Fac parte din acea generatie “a tinerilor in blugi”. Acea generatie, usor boema, ce incerca sa iasa din tiparul impus de comunism. Aveam un far calauzitor. Un OM ce ne-a facut sa iubim poezia, chitara, muzica. Apropo, cati tineri de-acum mai citesc poezie, imprumuta sau fac cadouri carti cu poezie?! Din pacate, nu multi. Altele sunt valorile astazi, si nu stiu daca si cele mai corecte.
O tragedie, cea de la Ploiesti, a pus capat unui vis. Visurile erau bunul nostru cel mai de pret. Unul din acele visuri era Cenaclul Flacara, un fenomen ce ne acaparase. Tragedia de la Ploiesti a fost pretextul conducerii de la acea vreme de “a ne aduce cu picioarele pe pamant”. Dar era prea tarziu. “Raul” era deja facut. Eram contaminati cu poezie. Molipsiti cu muzica, chitara. Cantecul era liantul unei generatii frumoase. Prin folk ne-am castigat prieteni, ne-am cinstit tara, ne-am onorat parintii si memoria celor ce nu mai erau printre noi. Prin versuri ne-am intemeiat familii.
Era un privilegiu sa-l citesti pe Paunescu. Era o desfatare sa-l auzi recitand. Este o onoare ca i-am fost contemporani.
A trait si a creat intens. A transformat o viata efemera intr-un destin nemuritor. N-a pierdut timpul pe Pamant. Ne-a contaminat cu dragoste. Ne-a blestemat sa iubim, sa fim buni, sa fim umani. “Si totusi exista iubire”, maestre! Si datorita tie.
Ramas bun, gigantule! Efluviile versurilor tale ne vor insoti pretutindeni. Ai facut din noi niste visatori. Pentru totdeauna.
Articol scris de Dan Nedelcu
Lasă un comentariu
Raman la convingerea ca cei care conduc destinele ROMANIEI, ar fi putut sa declare ZI DE DOLIU NATIONAL azi, la inmormantarea MARELUI ROMAN, ADRIAN PAUNESCU…
Iti multumim DAN NEDELCU pentru acest emotionant articol scris cu inima si cu sufletul…
ADRIAN PAUNESCU VA RAMANE VESNIC IN INIMILE SI IN SUFLETELE NOASTRE…
MAESTRE, TE VOM IUBI MEREU!
Adrian Paunescu – Totusi, Iubirea
Si totusi exista iubire
Si totusi exista blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si ma tem.
Si totusi e stare de veghe
Si totusi murim repetat
Si totusi mai cred in pereche
Si totusi ceva sa-ntamplat.
Pretentii nici n-am de la lume
Un pat, intuneric si tu
Intram in amor fara nume
Fiorul ca fulger cazu.
Motoarele lumii sunt stinse
Retele pe cai au cazut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeste-le tu c-un sarut.
Acum te declar Dumnezee
Eu insumi ma simt Dumnezeu
Continua lumea femeie
Cu plozi scrisi in numele meu.
Afara roiesc intunerici
Aici suntem noi luminosi
Se cearta-ntre ele biserici
Facandu-si acelasi repros.
Si tu si iubirea exista
Si moartea exista in ea
Imi place mai mult cand esti trista
Tristetea, de fapt, e a ta.
Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul ma sprijin de cer,
Tu esti in puterile mele,
Desi inchizitii te cer.
Ce spun se aude aiurea,
Ma-ntorc la silaba dintai,
Praval peste tine padurea:
Adio, adica ramai.
Si totusi exista iubire
Si totusi exista blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si ma tem.
Adrian Paunescu – La adio
Se afla litere si farduri
Si niste munti sunt intre noi
Dosare-nchise, triste garduri
Si nici nu o sa mai vina apoi.
In pragul iernii absolute
Saruta-mi tampla alba, hai
Si-apoi scufunda-te si du-te
In orizontul altui grai.
Nici nu pot nimic sa-ti spun
Pe curand sau ramas bun
Aparu, numai nu, la adio tu.
De ce sa iti spun la revedere ?
N-as mai avea nici un motiv
“Adio” drepturile-si cere
Ca te-am pierdut ddefinitiv.
Si de la mine pana la tine
Cuvantul insusi va-ngheta
Nici sa te strig nu stiu prea bine
Iubita mea, pierduta mea.
Cand te-am vazut ultima oara
Stiai si tu, plangeai si tu
Si-ai plecat cu tot cu gara
Nici tren nu mai exista, nu.
Eu m-am intors inca o data
Vroiam sa vin pe urma ta
Dar unde-i linia ferata
Parca a luat-o cineva.
Eu ti-as mai spune amanunte
Destinul de-as putea sa il schimb
Iubita mea de peste munte
Iubita mea de peste timp.
