marţi 15 iun 2021

SPONSORI OFICIALI

TURTUCAIA : INFRANGEREA DESPRE CARE NU SE VORBESTE

Turtucaia 052(1)

TURTUCAIA
.

În perioada 1- 6 septembrie 1916 s-a desfăşurat bătălia de la Turtucaia, soldată cu cea mai ruşinoasă înfrângere a armatei române din întreaga sa istorie.
La sfârşiitul celor 6 zile de luptă din cei aproximativ 39.000 militari români care au acţionat în capul de pod, 28.500 au fost luaţi prizonieri (480 ofiţeri şi 28.020 gradaţi -soldaţi), aproximativ 7.000 îl reprezintă morţii şi răniţii, iar 3.500 au reuşit să se salveze trecând Dunărea sau retrăgându-se spre Silistra. (conform Leonida Moise- Confruntări militare în Dobrogea).
Cum a fost posibil această catastrofă este greu de explicat chiar şi astăzi.
Generalul Mihail Aslan, comandantul Armatei a III-a, care avea în subordine şi capul de pod de la Turtucaia, declara plin de importanţă, cu doar câteva zile înaintea catastrofei, că ”Turtuicaia va fi Verdunul românesc”. Generalul făcea această apreciere la Jokey –Clubul bucureştean şi nu din mijlocul militarilor care se pregăteau de marea confruntare.
.

Capul de pod Turtucaia, era zona fortificată din jurul localităţii, a cărei apărare revenea Diviziei 17 Infanterie. Acesta avea în subordine toate trupele aflate în Turtucaia şi împrejurimile acestei localităţi, precum şi Divizia de Dunăre cu toate navele şi uităţile din subordine. Comandantul capului de pod era generalul Constantin Teodorescu. Divizia 17 Infanterie avea în compunere:
.

– Brigada 18 Infanterie ,comandant col. Nicolae Mărăşescu, formată din Regimentul 36 Infanterie şi Regimentul 76 Infanterie;
.

– Brigada 39 Infanterie, comandant gen. Constantin Drăgotescu, formată din Regimentul 79 Infanterie şi batalioane 4 din regimentele 40,75 şi 80 Infanterie.
.

Pe Dunăre acţiona în sprijinul forţelor din capul de pod Divizia de Dunăre, formată din 4 monitoare şi 8 vedete, comandată de contraamiralul Nicolae Negrescu.
Lucrările de fortificaţie ale capului de pod au început să fie amenajate încă din 1914. Structura acestuia era următoare:
.

– Poziţia de avanposturi – organizată pe trei aliniamente – linia posturilor mici, cea a gărzilor mari şi a rezervei avanposturilor. Erau incluse şi pichetele de de pe frontieră;
.

– Poziţia principală de rezistenţă – era situată la aproximativ 3 km înapoia avanposturilor. Avea o dezvoltare frontală de aproximativ 30 km , cu o rază de 8-10 km şi se sprijinea la extremităţi pe fluviul Dunăre. Era formată din 15 centre. Un centru avea forma unei redute şi era realizat din lucrări pasagere cu şanţuri adânci şi cu adăposturi pentru rezerve, blindate cu grinzi de fier sau lemn;
.
–  Poziţia a două de rezistenţă – era situată la aproximativ 3- 4 km înapoia celei principale, avea o formă semicirculaă şi trecea pe la 2- 4 km de liziera localităţiiTurtucaia. Această poziţie era mult mai slabă, fiind constituită din şanţuri simple de trăgători, fără adăposturi şi fără şanţuri de comunicaţie. În multe locuri şanţurile erau năruite.
.

Poziţia principală de rezistenţă era organizată pe trei sectoare de apărare:
.

– Sectorul I Staroselo, cu centrele 1-5, era apărat de Regimentul 36 Infanterie, comandat de lt.col. Solomon Nicolicescu;
.

 

– Sectorul II Daidâr, cu centrele 6-9, era apărat de Regimentul 79 Infanterie, comandat de lt.col. Ion Dumitrescu;


.

– Sectorul III Antimovo, cu sectoarele 10-15, era apărat de Regimentul 76 Infanterie , comandat de lt.col.Alexandru Marinescu.
.

În capul de pod acţionau şi următoarele forţe de artilerie:
.

