La 1 iunie 1940, în cadrul Flotilei 1 Vânătoare de la Bucureşti-Pipera a fost activat Grupul 7 Vânătoare, format din Escadrilele 53 (înzestrată cu aparate Hawker Hurricane) şi 57 (înzestrată cu aparate Messerschmitt Me-109). Grupul 7 reprezenta, în acel moment, unitatea aeriană a României care dispunea de cele mai performante avioane. 
.
Comandant al Grupului 7 Vânătoare a fost locotenent-comandorul Alexandru Popişteanu, iar primul comandant al Escadrilei 53 pare a fi – documentele cercetate în arhive nu sunt foarte clare – căpitanul Ioan Roşescu.
Prima dislocare a Grupului 7, cu ambele escadrile, a avut loc la 11 iunie 1940, pe terenul de zbor de la Floreşti.
La 10 octombrie 1940, Escadrila 53 s-a mutat operativ pe aerodromul Câmpia Turzii, unde a rămas până la 5 noiembrie. În noiembrie 1940 au început, pe aerodromul Pipera, cursurile piloţilor români cu instructorii germani din Misiunea Militară a Aerului. Primii care au adoptat doctrina aviaţiei de vânătoare germane au fost aviatorii Escadrilei 57.
.
Escadrilele 51, 52 (ambele înzestrate cu Heinkel 112) şi 53 şi o parte dintre aviatorii Flotilei 2 Vânătoare (înzestrată cu aparate IAR-80) au început cursurile cu germanii în seria a doua, în luna ianuarie 1941.
.
La 18 ianuarie 1941, în urma înfiinţării Escadrilelor 56 şi 58 Vânătoare, înzestrate cu aparate Messerschmitt 109, în Flotila 1 Vânătoare survin următoarele modificări: Escadrilele 56, 57 şi 58 compun Grupul 7 Vânătoare, iar Escadrila 53 intră în compunerea Grupului 5 Vânătoare, alăturându-se Escadrilelor 51 şi 52.
.
.
La 24 ianuarie 1941, Escadrila 53 Vânătoare s-a deplasat la Constanţa, pe aerodromul Mamaia, având ca
misiune apărarea Dobrogei şi a sudului Basarabiei. Prin această dislocare, piloţii Escadrilei 53 se aflau în prima linie în cazul unui atac al Uniunii Sovietice asupra României.
Escadrila 53 Vânătoare în timpul Campaniei din 1941 La 22 iunie 1941, armata germană a atacat teritoriul U.R.S.S. pe trei direcţii principale: Leningrad, Moscova şi Kiev-Rostock. Alături de germani au mai luptat, în 1941, trupe române, maghiare, finlandeze, italiene şi spaniole.
Românii au participat la Campania din 1941 cu Armatele 3 şi 4 (care aveau propriile comandamente aero), cu o grupare navală şi o grupare aeriană de luptă. Flotila 1 Vânătoare (Grupurile 5 şi 7), întărită cu Grupul 8 din Flotila 2 Vânătoare, a făcut parte din Gruparea Aeriană de Luptă, având ca misiune protejarea bombardierelor româneşti în timpul zborurilor la obiective, dar şi interzicerea pătrunderii în spaţiul românesc a aviaţiei sovietice.
.
În vederea primelor misiuni de război, la 21 iunie 1941, cu o zi înainte de începerea campaniei, Escadrila 53 a primit ordin de dislocare pe aerodromul din Buzău, de unde urma să însoţească bombardierele româneşti. Această decizie s-a dovedit a fi o greşeală, pentru că oraşul şi portul Constanţa au fost ţintele prioritare ale aviaţiei de bombardament sovietice.
.
Totuşi, pe aerodromul Mamaia a rămas un pilot al Escadrilei 53, locotenentul av. Horia AGARICI, care avea avionul defect.
Ordinea de bătaie a Escadrilei 53 în prima zi de război: Căpitan aviator Emil GEORGESCU (comandantul escadrilei); Locotenent aviator Horia AGARICI; Locotenent aviator Lucian TOMA; Locotenent aviator (rez.) Constantin CANTACUZINO; Adjutant şef aviator Andrei RĂDULESCU; Adjutant
stagiar aviator Eugen CAMENCEANU; Adjutant stagiar aviator Petre CORDESCU; Adjutant stagiar aviator Constantin POPESCU; Adjutant stagiar aviator (rez.) Constantin POMUŢ; Adjutant stagiar aviator (rez.) Nicolae CULCER.
.
