17 incerca din nou sa paseze responsabilitatea infrangerii pe umerii romanilor.
In timpul ofensivei sovietice si a retragerii spre Sevastopol, Armata 17 pierduse 12.221 germani si 17.652 romani pana pe data de 16 aprilie 1944. Intre 14 si 27 aprilie s-a derulat prima faza a evacuarii. In total 73.058 de oameni au ajuns in siguranta in Romania: 28.394 germani, 20.779 romani, 723 slovaci, 15.055 voluntari rusi, 2.559 prizonieri si 3.748 civili. Comandamentul Corpului de Cavalerie si o parte a marilor sale unitati au fost trimise in tara. Corpul de Munte a primit responsabilitatea pentru trupele romane ramase la Sevastopol.
Pe 15 aprilie, cand primele avangarde sovietice au ajuns in apropierea Sevastopolului, apararea cetatii era asigurata in principal de forte romane: Divizia 2 Munte era plasata pe aripa stanga, Divizia 1 Munte se afla in centru (ambele erau subordonate Corpului 49 german), iar Divizia 3 Munte se afla pe aripa dreapta (subordonata Corpului 5 german). Divizia 2 Munte a fost atacata in doua randuri de doua divizii de puscasi sovietice, sprijinite de tancuri, la 11:00 si la 14:30. Ambele asalturi au fost respinse si 12 care de lupta au fost distruse. In sectorul Diviziei 1 Munte au avut loc de asemenea doua atacuri la 12:30 si la 17:00, dar fara succes, 11 tancuri inamice fiind incendiate. In cursul noptii, Divizia 50 Infanterie germana s-a suprapus peste pozitia Diviziei 2 Munte, iar Divizia 336 Infanterie peste pozitia Diviziei 1 Munte. Pe 16 aprilie, Divizia 2 Munte a respins patru atacuri, iar Divizia 1 Munte a respins doua.
Asalturile sovietice au continuat intre 17 si 26 aprilie. Divizia 2 Munte, cu Grupul 58 Cercetare in locul Batalionului 7 Vanatori de Munte pierdut la Alusta, a respins nu mai putin de 24 de atacuri in aceasta perioada, iar Divizia 1 Munte 10 atacuri. Gen. de divizie Leonard Mociulschi, comandantul Diviziei 3 Munte, a asigurat comanda Corpului 5 german in perioada 20-24 aprilie, cat timp gen. Allmendinger a lipsit din Sevastopol. El a reusit sa respinga un puternic atac sovietic, sustinut de circa 100 de tancuri, pe data de 23 aprilie. Actiunile vanatorilor de munte din aceste zile au atras laude din partea comandantilor germani. Cpt. Dumitru Beu, comandantul Escadronului 2 Vanatori Calari, a atacat in fruntea unitatii sale trupele sovietice ce amenintau stanga Batalionului 16 in noaptea de 25/26 aprilie si a eliminat pericolul. Pe 27 aprilie, Batalionul 16 s-a distins respingand doua asalturi inamice asupra inaltimii Bunker Berg. A primit multumiri din partea Regimentului 121 Infanterie german. Comandantii Batalioanelor 1, 2 si 3 Vanatori de Munte au fost decorati cu Ordinul Crucea de Fier si exemplele ar putea continua.
Pe 27 aprilie 1944, Armata 17 germana a fost reorganizata. Corpul 5 era compus din Diviziile 73, 98 si 111 germane si Divizia 3 Munte romana, avand in compunere si elemente ale Diviziei 19 Infanterie (Detasamentul “Lt. col. Petrisor”). Corpul 49 avea Diviziile 50 si 336 germane si Diviziile 1 si 2 Munte romane. Aceasta din urma avea subordonate ei si elementele Diviziei 10 Infanterie care nu fusesera evacuate (Detasamentul “Col. Ardeleanu” – aproximativ 2.100 de oameni). Comandantul Cetatii Sevastopol avea la dispozitie un regiment format cu cate un divizion de la Diviziile 6 si 9 Cavalerie romane (Detasamentul “Lt. col. Bracacescu”) si Batalionul 755 Ciclisti german. Corpul de Munte roman avea doar atributii disciplinare si organizatorice.
Pe 3 mai numarul trupelor germane si romane inca in Crimeea se ridica la 64.700. Doua zile mai tarziu, Frontul 4 Ucrainean a pornit asaltul general. Divizia 336 Infanterie si Divizia 2 Munte, care aparau Cota 104, ce bara accesul in Valea Belbek, au respins atacurile sovietice. In sectorul Batalionului 8 Vanatori de Munte si al unui batalion german, inamicul a reusit sa patrunda la nord-est de Cota 104. Mai tarziu a rupt si apararea Batalionului I/Regimentul 686 german in zona Bunker Berg. Batalionul 16 Vanatori de Munte s-a distins din nou, contraatacand impreuna cu Escadronul 2 Vanatori Calari si Compania de Cercetare a Batalionului 8 si alungand infanteria sovietica din sectorul Bunker Berg. De asemenea, Batalioanele 9 si 10 Vanatori de Munte au respins toate atacurile sovietice din zona lor. Pe 6 mai, trupe inamice au reusit sa patrunda in centrul pozitiei Diviziei 1 Munte, dar contraatacul rezervelor a salvat situatia. Divizia 3 Munte nu avea pe 5 mai in prima linie decat Batalionul 22. Pe 7 mai a instalat Batalioanele 5, 12 si 21 Vanatori de Munte pe pozitia intermediara de la Nikolaevka.
