UN EROU AL MARINEI REGALE ROMANE – CAPITAN-COMANDORUL ALEXANDRU DUMBRAVA

Marina Română a marcat cea mai neagră pagină din istoria sa, la data de 5 septembrie 1944. A fost ziua în care Marina Regală Română a încetat să mai existe, la modul propriu, atunci când toate navele militare și civile, atât cele de la mare, cât și cele de la Dunăre au fost preluate manum militari de armata sovietică.

.
În acea zi fatidică, Marina Regală Română și-a înscris în lunga listă a eroilor săi și numele unuia din ofițerii de elită: căpitan comandorul ALEXANDRU DUMBRAVĂ. Numele său deschide lista acelor eroi, cărora mormânt le este marea, listă înscrisă pe plăcile de granit ce înconjoară acel simbol creștinesc de pe faleza Cazinoului din Constanța – CRUCEA MARINARILOR.
Fidel principiilor datoriei față de Țară, care cer chiar și sacrificiul vieții, după ce s-a aflat la comanda navelor de război în prima linie a luptei pe mare, timp de mai bine de trei ani, Alexandru Dumbravă, în acea zi fatidică pentru Marina Regală Română și-a sacrificat viața, salvând onoarea militară.
.

.
Alexandru Dumbravă – repere biografice

Alexandru Dumbravă s-a născut la Iași, la data de 18 octombrie 1901. Tatăl său Constantin Dumbravă era inginer silvic, iar mama sa, Olga era casnică. A urmat cursurile primare, gimnaziale și liceale la Iași și apoi cursurile Școlii Speciale a Marinei (1921 – 1922) și ale Școlii de Observatori din Avion Tecuci.
Foaia calificativă de la Școala Navală, datată 1922-1923 îl caracteriza astfel: „sănătos, rezistent, inteligență vie, disciplinat, energic, conștiincios, îi place somnul”.

.
În evoluția sa ca ofițer de marină a dovedit că posedă abilități profesionale reale, pe toate funcțiile îndeplinite, fiind ambarcat pe mai multe nave de luptă din cadrul Diviziei de Dunăre și a Diviziei de Mare: monitorul „Lahovary”, vedetele „Vârtejul” și „Viforul”, torpilorul „Zmeul” și canoniera „Ghiculescu”, pe ultimele două nave îndeplinind funcția de ofițer secund.
În perioada octombrie 1928 – mai 1929 Alexandru Dumbravă va face parte din statul major al distrugătorului „Mărășești”, trimis apoi într-o călătorie de studii pe cargoul „Bucegi”. La înapoiere va fi numit comandant al unității de elevi și profesor la Școala Navală 1929 – 1930), iar apoi ca ofițer de stat major în Comandamentul Diviziei de Mare.

.
O fotografie rămasă familiei îl prezintă pe tânărul ofițer Alexandru Dumbravă Dumbravă (al treilea în rândul secund) în anii 30, la bordul navei de pasageri „Carol I” împreună cu Regina Maria și alți membri ai familiei regale.
.
Căpitanul Alexandru Dumbravă urmează cursurile Școlii de Război (1934 – 1936), la terminarea căreia este numit comandant al canonierei „Lt. comandor Eugen Stihi”.
La 20 octombrie 1940, având gradul de locotenent comandor este numit comandant al puitorului de mine „Amiral Murgescu” – una din cele mai moderne nave de luptă din înzestrarea Marinei Regale Române, funcție pe care o îndeplinește și la intrarea României în cel de-al Doilea Război Mondial.
.
Lansat la apă pe 10 iunie 1939 la Galaţi, puitorul de mine „Amiral Murgescu” avea un deplasament de 812 t, dezvolta o viteză de 16 Nd, era armat cu 2 tunuri de 102 mm navale şi a.a., 2 tunuri de 37 mm a.a și 2 mitraliere duble de 13,2 mm. Avea posibilitatea de a încărca la bord 200 de mine și bombe antisubmarine.
.

.
Alexandru Dumbravă în prima linie a luptei pe mare

„Azi a sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta pentru drepturile strămoșești și a bisericii, lupta pentru vetrele românești de totdeauna.
Ostași vă ordon treceți Prutul”!

