O zi de toamna tarzie, mohorata…. lumanarile isi ridica semete lumina pe cerul plumburiu, ce cerne
deasupra noastra lacrimi marunte…
Lacrimile cerului se intrepatrund cu lacrimile celor aflati astazi la capataiul camaradului nostru, Caporal Costea Marin… Mai ieri, intr-un joc sinistru al sortii, Marin Costea a fost rapit familiei.
Mai ieri… au trecut sapte ani! Sapte ani de durere si lacrimi… Doi copii frumosi nu mai au cui sa spuna “tata”!
.
Pe fiul cel mare, viata l-a transformat brusc din copil in barbat. Un barbat frumos si demn, mandru ca poarta numele Costea!
.
Tanara sotie, ramasa prematur singura in valtoarea vietii, a fost si este o luptatoare, scut familiei sale.
.
O zi de toamna tarzie, mohorata… Slujba de pomenire, apoi ceremonialul militar de la mormantul Eroului… Sunetul trist al trompetei sparge linistea grea ce domneste in cimitir.
.
In garda, militarii romani si polonezi prezinta onorul.
Onor la Erou!
.
Cateva lacrimi brazdeaza obrazul doamnei Costea. Alex, stalpul familiei acum, isi sprijina discret mama.
Linistea grea pune iarasi stapanire pe cimitir.
Oamenii, militari si civili, parasesc cimitirul, prin lacrimile marunte ale cerului…
.
.
Vor ramane mereu in sufletele familiei lacrimile pe care nimeni si nimic nu le poate opri!
Va ramane mereu respectul nostru Eroul caporal Costea Marin!
.
ONOR LA EROU!
.
.
Oana NUTA
.
.
.
.
.
.
Videoclip realizat in memoria Cap. Costea Marin
.
.
.
Articol scris de Lavinia Costea si postat pe site-ul Ligii Militarilor Profesionisti ( 22 noiembrie 2011)
LAVINIA COSTEA:
“Slavă lor, celor ce sub jurământul sfânt au ales să fie militari !
Slavă lor, celor ce-au slujit sau slujesc ţara cu devotament !
Slavă lor, celor ce înveşmântaţi de drapelul tricolor s-au dus pe un drum fără de-ntoarcere !
Slavă vouă, celor ce, într-o zi de 23, aţi plecat dintre noi ! Acum un an, cerul s-a îmbogăţit, oamenii au amuţit, iar sufletele noastre au împietrit.”
.
.
Articol scris de Oana Nuta pe site-ul Ligii Militarilor Profesionisti ( 8 noiembrie 2011)
Lasă un comentariu
De obicei in armata vin copii saraci ptr o bruma de bani. Mai mereu auzi ca a murit sergent, caporal, fruntas dar niciodata colonel sau general. Niciodata. Ptr ca cei de pe urma enumerati nu merg la razboi, la razboiul altora, ci trimit tinerei stransi cu usa care primesc ordin sa mearga acolo nu ca au nu stiu ce constiinta. Ordinul si banii primiti astea-i fac sa mearga la moarte.