In urma pierderii Inatimilor Sapun, in noaptea de 7/8 mai, trupele Axei au inceput retragerea catre pozitiile de la Chersones, de unde urmau sa fie evacuate pe mare. Astfel, in dimineata zilei de 8 mai, Divizia 1 Munte a ocupat capul de pod cu Grupul 2 Vanatori de Munte (Batalioanele 1, 3 si 4), Compania de Aruncatoare 120 mm si un pluton anticar dotat cu tunuri Pak 38, cal. 50 mm. A preluat in subordine si Grupul 5 Vanatori de Munte (Batalioanele 9 si 10) de la Divizia 2 Munte, care a fost in rest se pregatea de evacuare, si Divizionul 2 din Detasamentul “Lt. col. Bracacescu”, care se aflau in Sevastopol. Batalioanele 2 si 24 Vanatori de Munte erau subordonate Diviziilor 73 si 98 germane. Acestea au suferit ziua urmatoare pierderi foarte mari dupa ruperiea frontului Corpului 5 si in timpul retragerii. Divizia 3 Munte a fost atacata pe pozitiile de la Nikolaevka pe 9 mai de infanterie si tancuri sovietice, ce strapusnesera frontul Corpului 5 german, si dupa asalturi repetate a fost silita sa se retraga si ea spre capul de pod de la Chersones. Astfel, in timpul noptii, resturile diviziilor germane s-au suprapus peste vanatorii de munte aflati deja in dispozitiv. Au fost distribuiti aproximativ 2-300 de soldati germani, dotati doar cu armamentul portativ, pentru fiecare batalion roman. Comanda generala era exercitata de Corpul 49 german, deoarece poaspatul comandant al Armatei 17, generalul Karl Allmendinger, fusese evacuat.
Pe 10 mai, capul de pod a fost bombardat in continuu de artileria sovietica si de avioanele VVS-ului. S-a produs un atac in sectoarele Batalioanelor 1, 3 si 9 Vanatori de Munte, dar care au rezistat cu indarjire, reusind sa separe infanteria de tancuri si sa le distruga pe acelea ce patrunsesera in pozitiile proprii. In aceeasi zi au fost evacuate comandamentele Corpului de Munte si al Diviziei 3 Munte. Pe 11 mai, Batalioanele 1, 3 si 9 au respins un nou atac sovietic, distrugand 6 tancuri. La ora 17:00 trebuia sa inceapa desprinderea din pozitia de la Chersones si de la 23:00 imbarcarea. Din nefericire, majoritatea trupelor nu a mai putut fi evacuata, deoarece navele nu au reusit sa se apropie de tarm din cauza puternicului foc de artilerie executat de trupele sovietice. Doar comanda Diviziei 1 Munte si a Grupului 5 Vanatori de Munte au scapat. Au ramas sa lupte pana la sfarsit:
- Grupul 2 Vanatori de Munte (col. Ilie Vasilescu)
- Batalionul 1 Vanatori de Munte (lt. col. Petre Marinov)
- Batalionul 3 Vanatori de Munte (lt. col. Opris)
- Batalionul 4 Vanatori de Munte (lt. col. Ioan Popa)
- Bateria 137 Anticar Moto
- Compania Aruncatoare 120 mm
- Plutonul Anticar
- Batalionul 9 Vanatori de Munte (mr. Oreste Popescu)
- Batalionul 10 Vanatori de Munte (mr. Stelian Busuiocescu)
In total 92 ofiteri, 103 subofiteri si 2.561 soldati din Diviziile 1 si 2 Munte au ramas la Chersones. Rezistenta a incetat pe 12 mai la ora 8:00. Au fost evacuati 15.078 romani, 28.992 germani, 346 voluntari rusi, 52 prizonieri si 3.367 civili. In timpul transportului au murit aproximativ 11.000 de oameni, din care 4.000 romani.
Din cei 230.000 de oameni pe care ii avea Armata 17 in aprilie 1944, doar aproximativ 150.000 au ajuns la Constanta transportati pe mare sau prin aer. Pierderile romane au fost 23.397 din aproximativ 62.000 – 65.000 de soldati. Tinand cont ca era vorba de unele din cele mai experimentate si bine echipate divizii din Armata Romana, pierderile in oameni si armament s-au simtit 3 luni mai tarziu in timpul ofensivei sovietice din Moldova. Germanii au pierdut 31.700 de oameni, iar soarta a aproape 20.000, in mare lor majoritate voluntari locali, este necunoscuta. De cealalta parte, pierderile sovietice au fost 17.754 morti si disparuti, 67.065 raniti, 171 tancuri, 521 piese de artilerie si 179 avioane. Evident, aceast dezastru putea fi evitat, daca Hitler ar fi consimtit la evacuarea Armatei 17 la sfarsitul anului 1943 sau macar in februarie 1944, dupa pierderea Nikopolului. Proportiile infrangerii au fost limitate de actiunea Kriegsmarine si a Marinei Regale Romane, dar despre faptele acestora, in capitolul urmator.
Autor: Victor Nitu
Sursa: Warldwar2
Lasă un comentariu
Si bunicul meu a fost la Sevastopol si in Muntii Tatra.
Care a fost soarta lt.col.Opris ?Stie cineva?
Daca doriti, relatati-ne dumneavoastra.
ESTE UN LUCRU DEOSEBIT CA SE RESCRIE ISTORIA CU ACESTE ARTICOLE