– Artilerie grea- o baterie tunuri de 150 mm Krupp x 4 piese; o baterie tunuri de 120 mm x 4 piese; trei baterii obuziere 120 mm x 2 tunuri fiecare, aduse de pe linia Nămoloasa – Focşani; o baterie obuziere 120 mm x 4 piese, scoase de pe monitoare; trei baterii mortiere cal. 120 mm x 2 piese fiecare;
.

Artilerie mobilă – un divizion /Regimentul 3 Artilerie x 8 tunuri; două baterii 53 mm aşezate pe afet x 6 piese; un divizion obuziere 120 mm x 4 piese; un divizion obuziere 105 mm/ Regimentul 5 Obuziere x 4 piese;
.

– Artileria grea semimobilă – două baterii de tunuri 105 mm x 8 piese; o baterie obuziere de 210 mm x 4 piese; o baterie obuziere 120 mm x 6 piese;
.

– Artileria uşoară semimobilă – două baterii tunuri 87 mm x 8 piese; trei baterii tunuri 75 mm x 12 piese;
.

– Artileria marinei şi turelele de 53 mm şi 37 mm .
.

Artileria aceasta era apreciată de col. Leonida Moise ca fiind “asemeni unui muzeu” şi din păcate jumătate din aceste piese nu au funcţionat din diverse motive- lipsa sau insuficienţa muniţiei, nu au avut platformele realizate până la începerea luptelor, muniţia nu a fost corespunzătoare.

De o parte şi alta a Dunării, în dreptul ostrovului Calimoc au fost instalate 4 obuziere 120 mm Skoda, 4 tunuri St.Chamond cal.120mm şi 4 tunuri St.Chamond de 75mm. Toaote aceste piese de artilerie erau în bună stare de funcţionare şi sprijineau acţiunile la vest Turtucaia.
.

Conducerea tuturor forţelor bulgaro-germano-turce care acţionau în nord vestul Bulgarie era asigurată de mareşalul August von Mackensen.
Pentru atacul capului de pod Turtucaia acesta a realizat o grupare de forţe, marea majoritate aparţinînd Armatei a III-a comandată de generalul Toşev. Conducerea trupelor care au atacat capul de pod a revenit generalului bulgar Kiselov, Gruparea avea următoarea structură :
.

– Divizia 4 “Preslav” – care urma să atace cu 17 batalioane Sectorul II Daidâr;
.

– Brigada 1/Divizia 1 ”Sofia” – care urma să atace cu 8 batalioane Sectorul III Antimovo;
.

– Detaşamentul mixt von Hammerstein – care urma să atace cu 3 batalioane bulgare şi un batalion german Sectorul I Staroselo;

.

La nivelul acţiunilor militare din Dobrogea, raportul de forţe era favorabil trupelor româno-ruse – 1,33/1 în batalioane de infanterie, 1,52/ 1 în escadroane de cavalerie. În privinţa bateriilor de artilerie raportul ere favorabil inamicului -1,57/1. Comandamentul germano-bulgaro a reuşit să realizeze, pentru atacarea capului de pod Turtucaia un raport de forţe favorabil astfel : infanterie – 1,5/1; cavalerie – 9/1; artilerie – 6/1.
Pe zile , desfăşurarea acţiunilor de luptă a fost următoarea:
.

– 1 septembrie – acţiuni provocatoare de violarea frontierei;
.

– Noaptea de 1/2 septembrie – trupele bulgaro- germane atacă simultan pe întregul sector al frontierei, obligând retragerea trupelor române pe poziţia gărzilor mari;
.

– 2 septembrie – trupele bulgaro- germane atacă pe întreg frontul, luând contact cu trupele române de pe poziţia principală de apărare.Inamicul reuşeşte să ajungă la Dunăre şi să separe capul de pod Turtucaia de cel de la Silistra ;
.

– 3 septembrie – trupele Detaşamentului Hammerstein atacă sectorul Staroselo, dar este respins. Are loc concentrarea forţelor bulgaro – germane pentru atacarea sectorului Daidâr.Generalul Mihail Aslan, comandantul Armatei a III-a, ordonă Corpului de Armată Rus , Diviziilor 9 şi 17 Infanterie să acţioneze pentru sprijinirea acţiunilor din capul de pod. Generalul Zaioncikovski nu execută ordinul;
.

