul din faţa Prefecturii Constanţa, nu reprezintă un loc unde urmaşii eroilor sau simpli cetăţeni să se reculeagă şi să se gândească la cei ami buni dintre noi care s-au jertfit în dcembrie 1989.
În Grupul Funerar al Eroilor Martiri din Cimitirul Central sunt înhumaţi 10 eroi martiri – 1 civil şi 9 militari. În împrejurările dramatice din decembrie 1989 nu s-au putut centraliza şi înhuma în acest loc şi ceilalţi eroi martiri.
În muzeele constănţene nu a fost amenajat măcar un sector care să amintească de zilele dramatice din acea perioadă.
Dacă autorităţile au avut tot interesul în trecerea eroilor martiri în uitare, cu scopul nedeclarat de a minimaliza importanţa revoluţiei, atitudinea revoluţionarilor constănţeni este de neînţeles şi de neiertat.
Plecând de la premiza că majoritatea victimelor sunt militari căzuţi victime ale unor grave erori ale superiorilor sau civili împuşcaţi când se întorceau de la serviciu, revoluţionarii consideră că adevăraţii eroi sunt cei în viaţă. Aceştia ar trebui să înţeleagă că în decembrie 1989, oricare dintre ei puteau fi în locul celor doborâţi de gloanţe,că suferinţa abătută asupra familiilor eroilor martiri se putea abate şi asupra famililor lor. Trebuie să înţeleagă că fără jertfa de sânge a eroilor martiri, România nu se putea transforma în bine şi că jertfa acestora nu a fost zadarnică.
Nu în ultimul rând revoluţionarii trebuie să nu uite că mai au o datorie faţă de cei jertfiţi.
Aceasta a fost foarte bine exprimată de IPS dr. Nicolae Corneanu , la Timişoara , în 2007: ”Acolo sus ei aşteaptă de la noi să le împlinim nu doar idealurile pentru care şi-au dat viaţa, ci să fie scos la lumină şi adevărul privind tenebrele revoluţiei printr-o reală justiţie omenească, care să se alăture şi celei divine ce va veni fără îndoială.”
.
Col.(r) Remus Macovei