ENIGMA EPAVEI DE LA COSTINESTI

1968, 15 octombrie – cargoul (frigorific) „E. Evangelia“ , ex-„Empire Strenght“ (pavilion: Grecia, IMO: 1168519, 10.000 tdw., 7.355 trb., 5.120 trn., lungime: 136,70 m, lăţime: 17,50 m, propulsie: 6-Cyl 2 S.C.S.A. „Burmeister & Wain“, puterea maşinii: 2.650 c.p., constructor: 22 decembrie 1942, „Harland & Wolff“, Belfast – Marea Britanie; a fost lansat la apă la data de 28 mai 1942; finalizat la 22 decembrie 1942) a eşuat la circa 1,5 Mm de plaja nordică a staţiunii Costineşti, în punctul de coordonate 43° 58’ Nord/ 28° 39’ Est, într-o zonă a falezei naturale denumită „Golful Francezului“.
.
„«Grecoaicele» eşuate în Marea Neagră
(…) 15 octombrie 1968, Costineşti. La primele ore ale dimineţii, trei prieteni ies la pescuit în larg. Marea, liniştită ca un lac, e sufocată de o plapumă de ceaţă. Pescarii amatori îşi întind undiţele şi vorbesc în şoaptă, să nu sperie stavrizii. Doar ei, ceaţa şi pescăruşii. Nimic altceva pe întinderea de apă. Brusc, liniştea e spartă de un trosnet asurzitor, ca de fier frecat pe piatră. «Bă, ce s-aude?» – îndrăzneşte să murmure unul dintre prieteni. Fără să primească un răspuns, pescarii caută cu privirile în direcţia zgomotului.
Vălul de pâclă albicioasă ţine departe de ochii lor cauza înfricoşătorului huruit, ce pare să se apropie de barcă. Încep să vâslească înspăimântaţi către mal, aruncând din când în când câte-o privire în spate. Pe plajă, câţiva ţigani care ardeau cărămizi lăsaseră totul baltă şi fugeau unde vedeau cu ochii. «Vin ruşii, băăăă!…» – strigă unul dintre ei spre pescarii care se apropiau de mal, arătând îngrozit spre o navă care prindea contur în negura densă.
.
«Zgomotul era de la lanţurile care se frecau de rocă»,
«Nu erau ruşii, erau nişte greci. Era la scurt timp după invadarea Cehiei de către ruşi şi se zvonea că vin ruşii şi la noi. Dar ne-am lămurit repede că era, de fapt, o navă grecească. Un mastodont, o imensitate. Noi, din bărcuţa noastră, păream nişte purici pe lângă ea. Au dat drumul la ancore şi nava „a mers pe burtă“, până s-a oprit.
Zgomotul era de la lanţurile care se frecau de rocă.» – explică acum, după 40 de ani, Iordan Mitan, unul dintre pescarii care se afla în larg în momentul eşuării navei «Evanghelia», cea mai veche epavă de pe litoralul românesc, devenită acum un punct de atracţie al litoralului.
În scurt timp, mai multe ambarcaţiuni româneşti şi-au făcut apariţia în apropierea navei înfipte pe neaşteptate în nisipul de pe fundul mării româneşti. «Imediat au venit şi grănicerii, Salvările. N-au lăsat pe nimeni să se apropie.» – îşi aduce aminte nea Mitan.
.
Marinarul coleg cu fratele preşedintelui
Născut în Costineşti în urmă cu 64 de ani, Iordan Mitan este de când se ştie marinar. E mândru de experienţa lui pe mare şi de faptul că timp de 11 ani a lucrat cu Mircea Băsescu, fratele preşedintelui, pe un vas petrolier. Pentru câteva luni a servit pe aceeaşi navă alături de Traian Băsescu, cu care, spune fostul marinar, nu a apucat să stea de vorbă. Călător pe mare de zeci de ani, nea Mitan spune că a fost pe mai toate mările şi oceanele Pământului. A trecut prin furtuni şi uragane din care n-a crezut că mai iese viu.