– 4 septembrie – au loc lupte doar în sectorul I, fără a se schimba situaţia iniţială. Încep să sosească întăriri trimise de Marele Cartier General – 2 batalioane din R.75 I., câte un 1 batalion din R.74 şi 80 I, un divizion din R.5 Ob.;
.

– 5 septembrie – Are loc atacul decisiv. Detaşamentul Hammerstein ocupă centrele 4, 5 şi 6, forţele române din Sectorul I retrăgându-se pe linia a doua de rezistenţă.
.

Sectorul II este atacat de trupe din Divizia 4 Preslav, care reuşesc până la ora 15.00 să cucerească centrele 7,8 şi 9. Şi în acest sector trupele române se retrag pe linia a doua de rezistenţă.În sectorul III, deşi inamicul cucerise doar sectorul 11, comandantul ordonă retragerea tuturor unităţilor pe linia a doua de rezistenţă. În capul de pod sunt introduse trupe din Bg.29 I. (R.34 I şi R.74I.) care execută un contraatac, dar nu reuşesc să refacă apărarea în cadrul Sectorului III.
Generalul Mihail Aslan ordonă comandantului D.9 I. să lase pentru apărarea capului de pod Silistra doar 4 batalioane, cu celelte forţe să execute un contraatac înspre Turtucaia;
.

– 6 septembrie – În sectorul I se încearcă un contaatac pentru recucerirea pădurii Turtucaia şi a centrelor 2-4. În Sectorul III se execută un contaatac , pentru a realiza joncţiunea cu trupele române din Silistra. Aceste acţiuni eşuează. Trupele din D.9 I. au fost oprite şi obligate să se retragă la Silistra. În aceste condiţii are loc predarea trupelor române din capul de pod Turtucaia.
.

Generalului Mihail Aslan, comandantul Armatei a III – a, cel care este responsabil de această ruşinoasă înfrângere, identifică următoarele cauze ale dezastrului:
.

– Neexcutarea ordinelor de către subordonaţi – generalul rus Zaioncikovski, comandantul Corpului de Armată Rus şi generalul Ion Basarabescu, comandantul D.9 I.;
.

– Incapacitatea comandamentului capului de pod în organizarea şi conducerea apărării;
.

– Defecţiunea a parte din şefi şi unităţi în timpul luptelor;
.

– Lipsa de organizare a capului de pod.
.

Ar mai fi de subliniat fapta ruşinoasă a comandantului capului de pod, descrisă astfel de Constantin Kiriţescu:
”La ora 12, un automobil mare, trece în goană printre şirurile fugarilor, îndreptându-se spre malul Dunării.
Este comandantul cetăţii, gen. Teodorescu, care-şi părăseşte armata şi cetatea.
Un locotenent de marină îl îmbarcă pe bordul vedetei nr.7“Lt. Călinescu”.Un vifor de blesteme se ridică ameninţător din turma soldaţilor fugari, îngrămădiţi pe mal.

Un răpăit de mitralieră răspunde de pe bordul vedetei.
Şi vasul porneşte cu mare viteză spre celălalt mal. Comandantul şi-a salvat trupul, poate acum să privească de pe malul românesc sfârşitul tragic al cetăţii şi al armatei, părăsită în voia soartei, lipsită de conducător.” Nu pot trece peste aprecierea răutăciaosă a generalului Toşev care în “Echo de Bulgarie” din 15 august 1917 remarca : ” chiar femei ar fi putut rezista atacatorului timp de 4-5 zile!”
Situaţaia exactă a pierderilor suferite nu a putut fi stabilită cu exactitate.
.

 

Se estimează că cele două tabere au suferit următoarele pierderi ( morţi şi răniţi):

– trupele bulgare – 199 ofiţeri şi 7773 soldaţi;

– trupele române – 160 ofiţeri şi 6840 soldaţi.


.

Pentru a cinsti memoria tuturor militarilor căzuţi în anul 1916 la Turtucaia, Societatea “Cultul Eroilor” a construit în anul 1926 Cimitirul de onoare de la Şumenţi(Daidâr) unde au fost înhumaţi aproximativ 8.000 militari români, bulgari, germani şi turci centralizaţi din împrejurimile localităţii Turtucaia şi de pe raza judeţului Durostor.