.
Astfel suna Ordinul dat ostașilor de Conducătorul Statului Român la 22 iunie 1941 de a trece Prutul și a elibera Basarabia, ocupată abuziv prin Ultimatumul dat de Stalin la 26 iunie 1940.
Locotenentul comandor Alexandru Dumbravă, aflat la comanda puitorului de mine „Amiral Murgescu” avea deja la activ o importantă misiune: lansarea barajului de mine de la Constanța din perioada 15 – 19 iunie 1941.
.
„Prima acțiune de război de mare amploare a forțelor noastre navale”, după cum specifica un raport al Comandantului Marinei Regale Române a fost condusă de comandorul August Roman la care au participat: puitoarele de mine „Amiral Murgescu” și „Regele Carol I”, distrugătorele „Regele Ferdinand”, „Mărășești” și „Mărăști”, torpiloarele „Sborul” și „Năluca” nava bază „Constanța”, canonierele „Eugen Stihi” și „Dumitrescu” și grupul de remorchere.
Sistemul de baraje de mine, situat la aproximativ 12 mile marine de portul Constanța, avea o lungime totală de aproximativ 28 mile marine, cu două pase de acces spre port, pe drumul costier, la Capu Midia și la Tuzla. Prima victimă a barajului va fi distrugătorul-lider „Moskva” cea mai modernă navă de luptă sovietică din Marea Neagră.
.
În dimineața de 26 iunie 1944, la orele 04.00, un grup de două nave de luptă sovietice, format din distrugătoarele lider „Moskva” (foto) și „Harkov” au forțat barajele de mine, reușind să se apropie de litoral și au bombardat portul Constanța, gara Palas și rezervoarele de petrol. Intervenția promptă a distrugătoarelor „Regina Maria” și „Mărăști”, precum și a artileriei de coastă române și germane au silit cele două nave sovietice să se retragă cu toată viteza spre larg. La ajungerea în zona barajelor, distrugătorul lider „Moskva” a atins o mină și în urma exploziei s-a scufundat, împreună cu cea mai mare parte din echipaj.

.

Puitorul de mine „Amiral Murgescu”, având la comandă pe lt. comandorul Alexandru Dumbravă a acționat prin deschiderea focului cu artileria antiaeriană asupra unui avion inamic.
Sistemul de baraje de mine de la Constanța, descris mai sus și-a împlinit cu prisosință menirea, aflându-se „la postul său de luptă” pe toată durata războiului, aici găsindu-și sfârșitul nu mai puțin de patru submarine inamice și peste 200 de submariniști.

.
Următoarea operație de anvergură la care a luat parte lt. comandorul Alexandru Dumbravă a fost „Operațiunea Varna” desfășurată în perioada 7 – 16 octombrie 1941, constând în lansarea unui sistem de baraje de mine pe coastele Bulgariei pentru a apăra convoaiele ce navigau prin această zonă de atacurile submarinelor sovietice. Locotenent comandorul Alexandru Dumbravă a participat la misiune cu distrugătorul „Mărășești”, fiind numit în funcție la bordul acestei nave cu o zi în urmă. Și aici, pe toată durata războiului își vor găsi sfârșitul nu mai puțin de 9 submarine inamice.
La comanda distrugătorului „Mărășești” Al. Dumbravă va îndeplini pe toată durata războiului importante misiuni de convoiere pe rutele Constanța – Bosfor, Varna – Odessa, Constanța – Sevastopol singur sau împreună cu alte nave de luptă românești.
.
Ordin de Zi al comandantului Escadrilei de Distrugătoare, din 4 decembrie 1941. „Pentru curajul, spiritul de sacrificiu și dârzenia de care au dat dovadă comandanții, ofițerii, maeștrii și echipajele Escadrilei de Distrugătoare compusă din N,M,S. Regele Ferdinand I, N.M.S. Regina Maria și N.M.S. Mărășești precum și canonierelor Stihi și Dumitrescu cu toată vremea extrem de rea, cu viscol puternic și ger, timp de 56 de ore, nu am decât cuvinte de laudă și le aduc pe această cale viile mele mulțumiri”.
.

O misiune foarte importantă, dusă la îndeplinire de căpitan-comandorul Alexandru Dumbravă (avansat în grad la data de 24 ianuarie 1942) chiar la începutul anului 1942 a fost aceea de lansare a unor baraje de mine pentru apărarea convoaielor pe Drumul Odesei. „Gruparea de Minare Alexandru Dumbravă” a lansat în ziua de 28 martie un baraj de mine, între Capu Midia și Gura Portiței, iar la 2 aprilie, între Gura Portiței și Sfântu Gheorghe. În felul acesta întreaga rută era asigurată antisubmarin iar convoaiele se puteau deplasa în siguranță.

.

