
MLI-84 (Maşina de Luptă a Infanteriei Model 1984) este un vehicul de luptă blindat, amfibiu, şenilat, destinat protecţiei, transportului şi ducerii luptei de către grupa de infanterie împotriva personalului, transporturilor logistice, blindatelor uşoare, tancurilor şi elicopterelor inamice, folosind armamentul instalat pe vehicul şi armamentul portativ al grupei.
Republica Socialistă România a obţinut în 1982 de la URSS licenţa pentru construirea a 178 de vehiculeBMP-1 adaptate nevoilor Armatei Române şi posibilităţilor industriei autohtone. Vehiculele, denumite oficial MLI-84, aveau un motor diferit, un şasiu extins, o mitralieră antiaeriană suplimentară de calibru 12,7mm montată deasupra camerei desantului şi alte modificări minore. Producţia a fost demarată în 1984 la Uzina Mecanică Mizil şi a continuat până în anul 1991.
În anul 1995 a fost luată decizia modernizării maşinilor de luptă MLI-84 pentru a fi aduse la standardeNATO. Programul de modernizare a stârnit numeroase controverse, fiind realizat de către Centrul de Afaceri Produse Militare din cadrul MFA Mizil în colaborare cu alte firme din România şi din străinătate. Noul vehicul, denumit oficial MLI-84M “Jderul” (Maşina de Luptă a Infanteriei Model 1984 Modernizată), este compatibil cu standardele tehnico-tactice NATO.

După invadarea Cehoslovaciei în 1968 de către ţările Pactului de la Varşovia (cu excepţia României), Consiliul de Apărare al Republicii Socialiste România a adoptat o nouă naţională de apărare. Dezvoltarea unei industrii autohtone de armament a devenit prioritate naţională. Licenţa pentru fabricarea în ţară amaşinii de luptă a infanteriei BMP-1 a fost obţinută în 1982. Producţia a fost realizată între anii 1985 şi 1991 la Uzina Mecanică Mizil, fiind fabricate 178 de bucăţi. Licenţa era gratuită pentru vehiculele destinate Armatei Române.Autorităţile de la Bucureşti au reuşit să obţină şi permisiunea de a modifica designul maşinii blindate pe şenile.
Prima modificare a fost schimbarea agregatului energetic. Motorul original a fost înlocuit cu unul mai puternic, dezvoltat în România. Spre deosebire de motorul de fabricaţie sovietică UTD-20 (care dezvolta 300 de cai putere), motorul 8V-1240-DT-S avea 360 de cai putere, însă era mai greu şi mai voluminos. Şasiul a fost extins cu 60 de centimetri pentru a face loc motorului diesel supraalimentat. Vehiculul era mai lat (3,15 m) şi mai înalt (2,11 metri). MLI-84 are spaţii mai mari între galeţi decât BMP-1. Spaţiul suplimentar din interior a fost folosit pentru a transporta mai mult combustibil (600 de litri de motorină). Garda la sol a crescut de la 370 de mm la 400 de mm. Spre deosebire de BMP-1, care avea patru obloane dreptunghiulare amplasate în plafonul vehiculului, MLI-84 avea doar trei. În locul ultimului oblon din stânga era montată o mitralieră antiaeriană DŞK de calibrul 12,7 mm lângă un oblon circular. Soldatul aflat lângă uşa stângă din spatele vehiculului se ocupa de manevrarea mitralierei. Desantul soldaţilor din stânga vehiculului era imposibil în timpul acestei operaţiuni. BMP-1 avea pe uşa din stânga o ambrazură prin care se putea trage în spatele vehiculului. La MLI-84 ambrazura a fost mutată pe uşa din dreapta, din cauza mitralierei DŞK. Greutatea maşinii de luptă a infanteriei a crescut la 16.6 tone. MLI-84 era dotat cu sistem
Modernizare
Decizia de a moderniza maşinile de luptă ale infanteriei MLI-84 a fost luată în 1995, programul fiind demarat un an mai târziu. Firmele autohtone implicate în program au fost Agenţia de Cercetare pentru Tehnică şi Tehnologii Militare (ACTTM aparţine de MApN), MFA Mizil, Romarm (prin Arsenal Reşiţa, UPS Dragomireşti şi Electromagnetica Ploieşti), Pro Optica Bucureşti, Artego Târgu-Jiu, Anticorozivul Bucureşti, Aerostar Bacău, Rocast Piteşti, ICPE şi Interactive SA Bucureşti. Printre firmele din străinătate s-au numărat Rafael (Israel), Caterpillar, Rheinmetall (prin Oerlikon), General Dynamics, DIEHL Remscheid GmbH, EADS, L’Hotellier sau Harris Corporation.
Scopul acestui program a fost creşterea puterii de foc, a mobilităţii, implementarea unor sisteme de protecţie (avertizare la iluminare laser şi radar, sistem automat de lansare a grenadelor fumigene în cazul activării senzorilor, un sistem de stingere a incendiilor, instalaţie de climatizare) şi introducerea unor sisteme avansate de comandă şi control. Armata Română a comandat 99 de vehicule MLI-84 pentru a echipa trei batalioane de infanterie mecanizată.
![]() MLI-84M la parada militară de Ziua Naţională a României dinBucureşti (1 decembrie 2008)
|
|
Tip | Maşină de luptă a infanteriei |
---|---|
Loc de origine | ![]() |
Istoric operaţional | |
În uz | 1985 – prezent |
Folosit de | Forţele Terestre Române |
Istoric producţie | |
An proiectare | 1982 – 1985 |
Producător | Uzina Mecanică Mizil |
An producţie | 1984 – 1991 |
Bucăţi construite | 178 |
Variante | vezi Variante |
Date generale (MLI-84M) | |
Greutate | 17,6 tone |
Lungime | 7.320 m |
Lăţime | 3.3 m |
Înălţime | 2.942 m |
Echipaj | 3 (comandant, mecanic conductor şi ochitor) |
Pasageri | 8 soldaţi |
|
|
Blindaj | asigură protecţie împotriva mitralierelor grele de calibrul 12,7mm |
Armament principal |
1 × tun automat Oerlikon KBA-07 cu ţeavă ghintuită cal. 25mm |
Armament secundar |
1 × mitralieră jumelată PKT 7.92 mm 1 × instalaţie de lansare a rachetelor antitanc dirijate Spike |
Motor | Caterpillar C9, diesel, supraalimentat, răcire cu lichid, 6 cilindri în 4 timpi, 400 CP la 2200rpm |
Putere specifică | 23,4 CP/t |
Suspensie | bare de torsiune, amortizoare hidraulice la primul, al doilea şi al şaselea galet |
Gardă la sol | 40 cm |
Autonomie | 550-600 km |
Viteză maximă | 65 km/h pe şosea 30-40 km/h pe teren accidentat |
sursa: Wikipedia
Lasă un comentariu