Aceştia sunt îngropaţi în morminte individuale şi în două gropi comune.

 

Pe monumentul central comemorativ sunt inscripţionate, în română, bulgară, germană şi turcă, următoarele cuvinte:

”Onoare şi admiraţie celor care au ştiut să moară vitejeşte pentru ţara lor”
.

Astăzi Cimitirul de onoare este administrat de Muzeul de istorie Naţională din Tutrakan.

Aici, în fiecare an, în prima duminică din luna septembrie este organiazt un fastuos ceremonial militar şi religios pentru cinstirea memoriei militarilor căzuţi pe aceste locuri în confruntările dramatice ale anului 1916. De regulă, odată la 5 ani, se organizează şi reconstituirea bătăliei de la Turtucaia, cu sprijinul asociaţiilor pentru păstrarea tradiţiilor militare din Bulgaria şi România.
.

Începând cu anul 2006, cadre în rezervă şi în retragere, elevi, studenţi şi profesori constănţeni, cu sprijinul Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor ”Regina Maria” filiala Constanţa, participă la aceste festivităţi.
Din păcate au lipsit de fiecare dată oficialităţile române.


.

Col.(r) Remus Macovei – Presedintele Asociatiei „Cultul Eroilor – Filiala Constanta

Lasă un comentariu

avatar

Sortează după:   Cele mai noi | Cele mai vechi | Cele mai votate
Hornea Ilie
Oaspete
Hornea Ilie
26 ianuarie 2018 9:03

Trist dar adevarat.
Oare vom invata vreodata ceva din istorie?
Daca se face o analiza corecta a cauzelor infringerii se vor analiza si cauzele politice alaturi de celelante cauze? Sa se transmita problema in studiu si elevilor din scolile militare.
DAR IN PREZENT CARE ESTE SITUATIA ARMATEI ROMANE?

ion
Oaspete
ion
22 august 2016 15:30

O precizare necesara. La 24 august, maiorul Radu Rosetti a transmis ordinul ca Statul major al capului de pod sa nu se lase luat prizonier. Probabil acest ordin s-a referit și la generalul C. teodorescu

Boza Tudor
Oaspete
29 septembrie 2015 18:46

acel general teodorescu care si-a parasit armata si si-a lasat camarazii de pe front prizioneri altora merita sa fie degradat si executat conform legilor de pe front.rusine.rusine mare caci din cauza acestui general si bunicul meu a fost luat prizioner si dus la sofia si tinut 2 ani acolo dupa care a venit acasa dupa doua saptamani in picioarele goale in com radesti jud galati .Spunea bunicul meu cand a fost luat prizioner ca ii punea bulgarii sa mearga cate patru pe rand ca sa poata sa-i loveasca mai bine cu ghioagele caci strigau la romani patru-patru. A mai spus bunicul meu ca la multi romani bulgarii le-au taiat capetele pana ce a venit un ofiter bulgar si a zis gata opritiva ca-ci sa incheiat pactul asa ca bunicul a scapat de taierea capului.Asai la noi generalui ii bun si soldatul carne de tun.

Eugen Dorin
Oaspete
Eugen Dorin
30 ianuarie 2016 18:41

Paradoxal, generalul Teodorescu a predat tactica și strategia la Școala Superioară de Război! La practică, a fost un dezastru care a produs un dezastru!

dorel
Oaspete
dorel
1 decembrie 2014 15:37

dupa care gunoiul ala a ugit ca sobolanul parasind comanda armatei pt a scapa el, asta este gloria ofiterimii?

Gafița Tudora Manuela
Oaspete
Gafița Tudora Manuela
17 august 2013 16:35

Sunt profesor de istorie în comuna Dobromir, avem și noi aici un erou învățător Petre Ștefănescu care a luptat la Turtucaia, dorim să cunoaștem mai multe( date) despre dânsul, cum putem afla ? Nu știn nimic despre dumnealui decât ceea ce v-am relatat, ne puteți ajuta? Ce putem face să aflăm măcar unde s-a născut? Mulțumim ….sper că ne puteți ajuta!