«În călătoriile mele, parcă în 1993, am cunoscut un marinar grec care mi-a spus că «Evanghelia» a fost eşuată intenţionat, pentru asigurare», povesteşte nea Mitan. «E simplu: armatorul ştie că nava e veche, că nu mai face banii, şi caută s-o eşueze. De obicei, e mai credibil dacă moare cineva.» – explică nea Mitan.
Pe «Evanghelia» n-a murit nimeni. Membrii echipajului au stat însă la bord trei săptămâni. «În ultima săptămână nu mai aprindeau luminile, că nu mai aveau combustibil.
Au vrut să iasă la mal cu bărcile de salvare, dar nu i-au lăsat ai noştri. Oricum, după vreo lună nu mai era niciun grec pe navă. Au fost luaţi, unul câte unul, de agentul pe care îl angajase armatorul să aducă provizii.» – explică nea Mitan.
.
Vândută la fiare vechi, bucată cu bucată
Unul câte unul au început să dispară şi lucrurile de pe «Evanghelia», după plecarea «paznicilor» ei. Crăpăturile săpate de furia furtunii, care permiteau accesul, au lăsat vasul fără apărare în faţa localnicilor şi a turiştilor. Şi nea Mitan recunoaşte că a luat o dată un dulap de pe nava elenă, cu care şi-a «tăvănit» casa.
Sătenii au mai luat clanţele lucrate manual şi vesela. În rest, nu i-a interesat nimic. Toţi locuitorii Costineştiului erau marinari pricepuţi, care câştigau într-o călătorie pe mare de o jumătate de an cât să-şi ridice o casă.
«Nu aveai ce lua de pe „Evanghelia“, nava nu avea încărcătură când a eşuat. Ea pentru asta ancora în marea noastră, să încarce marfă.» – dezminte fostul marinar legendele care vorbesc despre portocalele din cala navei, care s-au revărsat, la impact, în albastrul învolburat al apei. Cu trecerea anilor, localnicii şi-au însuşit identitatea mastodontului. A devenit casa lor, când pescarii şi-au aşezat pentru o perioadă de timp cartierul lor general pe corpul ruginit al «grecoaicei».
Pentru înotătorii curajoşi, «Evanghelia» era punctul de sprijin într-o cursă de rezistenţă. Pentru scufundătorii mai mult sau mai puţin profesionişti substituia lipsa stâncilor din larg de pe care aceştia puteau sări. Zeci de ani, «Evanghelia» a convieţuit în linişte alături de turiştii care voiau să-i admire corpul brăzdat de rugină şi sare.
«Acum vreo zece ani a început prăpădul. Au venit tot felul de oameni cu aparate de tăiat. Au prădat tot ca să vândă la fiare vechi. De doi-trei ani văd că s-au mai potolit.» – povesteşte nea Mitan «suferinţa» vasului elen. Din barca cu motor cu care facem înconjurul bătrânei, ne arată prova, unde stă scris încă numele «grecoaicei», părăsită de stăpânul ei în ape străine, cu zeci de ani în urmă.
.
«Dosarele ne-au fost luate de Securitate»
Şeful Căpităniei Constanţa, Alexandru Mezei, dezminte «legendele» potrivit cărora grecii au eşuat cele două nave – din Costineşti şi Vama Veche -, pentru primele de asigurare. «Cea de la Vama Veche a fost adusă la mal pentru a salva echipajul, nici vorbă de asigurare. A fost o furtună foarte puternică în iarna lui 1981. Că apoi au lăsat nava aici şi or fi luat banii de pe asigurare, e altceva. Dar sunt pure speculaţii poveştile despre eşuările intenţionate pentru prima de asigurare.» – explică oficialul. Potrivit acestuia, astfel de afirmaţii nu pot fi făcute fără studierea dosarelor de cercetare întocmite după producerea acestor evenimente. «Nici nu ştiu dacă avem aceste dosare în arhiva noastră, că o mare parte ne-au fost luate de Securitate înainte de Revoluţie. Oricum, eu nu cred că a fost vorba despre eşuări intenţionate în niciunul dintre cele două cazuri.» – adaugă Mezei. (…)“.