Escadrila 53 apără Dobrogea
La 22 iunie 1941, în prima parte a zilei, Escadrila 53 a însoţit zece bombardiere PZL 37 „Los” care au bombardat terenul de zbor de la Bolgrad (Cetatea Albă). La Bolgrad, reacţia artileriei antiaeriene sovietice a fost puternică, reuşind să doboare două bombardiere româneşti. Cei şase piloţi ai Escadrilei 53 care însoţeau bombardierele au angajat lupta cu aviaţia de vânătoare sovietică şi au reuşit să doboare patru aparate.
.
Victoriile primei zile de război ale Escadrilei 53 au fost următoarele:
adjutant stagiar aviator Petre Cordescu – 2 avioane; adjutant stagiar aviator (rez.) Constantin Pomuţ – 2 avioane.
.
23 iunie 1944. În această zi, Horia Agarici, care se afla singur la Constanţa, a decolat la alarmă şi, ieşind dintr-un nor, a constatat că se află în spatele unei formaţii de şase bombardiere sovietice. A deschis focul şi a doborât trei dintre ele.
La ora 13.00, Escadrila 53 a decolat de pe aerodromul Buzău spre Constanţa-Mamaia. Revenind în Dobrogea, piloţii români au decolat imediat la alarmă şi au început lupta cu valurile de bombardiere sovietice (Constanţa a fost oraşul care a suportat cele mai multe
bombardamente în primele zile de război). Până la lăsarea întunericului au avut loc 12 alarme. Fiecare pilot a avut cel puţin cinci ieşiri la întâlnirea cu inamicul. Au mai doborât avioane căpitanul aviator Emil Georgescu şi adjutantul aviator Constantin Pomuţ. O escadrilă germană, adusă, de asemenea la Constanţa, pentru a întări apărarea aeriană, a avut trei victorii. 24 iunie 1941.
.
Dobrogea este, în continuare, atacată de un număr mare de bombardiere ale Uniunii Sovietice. Escadrila 53 a avut 20 de alarme, desfăşurând acţiuni de luptă pe parcursul întregii zile. Luptele au fost extenuante, unii piloţi având câte 5-6 ieşiri.
Adjutantul şef aviator Andrei Rădulescu a avut opt ieşiri, purtând patru lupte aeriene.
.
Victoriile zilei: locotenent aviator Lucian Toma – 1; adjutantul şef aviator Andrei Rădulescu – 2; adjutant stagiar aviator Eugen Camenceanu – 1.
După primele trei zile de război, Escadrila 53 avea 14 victorii aeriene şi nicio pierdere. Germanii au înregistrat şi ei trei victorii, în zona Dobrogei. 25-29 iunie 1941.
.
A fost o perioadă de relativă linişte, fără lupte aeriene (doar cu câteva alarme), aviaţia sovietică resimţindu-se după pierderile grele înregistrate până atunci pe întregul front.
.
Ziua de glorie a Escadrilei 53
30 iunie 1941 a fost ziua de glorie a Escadrilei 53. Pentru că aviaţia sovietică evita să mai apară în regiunea Dobrogei, comandantul escadrilei, căpitanul Emil Georgescu a obţinut aprobarea de la eşaloanele superioare să întreprindă misiuni de vânătoare liberă în teritoriul inamic. La ora 6.00, o celulă formată din adjutanţii Rădulescu şi
Popescu a decolat şi a pătruns în spaţiul aerian sovietic.
.
Deasupra oraşului Ismail au angajat lupta cu cinci avioane şi au reuşit să doboare două. Au întâlnit apoi un număr mult mai mare de avioane inamice (circa 15). În lupta care a urmat, au mai fost doborâte încă trei aparate. Apoi, rămânând fără muniţie, piloţii români au revenit la Mamaia.
Între timp, o baterie germană de artilerie antiaeriană a transmis comandantului Escadrilei 53 că cei doi piloţi români luptau în inferioritate numerică cu sovieticii. Celelalte aparate ale escadrilei au decolat eşalonat şi au purtat mai multe lupte aeriene.
.
La finalul zilei, escadrila a înregistrat zece victorii şi nicio pierdere.
Mai exact, rezultatele au fost următoarele: adjutant şef aviator Andrei Rădulescu – 3 avioane; adjutant stagiar 
aviator Constantin Popescu – 2 avioane; adjutant stagiar aviator Eugen Camenceanu – 1 avion; adjutant stagiar aviator Petre Cordescu – 1 avion; adjutant stagiar aviator Hânceanu (nou sosit) – 1 avion; adjutant stagiar aviator (rez.) Constantin Pomuţ – 1 avion; adjutant stagiar aviator (rez.) Nicolae Culcer – 1 avion.