Macovei Remus
Oaspete
Macovei Remus
17 august 2013 18:14

Stimată doamnă, din păcate birocraţia ne omoară. Lista completă cu morţii şi prizonierii de la Turtucaia sunt la Oficiul Naţional Cultul Eroilor. Dacă faci solicitare la ei te trimit la Serviciul Istoric al Armatei, care pentru a putea oferi ceva date despre erou, solicită – numele şi prenumele, contigentul, localitatea de naştere, unitatea in care era incadrat. Cum nu aveţi aşa ceva este foarte greu să obţineţi datele solicitate. Eu încerc să organizez şi in acest an o deplasare la Tutrakan şi dacă doriţi v-aş putea ajuta să participaţi şi dumneavoastră. Excursia este gratuită. Dacă vă interesează acest aspect, vă rog să ne anunţaţi.
Cu deosebit respect,
Col.(r)Remus Macovei

Gafița Tudora Manuela
Oaspete
Gafița Tudora Manuela
22 august 2013 0:12

Mulțumesc tare mult! Sunt interesată de această excursie numai să mă anunțați din timp! Lista aceea cu morții de la Turtucaia era și pe internet la Oficiul pentru Cultul Eroilor,  dar nu era decât numele și gradul de ofițer, văd că nici ea nu mai este, oricum vă mulțumesc, încercăm local în Constanța la Cultul Eroilor poate mai știu ceva! Mulțumim!

Gafița Tudora Manuela
Oaspete
Gafița Tudora Manuela
28 august 2013 0:17

am primit mesajul, vă sun mâine după amiază!

Cornel
Oaspete
Cornel
5 iunie 2013 0:35

La Turtucaia am un strabunic care se odihneste prematur pentru el si familia sa, din zilele acestei batalii.
Dupa AISM, cand aud sau citesc deespre Turtucaia, ma incearca o lacrima si un sentiment de revolta.
Lacrima-pentru acele suflete curate care si-au dat viata pentru ideea de neam, tara si responsabilitatea de a le apara, fara a pretinde reciprocitate din partea celor mari si fara a astepta favoruri.
Revolta-impotriva creaturilor care-si adjudeca dreptul de a influenta si hotari inclusiv asupra vietii altora, fara sa merite si fara sa le pese de asteptarile si nevoile celor „de jos”.

arian
Oaspete
arian
24 mai 2013 23:11

de ce ati postat o infrangere a armatei romane in primul razboi mondial? de ce nu ati postat un articol cu marile victorii din 1917 de la Marasesti, Oituz si Marasti?

Ioan
Oaspete
Ioan
9 aprilie 2018 20:30

Adrian, armata romana a mai si pierdut, nimeni nu poate castiga tot timpul. Autorii articolului nu incerca sa minimalizeze victoriile stralucite de la Marasti, Marasesti, Oituz dar trebuiesc cunoscute si infrangerile noastre, poate si pentru a putea invata ceva din ele(noi, cei de acum), nu le poti ascunde sub pres. Nu putem castiga tot timpul nici in viata de toate zilele. Cu stima, Ioan.

nelu
Oaspete
nelu
4 ianuarie 2014 20:05

Istoria de la scoala pe care am invatat-o noi romanii era ceea care convine noua …..,trebuie sa cunoastem si cand am luat bataie..,,din greseli invatam………..sincer imi pare tare rau de proasta  comunicare intre fronturi
 

danutshark
Oaspete
danutshark
25 mai 2013 11:13

Intra pe capitolul „Istorie Militara” si click stanga  pe „vezi toate articolele”, mai departe jos in stanga, click pe  „Older Entries”,  si ai sa gasesti doua articole despre marile batalii din Primul Razboi Mondial:
 
  
   ” Batalia de la Marasesti – Batalii celebre din Primul Razboi Mondial”
 
             http://www.ligamilitarilor.ro/istorie-militara/batalia-de-la-marasesti-batalii-celebre-primul-razboi-mondial/
.

    „Batalia de la Oituz; Primul Razboi Mondial”
 
             http://www.ligamilitarilor.ro/istorie-militara/batalia-de-la-oituz-primul-razboi-mondial/

.

