marţi 15 iun 2021

SPONSORI OFICIALI

Horia Agarici salvatorul Constantei

200px-Horia_Agarici

 

Horia Agarici (n. 6 aprilie 1911, Lausanne, Elveția, d. 1982, Eforie, România) a fost un căpitan aviator alForțelor Aeriene Române, unul din aviatorii de elită al celui de-al Doilea Război Mondial al Armatei Române, poet și autor român. Pentru faptele sale extraordinare de vitejie din timpul celui de-al doilea război mondial a fost supranumit și Salvatorul Constanței..

Născut la 6 aprilie 1911 la Lausanne în Elveția, Horia Agarici și-a petrecut copilăria la Iași. După începerea cursurilor liceale în acest oraș, familia s-a mutat la Brașov, unde Horia termină a terminat studiile liceale laLiceul Doctor Ioan Meșotă. După un an de studii la Politehnica din Timișoara, a decis să devină ofițer de aviație, urmând cursurile Școlii de aviație militară de la Cotroceni. După obținerea brevetului de pilot de război, la 16 aprilie 1934, proaspătul aviator militar va activa în cadrul mai multor escadrile, zburând pe diferite tipuri de avioane. A participat, cu gradul de locotenent aviator, la manevrele regale din anul 1938.

La 22 iunie 1941, la ordinul (rămas în istorie) lui Ion Antonescu, trupele române au trecut Prutul. Începea o lungă campanie, al cărei obiectiv era eliberarea unor teritorii aparținând României, ocupate samavolnic de Uniunea Sovietică.

Primii care au intrat în luptă au fost, în ambele tabere, aviatorii. Formațiunile de bombardament au survolat linia frontului, în căutarea unor ținte care să afecteze decisiv puterea de luptă și economică a inamicului. Astfel, în primele ore de dimineață, o formație de șase bombardiere sovietice s-au apropiat, peste Marea Neagră, de instalațiile portuare ale Constanței. Escadrila 53, afectată apărării litoralului, era plecată în misiune. Numai locotenentul Horia Agarici, cu rezervoarele de carburant perforate, a rămas pe aerodromul Mamaia. Totuși, conjunctura a făcut din Agarici un adevărat simbol al aviației de vânătoare.

Doborârea a trei bombardiere

În 1941, el primește comanda escadrilei 53, dislocată pe aerodromul Mamaia, afectată apărării litoralului. Unitatea era dotată cu avioane Hurricane.“În dimineața de 23 iunie 1941, piloții escadrilei au primit ordinul de a însoți o formațiune de bombardiere. Horia Agarici a decolat în fruntea escadrilei, dar, din cauza unor scurgeri de combustibil a fost nevoit să revină la bază Și, imediat, tehnicienii au încercat să remedieze defecțiunea.

La ora 12:00 s-a dat alarma: au fost semnalate bombardiere sovietice, care, după toate aparențele, se îndreptau spre Constanța, cu misiunea probabilă de a ataca portul. În ciuda tuturor regulamentelor, Agarici decolează fără ordin, fără coechipier, cu un singur rezervor plin, pornind “la vânătoare”. Norocul și simțul său de orientare îl ajută și, în curând apare în fața sa, zburând la altitudinea de 600 de metri, un grup de cinci avioane de bombardament, neînsoțite (lipsă de orientare strategică? Dispreț pentru capacitatea de reacție a românilor?) de vânătoare. Profitând de poziția favorabilă (deasupra și în spatele țintei), Agarici atacă. Întâi trage în bombardierul din capul formației. Îl lovește decisiv. Avionul sovietic cade în mare și explodează odată cu bombele pe care le transporta. Printr-o ranversare și un semitonou, Agarici revine la atac, trăgând în avionul din dreapta, care cade. Apoi atacă și al treilea inamic, care se îndreaptă spre sol, deși nu are incendiu la bord. Probabil că echipajul a ales prizonieratul… În acel moment, al doilea avion lovit de Agarici este luat în primire și de artileria antiaeriană română.

