Vânătorii de munte-M.L.V.M

La 3 noiembrie 1916, Marele Cartier General prin Ordinul nr. 294, a decis ca Scoala Militară de Schiori din Bucuresti să fie transformată în “Corpul Vânătorilor de Munte”, organizat pe 3 batalioane a 3 companii fiecare, având un efectiv de 2000 de combatanti.
Această decizie se impunea cu strigentă deoarece, luptele duse de armata română în toamna anului 1916, au demonstrat fără putere de tăgadă că lipsa trupelor de vânători de munte a reprezentat un serios handicap pentru obtinerea sucesului în campanie. Din acea zi, în cazarma Regimentului 4 Rosiori Cotroceni – Bucuresti, au început să se adune viitorii vânători de munte, recrutati din întreaga armată.
În primul război mondial, Trupele de vânători de munte au participat la apărarea Moldovei cu Corpul Vânătorilor de Munte, care în functie de misiuni, a avut în compunere 3-4 batalioane de vânători de munte si o companie de mitraliere. La 3 decembrie 1916,, vânătorii de munte si-au început marsul pe jos spre garnizoana Târgu Neamt, au parcurs aproape 500 de km. Si au ajuns la destinatie la 3 ianuarie 1917, fiind întâmpinati cu bucurie de populatia si de oficialitătile orasului. Pe 9 ianuarie 1917, printr-un alt Ordin al Marelui Cartier General român, Corpul Vânătorilor de Munte a fost transformat în Batalionul Vânătorilor de Munte organizat pe 5 companii de puscasi, 2 companii de mitraliere si o sectie de transmisiuni.
În perioada ianuarie-iulie 1917, vânătorii de munte s-au instruit pentru ducerea luptei în teren muntos – împădurit.
Ordinul de luptă s-a primit în ziua de 8 august 1917. Sub comanda maiorului Virgil Bădulescu, Batalionul de Vânători de Munte a intrat în ziua de 11 august în luptele de la Ciresoaia si Cosna. Astfel a început botezul focului pentru vânătorii de munte, urmat de o victorie prestigioasă. În primul război mondial, vânătorii de munte si-au demonstrat vitejia si spiritul de sacrificiu la Târgu Ocna, Ciresoaia, Vrânceanu si Oituz. Concluziile dureroasei experiente a primului război mondial, au fost valorificate cu succes în perioada interbelică, acordându-se un mare interes pregătirii trupelor specializate pentru lupta în teren muntos-împădurit.
În anul 1923 s-au înfiintat primele două mari unităti de vânători de munte- D.1 V.M. la Brasov si D. 2 V.M. la Bistrita. Pozitia acestora în cadrul sistemului militar românesc s-a consolidat, s-au pus bazele instructiei la munte si s-au adoptat norme, reguli si principii privind lupta în munti.
În anul 1937 din cele două divizii de 3 munte s-au constituit Bg. 1,2 si 3 Mx. Munte, cărora li s-a alăturat Bg.4 Mx. Munte, înfiintată în anul 1939. Acoperirea frontierei de nord a României si participarea la cel de-al doilea război mondial în cele două campanii militare din est si din vest, a constituit examenul cel mai dur din întreaga istorie a trupelor de munte. Drumul lor a însemnat parcurgerea unui spatiu de peste 3000 de km. adâncime, din România până în Kuban si din Kuban până în Cehoslovacia. Spatiul parcurs a însemnat tranzitarea prin luptă a teritoriilor a 7 state, aflându-se permanent în primul esalon, acolo unde situatia era grea si uneori fără scăpare.
În al doilea război mondial, vânătorii de munte au participat atât pe frontul de Est cât si pe cel de Vest, cu CORPUL VÂNĂTORILOR DE MUNTE, organizat pe 4 Divizii de Munte, fiecare organizată astfel: 6 B.V.M.; 2 B. SKI; 2 Dn. T.M.; 1 Dn. Ob. M.; 1 Cp. Trs.; 1 Esc. Călări; 1Cp. A.T.; 1 Cp. Pol. Mil.; 1 Cp. A.A. Al doilea război mondial încheiat la 12 mai 1945 a costat viata a 74.208 vînători de munte, ale căror morminte se găsesc presărate pe tot drumul de luptă, din nordul României, în Bucovina, Basarabia, Ucraina, Crimeea, Caucaz, Moldova, Transilvania, Ungaria si Cehoslovacia, dovedind lumii întregi că au fost trupe de elită ale Armatei Române.