.
Apărarea Dobrogei continuă 1 iulie 1941. Au avut loc mai multe lupte aeriene în sectorul Ismail. Locotenentul Constantin Bâzu Cantacuzino a fost creditat cu o victorie probabilă. 2 iulie 1941.
.
.
Escadrila 53 a fost vizitată şi felicitată de generalul Ion Antonescu pentru cele 25 de victorii obţinute până atunci în cinci zile de lupte efective.
.
4 iulie 1941. Piloţii Escadrilei 53 au acoperit sectorul Chilia Nouă – Lacul Central cu şase avioane. S-a angajat lupta cu 14 aparate sovietice şi au fost doborâte două; unul de către căpitanul Emil Georgescu şi celălalt, atribuit ca probabil doborât locotenentului Horia Agarici. 5-7 iulie 1941. Patrulări în diferite sectoare fără a întâlni inamicul.
.
8 iulie 1941. Au avut loc mai multe misiuni de acoperire aeriană. Doar în timpul uneia dintre ele au fost întâlnite şase bombardiere sovietice şi lupta s-a angajat imediat. Au fost doborâte trei aparate, de către adjutanţii Camenceanu, Rădulescu şi Cordescu (acesta din urmă a fost atribuit ca probabil). Numărul victoriilor obţinute de escadrilă a ajuns la 30.
.
10 iulie 1941. A fost o zi cu opt misiuni, dar inamicul a fost întâlnit o singură dată. Locotenentul Cantacuzino a obţinut o victorie aeriană.
.
11 iulie 1941. În timpul unei misiuni de protecţie a aviaţiei române de informaţii în sectorul Vâlcov-Chilia, au fost întâlnite două formaţii sovietice de bombardiere. Adjutantul şef Rădulescu a doborât două dintre ele.
.
13 iulie 1941. Au avut loc mai multe misiuni, dar o singură dată a fost întâlnită aviaţia sovietică. S-a întâmplat în seara acestei zile, în sectorul Tulcea, unde se afla la vânătoare liberă celula Cantacuzino-Popescu. Au fost angajate trei bombardiere sovietice, Bâzu Cantacuzino reuşind să doboare două dintre ele. Lovit în motor, Cantacuzino a aterizat forţat în teritoriul amic. La sfârşitul zilei, numărul victoriilor aeriene a ajuns la 35, fără nicio pierdere. 35 de victorii aeriene.
.
14 iulie 1941. În această zi s-au executat şapte misiuni, dar inamicul a fost întâlnit o singură dată. „La ora 17.30 se
face protecţia unui avion IAR-39 în sectorul Chilia Nouă – Tatar Bunar – Bolgrad de către două avioane Hurricane, pilotate de către adjutantul şef Rădulescu şi adjutantul Camenceanu. Se întâlnesc trei avioane de vânătore inamice şi adjutantul Camenceanu doboară unul dintre ele” (Jurnalul de Operaţii al Flotilei 1 Vânătoare).
.
15 iulie 1941. A fost obţinută o victorie aeriană în urma unei lupte care a avut loc în sectorul Tulcea – Sulina. Un bombardier a fost doborât de Constantin Bâzu Cantacuzino.
.
Obţinerea supremaţiei aeriene 16 – 20 iulie 1941. Au avut loc 15 misiuni în nordul Dobrogei şi în sudul Basarabiei, fără să fie întâlnită aviaţia sovietică. Era o dovadă clară că principalul obiectiv al aviaţiei româno-germane de vânătoare care lupta în Basarabia – obţinerea supremaţiei aeriene – a fost atins.
În după-amiaza zilei de 20 iulie, Escadrila 53 a fost dislocată, temporar, pe aerodromul Tecuci, pentru a însoţi bombardierele române care loveau trupele sovietice aflate în retragere către Nistru.
.
22 iulie 1941. În timpul unei misiuni de recunoaştere în regiunea Bugaz, două avioane româneşti Hurricane (piloţi fiind locotenentul Toma şi adjutantul Pomuţ) întâlnesc cinci hidroavioane sovietice. Piloţii români doboară fiecare câte un hidroavion. 42 de victorii aeriene
.
23 iulie 1941. Într-una dintre cele patru misiuni ale acestei zile, o celulă din Escadrila 53 a întâlnit, deasupra Deltei Dunării, patru bombardiere sovietice. Au fost doborâte trei (adjutantul Cordescu a doborât două şi adjutantul Camenceanu unul). Numărul victoriilor aeriene a fost ridicat la 42.
.