Celelalte două avioane sovietice au dispărut în acest timp, abandonând misiunea, iar Agarici a revenit pe Mamaia, în limită de benzină. Rezultatul primei lupte aeriene din acest război a fost: trei bombardiere sovietice doborâte, dintre care două atribuite locotenentului Horia Agarici și al treilea, în comun, aviatorului și A.C.A.

[modifică]Distincții

La revenirea la sol, Agarici a fost felicitat de comandantul flotilei, ca și de camarazii săi. Unii dintre ei, ca de pildă veteranul de război Traian Moraru, membru al A.S.A.B., își amintesc și povestesc cu emoție acest episod remarcabil de la începutul războiului.

Remarcabila victorie a fost citată prin ordin de zi pe armată, fiind apoi preluată și amplificată de ziare și de Radio România. Celebritatea lui Agarici a fost asigutată și prin versurile lui Păstorel Teodoreanu, puse pe note de Gherase Dendrino pentru un șlagăr la modă în vara lui 1941.

„A plecat la vânătoare Agarici A plecat ca să vâneze bolșevici…”

Veteranii din al doilea Război Mondial (chiar și din trupele terestre) își amintesc cum îl fredonau atunci când avioanele cu cocardă tricoloră survolau linia frontului.

Din păcate, probabil ca urmare a invidiei unor superiori, la 3 august 1941 Horia Agarici a fost mutat de la Escadrila 53 la I.A.R. Brașov, ca pilot essayeur, deși între timp fusese decorat cu: “Virtutea Aeronautică clasa a treia”, “Coroana României cu spade și panglică de Virtute Militară clasa a cincea” și cu “Crucea de fier” germană, fiind avansat la gradul de căpitan aviator. Mai târziu a revenit în luptă, reușind ca, până la sfârșitul războiului să mai doboare încă trei avioane inamice, cu toate că firea lui poetică și nostalgică îl arăta superiorilor ca pe un tip incapabil să lupte.

După război, căpitanul aviator Horia Agarici este trecut în rezervă, pentru a presta diferite activități fără nici o legătură cu meseria și pasiunea lui, zborul. Ca o consecință a servitudinii față de Moscova a regimului comunist din România, în anul 1955 el este degradat, ca și alți aviatori care se distinseseră pe frontul de est. A fost reabilitat și i-a fost redat gradul de căpitan de abia în 1965.

A murit în 1982, la Eforie, fiind înmormântat cu onoruri militare.

 

Poetul Agarici

Horia Agarici este amintit și de istoria literaturii române. A publicat mai multe cărți, printre care volumul de versuri “Acorduri și armonie”, cel de nuvele “Șoimanu Furtună”, precum și tratatele de specialitate ”Aviația de vânătoare” și “Lupta în cer”. Poate că versurile lui nu îl ridică la valoarea unui mare poet, dar pasiunea care le-a inspirat este remarcabilă, pentru că este aceeași care l-a călăuzit în luptă: “Pe zarea mării, case sclipesc în alb de viață ? Și moartea se apropie pe aripi de păgân…/ Dar iată-un fulger rece, avânt fără stăpân, / Un șoim de fier și flăcări, pierind în dimineață.” (Încăierare în văduh).

Horia Agarici
1911 – 1982
Cpt. av. Horia Agarici
Porecla: Salvatorul Constanței
Locul nașterii: Lausanne, Elveția
Locul decesului: Eforie, România
A luptat pentru: România
Ani de serviciu: 1934 – 1945
Grad: Căpitan
Comandă: Escadrila 53 Vânătoare
Bătălii / Războaie: Cel de al Doilea Război Mondial
Decorat cu: Ordinul Virtutea Aeronautică
Ordinul Coroana României
Crucea de Fier

sursa: http://www.worldwar2.ro

Lasă un comentariu

avatar

Sortează după:   Cele mai noi | Cele mai vechi | Cele mai votate
Vasile Zarnescu
Oaspete
Vasile Zarnescu
7 aprilie 2012 22:46

Trebuie retinut ca Horia Agarici a fost persecutat de catre politrucii comunisti, dar Gherase Dendrino, care era jidan si care a facut aranjamentul muzical al cintecului care l-a facut celebru pe curajosul aviator, nu a patit nimic.
Dimpotriva, a continuat sa compuna melodii de muzica usoara si, se pare, de slava socialismului!