Până la sfârșitul războiului, în aceste baraje își vor găsi sfârșitul 3 submarine inamice, cu peste 140 de oameni la bord.
Meritele căpian-comandorului Alexandru Dumbravă în lupta pe mare i-au fost răsplătite prin acordarea Ordinului „Coroana României” clasa a IV-a (iulie 1942) și „Vulturul German” clasa I, cu spade, în grad de Comandor.
În perioada 29 octombrie 1942 – 16 octombrie 1943 căpitan-comandorul Alexandru Dumbravă a fost numit subșef de stat major în Comandamentul Marinei Regale după care revine pe mare la comanda distrugătorului „Mărășești” asigurând apărarea convoaielor pe Drumul Odessei, Drumul Sevastopolului și Drumul Bosforului.
.
Cea mai mare operație la care a participat Marina Regală Română pentru retragerea trupelor din Crimeea, cunoscută sub numele de „Operațiunea 60.000” a început la 12 aprilie 1944 și s-a desfășurat în două etape: 12 – 27 aprilie și 8-14 mai 1944. Alexandru Dumbravă a efectuat mai multe misiuni de convoiere la comanda distrugătorului Mărășești salvând astfel miile de militari români care s-au retras pe calea mării în acea perioadă.

.
Ultima misiune îndeplinită în cadrul acestei operații de distrugătorul „Mărășești”, având la comandă pe căpitan-comandorul Alexandru Dumbravă se va desfăura la 12 mai 1944 când nava a fost trimisă să întâmpine la larg de Tuzla un convoi de nave ce sosea de la Chersones.
Convoiul a acostat în port în jurul orelor 16.00. Pe cheul din portul Constanța sosise în întâmpinare în dupăamiaza acelei zile însuși conducătorul Statului Mareșalul Antonescu, însoțit de ministrul secretar de stat pentru marină generalul Nicolae Șova și de comandantul Forței Navale Maritime contraamiralul Horia Macellariu.

.

.
5 septembrie 1944 – ziua sacrificiului Marinei Regale Române și a căpitan-comandorului AlexandruDumbravă

În timp ce Alexandru Dumbravă se afla în focul luptelor pentru retragerea trupelor române din Crimeea, soția sa a născut pe fiul lor Mircea, la Sibiu unde se refugiase datorită intenselor bombardamente la care era supus orașul Constanța. I se acordă o permisie specială de opt zile pentru a merge la Sibiu, la data de 18 mai 1944. A fost și singura dată când și-a văzut fiul și, după spusele de acum ale acestuia „îl legăna tot timpul pentru a-l obișnui cu marea și să-i urmeze în profesie”.
După revenirea din permisie, căpitan comandorul Alexandru Dumbravă a fost numit, la 28 mai 1944 în funcția de șef de stat major al Comandamentului Maritim și Fluvial, îndeplinind și funcția de comandant al Escadrilei de Distrugătoare și pe cea de comandant al distrugătorului „Regina Maria”.
.
Evenimentele de la 23 august 1944, petrecute la București au creat pentru militarii armatei române o situație inedită și extrem de confuză. Ordinul transmis armatei de încetare a focului pe linia frontului împotriva trupelor sovietice și întoarcerea armelor împotriva celor germane, aflate pe teritoriul românesc i-a prins pe sutele de mii de militari români aflați în linia întâi, într-un clește de foc.

În timp ce mii de ostași români își dădeau viața pe frontul de Vest, alte câteva zeci de mii de ostași primiseră ordin de a nu riposta armatei sovietice, luând drumul unui lung prizonierat în gulagurile din taigaua rusă, din care o mare parte nu s-au mai întors.

.
În aceste circumstanțe, la 25 august 1944, cele peste 70 de nave germane au părăsit portul Constanța, locul lor fiind luat, cinci zile mai târziu (la 30 august) de cca. 26 de nave de luptă sovietice.
După intrarea navelor sovietice în portul Constanța și în perioada următoare, odată cu sosirea și a altor unități, forțele sovietice s-au comportat ca un ocupant, cu toate eforturile comandamentului român de a coopera. Au fost rechiziționate clădiri, alimente, efecte militare, carburanți, automobile.

.
Două evenimente notabile s-au petrecut în această perioadă care au tensionat şi mai mult relaţiile dintre forţele navale de ocupaţie şi flota română astfel: primul, petrecut la 1 septembrie, orele 03.35 când nava „Oituz”, aflată în dană, a fost scufundată de către un submarin german, pătruns până în gura portului, iar al doilea s-a produs în dimineaţa de 2 septembrie, când un dragor sovietic care veneau de la Odessa spre Constanţa a fost lovit de o torpilă, lansată de un submarin german, provocându-i scufundarea.