24 – 31 iulie 1941. Începe o perioadă în care aviaţia sovietică este aproape inactivă, în urma pierderilor suferite în prima lună de campanie. Pentru Escadrila 53 este o perioadă de odihnă, fără activitate aeriană. La 31 iulie, Escadrila 53 s-a deplasat la Comrat, în Basarabia.
.
1-10 august 1941. Una-două misiuni zilnice de însoţire a bombardierelor româneşti în regiunea Odessa, unde începe asaltul diviziilor române asupra acestui oraş fortificat. Aviaţia sovietică nu se arată sau, dacă o face, refuză lupta.
.
11-13 august 1941. Nicio activitate aeriană.
.
14 august 1941. Escadrila 53 a revenit la Constanţa.
.
15 – 27 august 1941. Misiuni zilnice de patrulare în regiunea Constanţa – pod Cernavodă. Nu a fost întâlnită aviaţia sovietică. 45 de victorii .
.
28 august 1941. În această zi, Escadrila 53 a îndeplinit trei misiuni. În cea de-a treia misiune, care prevedea
interdicţie la alarmă în sectorul Sulina – Insula Şerpilor, două aparate Hurricane, pilotate de către căpitanul Emil Georgescu şi adjutantul şef Andrei Rădulescu au întâlnit trei bombardiere inamice. În lupta care a urmat, Georgescu a doborât două, iar Rădulescu pe cel de-al treilea. Numărul victoriilor Escadrilei 53 a ajuns la 45, fără nicio pierdere proprie.
.
29 august – 5 septembrie 1941. Câte două-trei misiuni zilnice, dar nu a fost întâlnit inamicul. În acestă perioadă, Escadrila 53 a fost mutată pe aerodromul Saltz de lângă Odessa. La 31 august a sosit, ca pilot, în escadrilă, căpitanul Ioan Roşescu.
.
6 septembrie 1941. O patrulă a Escadrilei 53 luptă împotriva a şase avioane de vânătoare sovietice. Adjutantul stagiar Camenceanu a doborât unul.
.
7 septembrie 1941. Două misiuni; avioanele sovietice întâlnite au refuzat lupta. Se schimbă metoda de luptă.
.
8 septembrie 1941. Din Jurnalul de Operaţii al Flotilei 1 Vânătoare: „Escadrila 53. Se pare că inamicul a prins modul nostru de a lucra. La toate alarmele ce se dau, inamicul nu este prins. Se schimbă metoda de luptă. Se patrulează în sector, apoi se virează ca şi cum s-ar întoarce către aerodrom, după care, la rasul pământului, se reîntorc în sector.Astfel, la ora 18.00, patrula de Hurricane, care făcea patrulare în sector, aplică această metodă şi surprind la Freudental opt avioane Rata. Se angajează lupta şi adjutantul şef Rădulescu Andrei doboară un avion Rata, iar adjutantul Popescu Constantin doboară un avion Rata sigur şi unul probabil”.
.
9-11 septembrie 1941. Misiuni în zona Odessa, fără lupte aeriene. Singura pierdere a campaniei La 12 septembrie 1941, Escadrila 53 a înregistrat singura pierdere a acestei campanii. În timpul unei lupte lângă Odessa, căpitanul Ioan Roşescu a doborât două bombardiere dar, la rându-i a căzut cu avionul în flăcări. Numărul victoriilor Escadrilei 53 a ajuns, în această zi, la 51 de aparate sovietice doborâte.
.
13 – 14 septembrie 1941. Misiuni la Odessa, fără a întâlni inamicul.
.
15 septembrie 1941. O patrulă de Hurricane a decolat de pe aerodromul Saltz şi a aterizat pe aerodromul Tighina. La ora 13.05 a decolat pentru a însoţi avionul trimotor al mareşalului Ion Antonescu, care se deplasa la Nikolaev, unde aveau loc funeraliile generalului Eugen von Schobert, comandantul Armatei 11 germane (acesta murise la 12 septembrie, după ce avionul său aterizase pe un câmp minat). În jurul orei 15.00, în timpul procesiunii funebre, patrula de Hurricane a survolat cortegiul funerar. La 17.05, patrula a decolat pentru a însoţi la întoarcere avionul mareşalului Antonescu, apoi a revenit la Saltz.
.
16 – 17 septembrie 1941. Au loc lupte aeriene cu aviaţia sovietică la Odessa. Nu se obţin victorii. 52 de victorii, ultima luptă aeriană.
.