Am postat acest articol in memoria soldatilor romani care au murit luptand cu arma in mana, in Batalia de la Turtucaia. Si infrangerile, oricat de dureroase, fac parte din Istoria Poporului Roman.

In fiecare an, o delegatie a Cultului Eroilor – filiala Constanta, participa alaturi de oficialitati bulgare la festivitatile de comemorare a bataliei de la Turtucaia si de pomenire a tuturor eroilor, indiferent de nationalitate, cazuti in septembrie 1916.

Anul acesta conducerea LMP este invitata sa participe pentru prima data in Bulgaria. Nu putem spune decat ca, suntem Onorati.
.
Danut Mocanu – Vicepresedinte LMP

Alexandru Stefan
Oaspete
Alexandru Stefan
5 septembrie 2015 12:45

Am o mențiune de făcut referitor la bătălia „cămășilor albe”. Deși era război aveau de comun acord stabilită o zi de odihnă. Nemții au încălcat acest acord, sperând să rupă frontul, și au atacat în ziua de odihnă. Acesta este motivul pentru care românii erau în cămăși și izmene. Era ziua de odihna și ei erau la râu sa-și spele hainele în momentul în care nemții au atacat.

arian
Oaspete
arian
25 mai 2013 22:34

Am inteles. Va multumesc pentru informare.

lupu mugurel
Oaspete
lupu mugurel
14 mai 2013 11:35

Vizitati pagina de facebook a Ligii Militarilor Profesionisti
    
    
     https://www.facebook.com/ligamilitarilor?ref=hl

lupu mugurel
Oaspete
lupu mugurel
10 mai 2013 18:24

    A aparut numarul 160 al revistei „TIMONA”, publicatie editata de Liga Maistrilor Militari de Marina:

   
     http://lmmm.ro/wp-content/uploads/2013/05/rev-timona-160.pdf

       Va invitam sa o rasfoiti.
.

                      Lupu Mugurel – F-222 – LMP 

crin
Oaspete
crin
9 mai 2013 16:13

In acele vremuri la Turtucaia, Bazargic, Topraisar, pe Valea Jiului, Valea Prahovei, in batalia Bucurestiului si m-ai tarziu la Marasesti Marasti si Oituz s-a scris istoria Romaniei Mari. CINSTE BRAVILOR SOLDATI AI ARMATEI ROMANE. RESPECT.

ovidiu
Oaspete
9 mai 2013 13:33

In  urma tuturor luptelor si bataliilor date se trage o morala dureroasa: daca gresesc generali atunci mor soldatii si oricat de mult ar gresii un general el.. tot general va ramane, sic!

CLAUDIU
Oaspete
CLAUDIU
7 mai 2013 20:29

Ce s-a intamplat dupa incetarea ostilitatilor din sudul Dobrogei cu Gen. Teodorescu? Dupa parerea mea trebuia judecat si executat pentru lasitate in fata inamicului si parasirea subordonatilor pe frontul de lupta.

Stoian lmp
Oaspete
Stoian lmp
7 mai 2013 19:47

Daca nu erau germanii, bulgarii nu ar fi cucerit niciodata linia de aparare Bazargic –  Turtucaia – Silistra. Este foarte adevarat ca nepriceperea comandantului roman si spre final, lasitatea lui a contribuit la dezastrul de la Turtucaia.
   Stoian M. 

stefan lmp
Oaspete
stefan lmp
7 mai 2013 20:45

In 1913 in al Doilea Razboi Balcanic, trupele bulgare s-au predat armatei romane, fara a trage un foc de arma. Armata Romana a fost prezenta in capitala Bulgariei, SOFIA timp de 6 luni ca armata de ocupatie. Datorie de razboi, Romania a primit KADRILATERUL.
Acest lucru nu a fost rumegat asa de usor de vecinii noastri, si la declansarea Primului Razboi Mondial s-au aliat cu Gemania si Austro-Ungaria, pentru recucerirea tinutului din sudul Dobrogei format din judete Durostor si Kaliacra.
Au reusit doar pe moment, dupa terminarea primului razboi, Kadrilaterul a reintrat in granitele Romaniei Mari.  