După cel de-al doilea război mondial, a urmat o perioadă mult mai grea pentru vânătorii de munte, confruntarea cu un adversar mult mai puternic, “aliatul sovietic” care îsi propusese lichidarea acestor trupe de elită. În perioada 1946 – 1961, trupele de vânători de munte au fost restructurate, ajungându-se la 14 aprilie 1961, la desfiintarea si ultimei structuri de Vânători de Munte, Bg. 2 V.M. Însă, în anul 1964 la 14 octombrie, prin ordin al Ministerului Apărării Nationale s-a reînfiintat Bg. 2 V.M. În perioada 1964 – 1969 au mai fost înfiintate Bg. 1V.M., Bg. 4 V.M., Bg. 5 V.M., iar în perioada 1990 – 1991, Bg. 7 V.M. si Bg. 61 V.M. Fiecare brigadă de vânători de munte avea în structura sa câte: 2 – 3 B.V.M.; 1 Dn. T.M. sau obuziere; 1Cp. Cc.; 1 Cp. Ge.; 1 Cp. Trs.; 1 Cp. N.B.C. si o Bt. Art. A.A. – mixtă.
1. Misiunile ce le pot îndeplini
Având în vedere că 1/3 din teritoriul ROMÂNIEI este teren muntos – împădurit, batalioanele si brigăzile de vânători de munte sunt structuri militare specializate în ducerea actiunilor în teren muntos – împădurit, actionând în subordinea Corpului de armată de arme întrunite. Ele duc actiuni de luptă ofensive sau de apărare, atât independent, cât si-n cooperare cu alte trupe, în teren muntos – împădurit, greu accesibil, acolo unde celelalte arme nu pot actiona.
În apărare, structurile de vânători de munte pot actiona pentru:
-apărarea unei localităti montane sau grup de cabane;
-apărarea unor puncte obligate de trecere, trecători sau depresiuni intramontane;
-apărarea unor lucrări de artă (baraje hidrotehnice, viaducte, tunele, etc.)
De asemenea prin actiuni de hărtuire permanentă (pericole tip “comando”) asupra inamicului ce duce actiuni ofensive în zona montană, îi poate fractiona dispozitivul , perturba logistica actiunilor si chiar îi creează o stare de nesigurantă în zona respectivă, ducând la scăderea gravă a moralului trupelor.
În lupta ofensivă, trupele de vânători de munte prin actiuni independente sau în cooperare cu celelalte trupe, pot:
-elibera localităti si grupuri de cabane;
-deschide trecători principale;
-cuceri noduri orografice si lucrări de artă;
-duce actiuni de hărtuire a inamicului în scopul fractionării dispozitivului său si scăderii moralului.
2. Înzestrare
Unitătile de vânători de munte sunt înzestrate cu armament si tehnică de luptă moderne, produse de industria militară de apărare românească, astfel:
-tehnică blindată: M.L.V.M.; M.L.I. – 84 SAU T.A.B. – 71 M.;
-armament de infanterie: Puscă automată 5,45 mm; Md. 1986; Puscă mitralieră md. 1964; Pistol mitralieră Md. 1963; Puscă semiautomată cu lunetă Md. 1964; Mitralieră de companie Md. 1966 si A.G.A.T. – 7;
-armament de artilerie: A.G. – 9; Tun 76 – M.; Ob. 98 M.; Ar. 82 mm; Ar.120 mm;
-mitraliere 145 MM PE m.l.v.m. si pe Mitr. A.A.;
-instalatie “MALIUTKA” pe M.L.I. – 84;
-statii de transmisiuni: R. 1030 si “PANTHER – 2000”.
3. Cooperare militară internatională
În perioada 1995 – 2001, trupele de vânători de munte au desfăsurat exercitii de instruire în comun la nivel pl. – Cp., cu forte speciale din armatele următoarelor state: S.U.A., Marea Britanie, Grecia, Olanda, Turcia, Franta si Italia, făcându-se un schimb util de cunostinte privind ducerea actiunilor de luptă în teren muntos – împădurit, procedeele tehnice de escaladare a masivilor muntosi cât si a salvării rănitilor din abrupturi montane.
Pentru misiuni PfP / NATO, avem 1 Cp. V.M. – S.A.R. de la B. 21 V.M., care poate executa la ordin misiuni de căutare si salvare a accidentatilor în zonele montane.
În urma procesului de restructurare, în anului 2001, trupele de vânători de munte se prezintă cu următoarele structuri: Bg. 61 V.M.; B. 28 V.M. / Bg. 230 I.M. si Scoala de Aplicatie pentru Vânători de Munte având în subordine Bz. 4 Instr V.M.