18 septembrie 1941. Într-una dintre cele trei misiuni ale zilei a avut loc o luptă aeriană cu aviaţia sovietică. Patru aparate Hurricane au înfruntat cca 15 avioane sovietice de vânătoare de tip Rata. Adjutantul şef Rădulescu a doborât un aparat inamic. A fost ultima luptă aeriană a Escadrilei 53 în această campanie. Numărul victoriilor aeriene a fost de 52 de aparate, cu o singură pierdre în luptă.
.
19 septembrie – 19 octombrie 1941. Zboruri în regiunea Odessei, fără acţiuni deosebite.
.
20 octombrie 1941. Escadrila 53 părăseşte aerodromul Saltz şi revine la Mamaia, în apărarea Dobrogei. Avea în palmares mai mult de o treime dintre victoriile sigure obţinute de cele şase escadrile ale Flotilei 1 Vânătoare (49 din 143).
.
Escadrila 53 Vânătoare în anii 1942 – 1944
Pe parcursul anului 1942, Escadrila 53, nu a luat parte la luptele de pe Frontul de Est. A rămas la Mamaia până la 1 august 1942, apoi – fiind înlocuită de Escadrila 52 – a revenit la Pipera.
.
La 6 noiembrie 1942, înfiinţându-se o unitate de zbor de noapte, în scopul de a forma piloţi pentru vânătoarea de noapte, mai mulţi membri ai Escadrilei 53 au fost transferaţi în această unitate. La începutul lunii ianuarie 1943, căpitanul Emil Georgescu a predat comanda Escadrilei 53 Vânătoare căpitanului Lucian Toma şi a plecat la Şcoala de Război.
.
Căpitanul Horia Agarici a luat comanda Escadrilei 47 Vânătoare. Începând cu luna mai 1943, Escadrila 53 a fost dislocată pe aerodromul Mizil şi a intrat în compunerea unei unităţi germane care apăra zona petroliferă Prahova. Din acest motiv, în arhivele româneşti nu se mai găsesc informaţii despre aceasta. În orice caz, se cunoaşte faptul că în timpul raidului american de la 1 august 1943 (Operaţiunea „Tidal Wave”),
Escadrila 53 a fost creditată cu două bombardiere B-24 „Liberator” doborâte.
.
După 23 august 1944, Escadrila 53 nu a mai luat parte la lupte, lăsând aparatele şi piloţii cu experienţă la escadrilele plecate pe Frontul de Vest. La 15 decembrie 1944, Escadrila 53 a fost desfiinţată, împreună cu Escadrilele 56 şi 57 şi comanda Flotilei 1 Vânătoare (atribuţiile acesteia fiind preluate de Baza 1 Vănătoare, până atunci Baza Flotilei 1 Vânătoare), conform Ordinului nr. 740 din 3 decembrie 1944 al Statului Major al Aerului.
.
Autor: Profesor Sorin TURTURICĂ
Sursa: https://www.facebook.com/pg/roafcersenin/photos/?tab=album&album_id=608025776059382
Fotografii trimise de Rodrigo Cordescu, nepotul Adjutantului aviator Petre Cordescu component al celebrei Escadrile 53 Vanatoare “Mamaia”
.
.
Hawker Hurricane – avion de vânătoare monoloc, de fabricație britanică, care a fost proiectat și construit în principal de către Hawker Aircraft Ltd pentru Royal Air Force (abreviat RAF). Deși a fost pus în umbră de către Supermarine Spitfire, avionul a devenit renumit în timpul Bătăliei Angliei, unde a realizat 60% dintre victoriile aeriene ale RAF, și a fost folosit în toate teatrele de luptă importante ale celui de-al Doilea Război Mondial.
Regatul României a comandat 50 de avioane Hawker Hurricane (modelul Mk. I) de la Marea Britanie în anul 1940. Doar 12 au fost livrate înainte ca România să treacă de partea Axei.
Avioanele au fost repartizate Escadrilei 53 Vânătoare (transferată la Comandamentul Aero Dobrogea) și au fost folosite în timpul operațiunii Barbarossa pentru protejarea zonelor de coastă ale României și a obiectivelor strategice din Dobrogea.
Alte câteva Hurricane care aparținuseră Forțelor Aeriene Regale ale Iugoslaviei au fost cumpărate în 1941 de la Germania nazistă. Escadrila 53 vânătoare a înlocuit treptat avioanele Hurricane cu modelul autohton IAR 80.
.
ESCADRILA 53 VANATOARE ASTAZI:
În perioada 27 februarie – 2 martie, piloții Escadrilei 53 Vânătoare din cadrul Forțelor Aeriene Române au executat, pentru prima dată pe teritoriul național, misiuni de realimentare în aer a avioanelor F-16 Fighting Falcon.
.
Lasă un comentariu