danimar
Oaspete
danimar
9 mai 2013 17:01

Am intrat in Primul Razboi impotriva Germaniei, Austro-Ungariei, Bulgariei si Turciei. Adica eram inconjurati.
Aliati? Franta si Anglia se chinuiau la Verdun si pe Somme.
Rusia? probleme interne cu bolsevicii. Militarii rusi din armata tarista prezenti in Dobrogea, nu prea aveau chef de lupta, erau cu gandul acasa. Asa ca armata romana a trebuit sa duca greul pe toate fronturile.
Adevarul este ca am intrat in razboi si nepregatiti. 

danutshark
Oaspete
danutshark
7 mai 2013 18:49

George Toparceanu participant la dezastrul din 1-6 septembrie 1916, incheia cartea sa “Amintiri din luptele de la Turtucaia” cu urmatoarea istorisire:

.

          “Dintr-o baterie distrusa mai ramasese un singur tun, c-un tunar. Bulgarii erau aproape, dar el tragea necontenit. Infanteria noastra fusese risipita. Dusmanii, ocolind o movila, se ivira dintr-o parte, la cativa pasi si navalira asupra lui. Cuprins din toate partile, el descarca un foc de revolver in gramada si cu o mana libera, tot mai avu vreme sa sloboada ultimul srapnel din teava tunului.
Bulgarii, printre care era si un ofiter, i-au crutat viata. Iar soldatul bulgar care mi-a povestit faptul, intr-o gara departata si care fusese ranit la picior cu revolverul, adauga, vorbind de necunoscutul erou:  Era un om smead si slabut pe care n-ai fi dat o ceapa degerata.”

                         Danut M. – Vicepresedinte LMP 

lupu mugurel
Oaspete
lupu mugurel
7 mai 2013 21:46

EROII DE LA TURTUCAIA…
 
 
   Locotenentul Toma Constantinescu a luptat cu ferocitate pentru a pastra ultima reduta a fortaretei. Impreuna cu putinii ramasi a respins un numar de atacuri, folosindu-se de cateva mitraliere si doua tunuri pentru a face pagube insemnate in randurile inamice.
Asta nu i-a impiedicat totusi pe bulgari sa ajunga la doar cativa metri de pozitia romaneasca. Feriti de gloante, s-a striga la ostasii nostri sa se predea. Refuzul acestora i-a silit la o sarja cu baioneta.
Covarsind prin numarul lor ultimii aparatori, au fost intampinati de locotenent cu o ultima salva de tun care loveste in plin atacatorii, inainte de a sfarsi injunghiat.
 
 
 Locotenent-colonelul Popovici Gheorghe a luat steagul Regimentului 84 Infanterie si si-a raliazat oamenii. A mers in fruntea ostasilor si  a reusit sa sparga frontul spre Silistra pentru a-si salva o parte din ostasi.
Vedeta “Nicolae Ioan” a participat si ea la aceasta actiune apropiindu-se foarte aproape de mal,  tinand sub foc inamicul.
Multi marinari si-au pierd astfel viata, dar eforturile lor conjugate au deschis un coridor pe unde 3.500 de oameni au scapat. Locotenent-colonelul nu se mai poate bucura de isprava sa, fiind ciuruit de mitralierele inamice la inceputul atacului.
 
 
  In timpul luptei Colonelul Atanasie Grigorescu strange cateva piese de artilerie si cu un numar de infanteristi au ocupat la vest de Turtucaia o intaritura, provocand pierderi grele inamicilor. Dupa ce raman fara munitie sunt iarasi atacati, iar colonelul este ranit si moare la scurt timp.

   
 
   O soarta asemanatoare o suferit si capitanul Feraru care ramane cu bateria sa de artilerie pana cand este coplesita. In fata soldatilor bulgari isi pune pistolul la tampla si trage.
.

     O alta personalitate s-a  facut  remarcata in acele lupte crancene.
Nicolae Tonitza prelund comanda unei companii de graniceri a  rezista eroic in fata trupelor bulgare, desi fusese ranit foarte grav. In cele din urma pierde prea mult sange si isi pierde cunostinta, iar camarazii  de arme il scot de pe campul de lupta.
………………………………………………………………………………………………………….

EROI AU FOST EROI SUNT INCA…
 –

    Lupu Mugurel – F-222 – Vicepresedinte LMP 

.

sursa: FRONTPRESS

wpDiscuz