.
Cele două evenimente au creat o stare de criză în relaţiile dintre comandamentele române şi sovietice, românii fiind suspectaţi de colaborare cu germanii. Situaţia creată a constituit, de altfel, unul din pretextele pentru care sovieticii, comportându-se ca nişte ocupanţi, au dezarmat flota română la 5 septembrie 1944 care, practic, a încetat după această dată. În jurul orelor 5 dimineața, grupe mari de militari sovitici înarmați, conduși de ofițeri, au pătruns în forță la bordul navelor românești, le-au ocupat și au debarcat pe toți să mai existe, marinarii români, indiferent de grad și funcție.
.
Căpitanul Tudor Nicolae de la bordul distrugătorului „Regina Maria”, aflat pe puntea navei a fost rănit cu mai multe împunsături de baionetă de un soldat sovietic.
Locotenent comandorul Nicolae Mosor secundul N.M.S. „Regina Maria”, în legătură cu modul în care s-au petrecut faptele la bord declara:
„Un ofițer rus mi-a spus că, într-o cabină, un ofițer s-a sinucis. M-am dus și l-am găsit pe căpitan-comandorul Dumbravă în pat, acoperit până la jumătate cu pătura, cu revolverul în mână și capul însângerat. Când a auzit că este comandantul Escadrilei de Distrugătoare, maiorul și ceilalți ofițeri și-au exprimat regretul lor. După ce m-am îmbrăcat, am fost scos afară, iar la ieșire, l-am văzut pe căpitanul Tudor Nicolae, învelit cu o pătură și cu conștiința pierdută.. Era cel care ieșise în fața rușilor ca să dea alarma și care, ulterior, am aflat că avea opt împunsături de armă albă și fusese strâns de gât.
Țipătul său cred că a fost motivul determinant ca căpitan-comandorul Dumbravă să se sinucidă și tot acesta m-a îndemnat și pe mine să fac același gest”.
.

.
Recunoștință postumă. Căpitan-comandorul Alexandru Dumbravă distins cu Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a

Distincția cea mai înaltă ce se acordă militarilor care săvârșesc fapte de eroism pe câmpul de luptă este Ordinul „Mihai Viteazul”.
Prin Înaltul Decret Regal nr. 1768 din 3 octombrie 1944, căpitan comandorul Alexandru Dumbravă a fost distins cu Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a, recunoscându-i-se astfel meritele deosebite în lupta cu inamicul, curajul și spiritul de sacrificu de care a dat dovadă pe toată durata războiului, la comanda navelor de luptă.
Din păcate nu a apucat să se bucure de această înaltă distincție, care i-a fost acordată postmortem.

.

„Pentru elanul, bravura și destoinicia arătată la comanda N.M.S. „MURGESCU” și a distrugătorului „MĂRĂȘEȘTI”, unde prin abilitatea manevrelor sale a reușit să evite șase atacuri cu torpile ale submarinelor sovietice, salvându-și nava și vasele de sub protecția sa, contraatacând de fiecare dată și respingând, cu vigoare, atacurile inamice.
În dimineața zilei de 1 decembrie 1941, la Sud de Bugaz, fiind atacați de submarine sovietice, reușește printr-o manevră impetuoasă și rapidă să respingă atacul.
În cursul a 34 de operațiuni de război, sub atacul de aviație și submarine prin zone minate și sub controlul inamicului, străbătând peste 10.000 mile, în zona Constanța – Crimeea și Bosfor, a reușit prin acțiunea sa personală să ducă la bun sfârșit misiunile încredințate, fiind un viu exemplu de curaj și spirit de sacrificiu pentru ofițerii și echipajul de sub comanda sa”.
.

.
La aniversarea a 60 de ani de la evenimentele din august-septembrie 1944, Liga Navală Română, împreună cu Careul Marinarilor din București care poartă numele Alexandru Dumbravă, la Constanța au organizat, la 4 septembrie 2004 două manifestări comemorative, în onoarea a doi mari eroi ai Marinei Regale Române și ai acelor evenimente: contraamiralul Horia Macellariu și căpitan-comandorul Alexandru Dumbravă. Astfel, la Academia Navală „Mircea cel Bătrân” s-a desfășurat un simpozion tematic susținut de un grup de veterani de război, urmat de o slujbă religioasă de pomenire la mormântul din Cimitirul Central.

.