Cititi si aici:
http://curentul.net/2010/10/26/agarici/
 

Fram
Oaspete
15 aprilie 2011 22:44

Interesanta povestea cu duelul…probabil ca are vreun sambure de adevar..altfel cum ar fi putut scapa de Siberia..nu cred ca l-ar fi iertat rusii

facebook-profile-picture
Administrator
28 noiembrie 2010 8:01

HORIA AGARICI a fost un EROU NATIONAL, pe care sistemul comunist la interzis deoarece a luptat si pe frontul de est.

El, ne-a salvat Cazinoul din Conctanta, intr-o lupta aeriana cu avioane inamice. Era unul din putinii aviatori de elita care avea curajul si maiestria de a trece cu avionul sau Huricane [de prod. britanica] pe sub podul de la Cernavoda.

S-a distins in luptele aeriene contra bombardierelor si a avioanelor de vanatoare sovietice pentru apararea portului, zonei industriale, a orasului si a populatiei civile. De aceea a fost poreclit “Salvatorul Constantei”.

Pentru cei care nu stiu a fost profesor la fosta scoala Navala, actuala Academie si putini cunosc faptul ca AGARICI a fost si poet.

Dupa razboi sistemul comunist nu i-a mai permis sa zboare si AGARICI  a trebuit sa presteze munci care nu avea nimic in comun cu zborul…

Pacat ca pentru un asemenea OM nu s-a mai gasit o bucata de piatra pentru a fi sculptat chipul intrat in istorie si necunoscut nici macar de Constanteni.

 

GLORIE ETERNA EROILOR NEAMULUI ROMANESC!

 

Gladiatorul.

facebook-profile-picture
Administrator
27 noiembrie 2010 16:04

Pe crucea „SALVATORULUI CONSTANTEI” scrie:

 

„SA NU UITATI CA:

CERUL L-AM IUBIT CA UN FANATIC

BEAT DE INALTIME CU TRUP SI DUH,

IN FULGER DE MISCARE

ZVARLIND UN CORP SPRE INFINIT…”

 

DUMNEZEU SA-L IERTE SI SA-L ODIHNEASCA IN PACE…

 

GLORIE ETERNA EROILOR NEAMULUI!

Dumitru Mihailescu
Oaspete
Dumitru Mihailescu
1 noiembrie 2010 18:06

Va admir promptitudinea anunțării știrilor. Dumnezeu să-i odihnească pe cei doi piloți căzuți recent la datorie. Asta e armata. Asta e viața de militar, domnilor care credeți în prostia că purtătorii uniformei militare au salarii de nesimțiți!
Salutări respectuoase conducerii ligii.

facebook-profile-picture
Administrator
31 octombrie 2010 20:36

Batranii Constantei povestesc ca Agarici, dupa terminarea conflagratiei mondiale, a scapat de Siberia Sovietica datorita unei intamplari din timpul razboiului:

Intr-o lupta aeriana, dupa ce a doborat doua avioane de vanatoare sovietice, Agarici, care il avea pictat pe avionul sau pe Mickey-Mouse cu o lance [personaj de desene animate] a ramas in duel aerian cu un singur vanator inamic, un celebru capitan de aviatie sovietic din acele timpuri.

Pilotul sovietic, ramanand fara munitie, i-a transmis prin radio lui Agarici, ca nu mai are cu ce sa lupte si ca accepta sa se predea aterizand pe aerodromul romanesc.

Gentelman cum era AGARICI, nu numai ca nu la doborat cu o rafala pe capitanul sovietic, nu la luat prizonier ci i-a transmis tot prin radio ca vor amana duelul aerian pe altadata si fiecare s-a intors la baza lui.

Intamplarea a facut ca cei doi sa nu se mai intalneasca in timpul razboiului ci dupa. Capitanul sovietic devenit colonel cu pieptul plin de decoratii, la cautat pe Agarici i-a strans mana si a raportat superiorilor de la Moscova toata povestea.

Legenda… Adevar?

Un lucru e sigur, a ramas acel slagar pe care il fredona atunci toata Constanta:

„A plecat la vanatoare Agarici, A plecat sa vaneze bolsevici…”

 

wpDiscuz