TAB-71

Româniadeţinea încă din anul 1962 documentaţia necesară fabricării sub licenţă a transportorului blindat sovietic BTR-60P. Având la dispoziţie aceste informaţii, inginerii români au construit prototipul TAB-63. Acest model nu a intrat în producţie, fiindcă autorităţile de la Bucureşti doreau licenţa pentru fabricarea versiunii modernizate a transportorului, denumită BTR-60PB. Licenţa pentru acest model a fost obţinută de la URSS în anul 1970, iar producţia a fost demarată la Uzina Automecanică Moreni. Denumit oficial TAB-71, transportorul blindat pentru trupe era similar, dar nu identic cu modelul sovietic. Principala deosebire era turela îmbunătăţită şi motoarele pe benzină mult mai puternice. Unghiul de tragere vertical de aproape 90° al mitralierelor din turelă permitea folosirea lor împotriva ţintelor aeriene. TAB-71 avea mai multe periscoape de vedere pe timp de zi decât BTR-60PB, precum şi un periscop distinctiv în partea stângă a turelei.

Modelul de bază TAB-71 a fost construit într-un număr limitat, fiind urmat de modelul TAB-71M (M de la Modernizat), denumit şi TAB-72 de către serviciile de informaţii străine. Acest model era îmbunătăţit semnificativ, având acum două motoare diesel Saviem 797-05 a câte 130 de cai putere fiecare. Aceste motoare erau folosite şi de către modelul TAB-77, bazat pe transportorul sovietic BTR-70. Partea din spate a transportorului blindat era acum mult mai ridicată din cauza camerei energetice mai mari, iar ţevile de eşapament erau poziţionate orizontal. TAB-71M avea şi un oblon de acces între punţile doi şi trei. Accesul era însă foarte dificil din cauza spaţiului limitat dintre roţi, fiind poreclite “obloane sinucigaşe” de către trupele române. Totuşi, obloanele laterale dintre roţi putea fi folosite în caz de urgenţă pentru evacuarea vehiculului şi pentru aprovizionarea cu muniţie şi alte provizii. Periscopul de vedere pe timp de zi al turelei era acum protejat de un grilaj.