Gestul săvârșit de ofțerul român este explicabil. Căpitan-comandorul Alexandru Dumbravă știa despre cruzimea cu care se comportau militarii sovietici cu prizonierii de război și nu se dădeau în lături să-i împuște în primele momente, pe aceia care alegeau în ultimă instanță să se predea în luptă, deși legislația internațională califică aceste fapte drept crime de război. Iată că țipetele ofițerului de la bordul navei sale l-a condus pe Alexandru Dumbravă la convingerea că militarii sovietici, în conformitate cu doctrina satlinistă, așa cum o dovediseră de altfel în mii de situații similare nu se vor da în lături să-l elimine, pe motiv că ar fi opus rezistență.
.
Umilința ar fi fost prea mare pentru un ofițer, comandant de navă de război să-și piardă viața fără să riposteze. În locul glontelui inamic a ales glontele din țeava pistolului propriu, intrând cu fruntea sus, ca un adevărat erou, în istorie.

.
Un alt eveniment, dedicat eroului Alexandru Dumbravă a avut loc la data de 21 iulie 2016. Careul Marinarilor din București, care-i poartă numele, în colaborare cu Liga Navală Română a organizat o ieșire pe mare cu o navă pusă la dispoziție CLC Laurențiu Mironescu președintele Ligii, ocazie cu care s-a desfășurat o ceremonie comemorativă, dedicată eroului și foștilor membri ai Careului, decedați. O ancoră de flori a fost aruncată în valuri.
La manifestare a participat un grup de personalități printre care: Mircea Dumbravă fiul eroului comemorat, contraamiral (ret.) Mircea Caragea veteran de război, CLC Laurențiu Mironescu președintele Ligii Navale Române, comandor (r) Anghel Piroșcă președintele Careului Marinarilor, cercetător științific dr. Mariana Păvăloiu, comandor (r) dr. Ioan Damaschin vicepreședinte al Ligii Navale Române filiala Constanța, alte persoane apropiate familiei, sau membri ai celor două instituții organizatoare. Tot cu această ocazie comandorul (r) dr. Ioan Damaschun i-a oferit în dar lui Mircea Dumbravă cartea de autor „UN EROU AL MARINEI REGALE ROMÂNE căpitan comandorul ALEXANDRU DUMBRAVĂ”.
.

.
Grație eforturilor Ligii Navale Române filiala Constanța condusă de amiralul ing. (retr.) Ilie Ștefan și a Comandamentului Forțelor Navale conduse de amiralul Traian Atanasiu, în luna august 1999 pe faleza Cazinoului din Constanța a fost ridicat simbolul creștinesc Crucea Marinarilor având pe frontispiciu cuvintele:
„,Marinarilor români cărora mormânt le este marea. In memoriam”.
În cadrul lucrărilor de refacere a falezei Cazinoului, primăria Constanța a acceptat un proiect de ambientare a Crucii Marinarilor, finanțat de Fundația pentru Monumentul Marinarilor Români, finalizat în august 2015. Pe un hemiciclu din beton sunt fixate 18 plăci de granit pe care sunt înscrise numele celor 275 de eroi marinari – militari și civili care și-au jertifit viața pentru Țară și al căror mormânt le este marea. Lista cu eroii marinari a fost întocmită de comandor (r) dr. Ioan Damaschin, pe baza studierii documentelor de război, emise de Comandamentul Marinei Regale Române, aflate în Arhivele Militare Naționale. Lista eroilor marinari este deschisă de eroul căpitan comandor Alexandru Dumbravă.
Dumnezeu să-l odihneacă în pace!
.
Comandor (r) lect. univ. dr. IOAN DAMASCHIN

.



.

Foto din arhiva personala a domnului Comandor (r) lect. univ. dr. Ioan DAMASCHIN si a domnului Mircea DUMBRAVA

.
.
.
.
.
De la stanga la dreapta:

Comandor(r) Anghel Pirosca, Contraamiral (ret) Mircea Caragea (veteran de razboi), Mircea Dumbrava, Comandor(r) Ioan Damaschin

.

BIBLIOGRAFIE

1. Arhivele Militare Naționale:
fond 1055, dosar 96
fond 1683, dosar 1464, 1693, 1712
fond 2.366, dosar 1.115
Jurnalul de Operații al Comandamentului Forței Navale maritime
2. Damaschin, Ioan, Lupta aero-navală de la Constanța din 26 iunie 1941, Editura Militară, București, 2014
3. Damaschin, Ioan, Rotaru Jipa, Glorie și Dramă, Marina Regală Română1940 – 1945
4. Koslinski, Nicolae, Raimond Stănescu, Marina Română în al Doilea Război Mondial, Editura Făt Frumos, vol. II și vol. III
5. Moșneagu, Marian, Eroii Marinei Române, Editura Alpha MDM, Buzău, 2009