Se spune că nava era încărcată cu portocale şi ulei de măsline şi ar fi aparţinut celebrului armator grec Aristotel Onassis .
În mod ciudat, „naufragiul“ s-a produs pe o mare calmă şi vânt redus, nava rămânând blocată între două stânci. Nu au fost înregistrate victime.
După unele opinii, comandantul navei ar fi fost sub influenţa alcoolului în momentul naufragiului, iar nava a fost eşuată în mod deliberat de echipaj, pentru plata primei de asigurare, dar, consultându-se cu salvatorii români, asiguratorul a refuzat plata asigurării, acest gen de eşuări fiind o practică curentă a armatorilor greci.
Întrucât echipajul a abandonat nava, potrivit regulilor internaţionale, nava a devenit proprietatea Statului Român.
.
În perioada războiului a navigat cu numele „Empire Strength“, pentru Ministerul de Război al S.U.A. („Blue Star Line Ltd.“).
La 15 martie 1946 a fost achiziţionat de „Frederick Leyland & Co. Ltd.“ şi a primit numele „Saxon Star“.
În anul 1950 a fost transferat la „Lamport & Holt Ltd. Line“, Liverpool.
În anul 1954 a trecut la „Booth S.S. Co. Ltd.“, Liverpool.
În anul 1959 a trecut la „Blue Star Line Ltd.“.
În august 1961 a fost vândut (117.000 lire sterline) la „D.L. Street Ltd.“, Cardiff, şi a primit numele „Redbrook“.
În anul 1965 a fost vândut la „Hegif Compania Naviera“ S.A., Grecia, şi a primit numele „E. Evangelia“.
.
După naufragiul din 15 octombrie 1968 de pe coasta românească a Mării Negre, epava navei a fost intens mediatizată şi, împreună cu obeliscul de pe plajă, a devenit simbolul staţiunii Costineşti şi unul dintre punctele de atracţie pentru turişti.


.

Potrivit Raportului anual 2007 al Autorităţii Navale Române, situaţia epavelor pe litoralul românesc al Mării Negre în anul de referinţă era următoarea: – două epave („Evanghelia“ – la 1,8 Mm Sud – Sud – Est de farul Tuzla, „Akra Aktion“ – la Vama Veche) şi 87 epave pe Dunăre sau canale secundare, în total 89 epave; în acelaşi an se aflau sub operaţiuni de ranfluare/ dezmembrare şapte epave; de asemenea, trebuie precizat faptul că unele epave sunt încă neidentificate, dintre care: – Km 156,5 Dunăre (epavă scufundată parţial pe malul stâng); – Km 1+100 Borcea (epavă scufundată total, în şenal, scufundată în timpul războiului, cu proiectile la bord, având însă 15 m apă deasupra la cota 0 – Hârşova); – Km 0+750 Borcea (epavă scufundată total, pe malul drept, fără probleme de navigaţ
ie); toate epavele din şenalul navigabil sunt semnalizate corespunzător şi nu prezintă pericol de navigaţie; din evidenţele Căpităniei Zonale Galaţi, respectiv Căpitănia Hârşova, a fost radiată epava raportată în ultimii ani la Km 245, pentru că, în urma unor sondaje repetate, efectuate de nava de semnalizare a A.F.D.J. Galaţi, nu s-a mai depistat nicio epavă.
.
Constantin Cumpănă, Corina Apostoleanu, (2011), „Amintiri despre o flotă pierdută“, vol. II – „Voiaje neterminate“, Constanța, Editura: „Telegraf Advertising“.