Pe cea de atunci nu o voi gasi-o
Si eu acela am murit
Sub cinic nuclear adio
Noi bietul cuplu parjolit.
Cenaclul Flacăra a fost un fenomen cultural din anii 1970 și prima parte a anilor 1980 condus de poetul Adrian Păunescu. De la poezia compusă de însuși Adrian Păunescu (uneori și instant, pe scenă) și până la versurile recitate din poeziile poeților consacrați, de la muzica timid îngânată de debutanți anonimi, care urcau pentru prima dată pe scenă și până la unele piese deja cunoscute a unor formații sau grupuri muzicale și a unor soliști deja afirmați, Cenaclul Flacăra a delectat publicul cu muzică începând de la melodii populare și până la muzică clasică, folk și rock.
Spectacolele aveau loc la început luni după-masa/seara în sala teatrului Ion Creangă din București, dar mai târziu s-au făcut turnee în toată țara, spectacolele desfășurându-se pe stadioane, sălile de spectacol devenind neîncăpătoare. Printre cei care au participat au fost: Mircea Vintilă,Doru Stănculescu, Dan Andrei Aldea, Adrian Ivanițchi, Dan Chebac, Valeriu Sterian, Evandro Rosetti, Florian Pittiș, Anda Călugăreanu, Tatiana Stepa, Vasile Șeicaru, Alexandru Zarnescu , Ștefan Hrușcă. Începând cu anul 1980 toamna, a venit la C.F. formația Continental (N. Enache, Nucu Mazilu, Alexandru Zărnescu și Romeo Beianu) care acompania întreg spectacolul, formație cu care s-a scos și singurul disc cu C.F. După plecarea lui Nicolae Enache trupa a luat o nouă turnură. A devenit trupa FlaPo (A. Zărnescu, Romeo Beianu, Jerry Schwartz (formatia a incercat mai multi clapisti , dar niciunul permanent) și acompania majoritatea soliștilor și a cântecelor de grup. Alexandru Zărnescu a apărut și cu activitate solistică (Dor de Eminescu, Castelul, Dusă-i tinerețea).
Membrii Flapo aveau și un microrecital în cadrul cenaclului, în care fiecare devenea solist, interpretând piese internaționale: Beatles, Stevie Wonder, Ricchi e Poveri ș.a. .
Din 1973 (prima oară) până în 1985 (ultima oară) au avut loc 1.615 spectacole de muzică și poezie.
Spectacolele au fost interzise în anul 1985, motivul oficial fiind busculada care a avut loc la stadionul Petrolul din Ploiești în timpul unui spectacol, care s-a soldat cu mai mulți (9) morți.
Grupuri
Trupa FlaPO (Alexandru Zarnescu,Romeo Beianu si Jerry Schwartz(trupa a avut mai multi clapisti ocazionali , niciunul permanent)
Soliști
sursa: Wikipedia
Din nou, Dacii liberi
Noi n-am avut nevoie
Să luam adeverinţe
Că vieţuim acasă,
În patrie la noi,
Am fost şi vom rămâne
De-a pururi dacii liberi
Şi iubitori de pace,
Şi vrednici de război.
La Sarmisegetuza,
La focuri, cu Zamolxe,
Şi stelele din ceruri
Din sânge ni se rup.
Nu ne-au învins romanii
Şi-am râs de toţi barbarii
Strigând la ei cu steagul
Făcut din cap de lup.
Această dăm de ştire,
De sub pământul nostru,
Urmaşilor în care
Reinviem acum.
Femeile iubindu-şi
Să nască dacii liberi
Spre răzbunarea noastră
Pe cel din urmă drum.
Numiţi şi ţara noastră
Cu numele ei dacic
Iubiţi pe nou veniţii
După atâţia ani,
Dar veşnic ţineţi minte
Că peste dacii liberi
Au tot călcat invazii
Şi altfel de romani.
Noi am rămas în glie
Şi devenim pădure,
Şi devenim recolte,
Să vă hrănim pe voi,
Şi temelia ţării
S-o întărim cu oase
Şi iubitori de pace,
Şi vrednici de război.
Cu tot ce năzăreşte
Din firea noastră veche,
Dăm Romelor de ştire,
Prin ierburi murmurind,
Că numai oboseală
Ne-a aşezat sub scoarţă,
Dar dacă e nevoie
Ne vom scula oricând.
ADRIAN PAUNESCU
Am pierdut un geniu ,DAR EL VA TRAI VESNIC PRIN TOT CE NE-A LASAT,fericiti noi care am fost contemporani cu EL MARELE ADRIAN PAUNESCU ,E PRINTRE STELE O STEA.
DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA IN PACE.