“TRANSILVANIA” – O NAVA GLORIOASA CU UN SFARSIT FARA GLORIE

1938, 11 iunie – a fost construită nava de pasageri „Transilvania“ (pavilion: România, IMO: 5367427, indicativ: YQSE, armator: S.M.R., port de înregistrare: Constanţa, corp din oţel, punte din oţel şi lemn, 6.672 trb., 3.918 trn., lungime: 128,55 m, lăţime: 17,61 m, înălţime: 9,22 m, pescaj: 5,75 m, echipaj: 156 membri, înălţime de construcţie: 8,50 m, propulsie: 2 motoare „Diesel“, 2 timpi cu simplu efect x 12 cilindri, turaţie: 122 rotaţii/ minut, 2 elice, 2 caldarine tip marin, puterea maşinii: 2 x 7.220 c.p., viteza: 25 Nd., combustibil: motorină, capacitate de depozitare a combustibilului: 800 to., consum: 1.500 kg/ h, pasageri: 412 persoane, repartizaţi astfel: 2 apartamente de mare lux: 4 persoane, 6 cabine de lux: 12 persoane, 8 cabine semilux: 16 persoane, 32 cabine clasa I: 64 persoane: 43 cabine clasa a II-a: 100 persoane, 38 cabine clasa a III-a: 216 persoane, raza de acţiune: 4.000 Mm, constructor: iunie 1938, „Burmeister & Wain’s“ , Copenhaga – Danemarca; a fost lansată la apă la data de 11 februarie 1938; lucrările interioare au fost finalizate la 11 iunie 1938).

.
La 17 iunie 1938, având la comandă pe Alexandru Ştiubei, pasagerul „Transilvania“ a plecat spre România, ancorând în portul Constanţa la 26 iunie 1938.

.
La 8 septembrie 1938, cu prilejul Zilei Marinei Române , a avut loc ceremonialul de botez al navei, prilej cu care au fost botezate şi şalupele de salvare „Pescăruş“ şi „Albatros“.

.
La 13 septembrie 1938 a plecat în prima sa cursă regulată pe linia Constanţa – Alexandria – Haifa – Beirut – Pireu – Istanbul – Constanţa.
Anterior, în zilele de 21 şi 22 august 1938, nava efectuase două croaziere în apele Mării Negre.

.
La izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, navele „Transilvania“ şi „Basarabia“ (pavilion: România, IMO: 561487) au fost păstrate în Bosfor, fiind aduse în ţară în decembrie 1944 .
La data de 9 octombrie 1944 s-au dat dispoziţii telegrafice către Agenţia S.M.R. din Istanbul, pentru pregătirea motonavelor „Transilvania“ şi „Basarabia“ în vederea revenirii lor la Constanţa. Agenţia S.M.R. a răspuns că, începând cu data de 20 octombrie, navele erau apte de plecare.

.
La 12 decembrie 1944, delegaţia împuternicită pentru aducerea navelor a sosit la Istanbul, de unde, după îndeplinirea formalităţilor şi în prezenţa ataşaţilor român şi sovietic, la 18 decembrie, ora 12:20, a urcat la bordul navelor „Transilvania“ (căpitan rg. 2 Klinin, comandant Potipaev, mecanic Plavnic) şi „Basarabia“ (comandant N. Mauguş, căpitan Vasiliev, mecanic Gorski) şi, în condiţii de timp nefavorabil, le-a îndreptat spre România.
La 19 decembrie 1944, ora 11:15, cele două motonave de pasageri au ajuns la Constanţa şi au acostat în danele 25 şi, respectiv, 13 ale portului, intrând într-o perioadă de 48 de ore de carantină şi rămânând la dispoziţia Comandamentului Sovietic.

.
Navele „Transilvania“ şi „Basarabia“ au fost primele nave de pasageri cu propulsie „Diesel“ din Marina Română.
Pasagerul „Basarabia“ (pavilion: România, IMO: 5614871), împreună cu navele mixte „Ardeal“, ex-„Emil Kirdorf“ (pavilion: România, IMO: 5605629), şi „Alba Iulia“, ex-„Carol Legien“ (pavilion: România, IMO: 5605628), precum şi nava de pasageri şi poştă „Dacia“ (pavilion: România, IMO: 5602843) au fost preluate de U.R.S.S. în cadrul despăgubirilor de război, prevăzute de Convenţia de Armistiţiu.
În ziua de 14 ianuarie 1945 navele de pasageri „Transilvania“ şi „Basarabia“, cu echipaje mixte româneşti şi sovietice, au plecat din Constanţa la Odessa, având la bord 900 de răniţi sovietici (au revenit la Constanţa la 4 februarie 1945).

.
În ziua de 30 ianuarie 1945, în timp ce nava se afla la Odessa, comandantul pasagerului a primit ordin de la autorităţile sovietice să debarce la uscat toate lăzile şi materialele aflate în magazia nr. 1 a motonavei.
Cele „23 de lăzi conţineau veselă şi lenjerie, ca stoc de rezervă a magaziei S.M.R. din portul Constanţa, ambarcate la bordul navei încă din 19 iunie 1941, înainte de plecarea la Istanbul, pentru a fi puse la adăpost de bombardamentele asupra Constanţei“ . De asemenea, în magazia respectivă se mai afla un stoc de materiale de inventar şi consumabile pentru maşină.
În septembrie – octombrie 1945 a efectuat transporturi de prizonieri români din Uniunea Sovietică (aduşi în portul Constanţa).

.
În octombrie 1945, nava de pasageri „Transilvania“ şi-a reluat cursele cu un transport de emigranţi evrei la Haiffa – Israel. Ulterior, pentru transportul de emigranţi, navei i-au fost aduse unele transformări, fiindu-i mărită capacitatea de transport pasageri cu încă 360 locuri (323 în garaj şi 47 în paturi pliante).

.
Timp de trei decenii, „Transilvania“, supranumită „Lebăda Mării Negre“, a traversat mările cu turişti din ţară şi din străinatate, cele 412 locuri ale motonavei fiind în permanenţă ocupate. Firmele turistice internaţionale apelau în mod curent la nava românească, pentru organizarea de croaziere, datorită serviciilor ireproşabile, a înaltei calificări a echipajului şi a condiţiilor de confort de la bord.

.
În baza Decretului nr. 437 din 15 octombrie 1954 privind încetarea activităţii societăţii „Sovromtransport“, care a devenit, la aceeaşi dată, Întreprinderea de Navigaţie Maritimă şi Fluvială „Navrom“, nava „Transilvania“ a trecut în proprietatea Ministerului Transporturilor Navale şi Aeriene – D.G.N.C., Întreprinderea de Navigaţie Maritimă şi Fluvială „Navrom“ (cf. Ordinului D.G.N.C. nr. 76177 din 1 februarie 1956.
A fost scoasă din serviciu în anul 1975.

.
La 9 septembrie 1979 s-a scufundat în Dunăre, la Galaţi. Navă-soră: „Basarabia“.
1979, 9 septembrie – nava de pasageri „Transilvania“ s-a răsturnat la Galaţi, la Dana de nisip nr. 18, Km 150, din cauza scăderii nivelului apei fluviului Dunărea. Nu au fost înregistrate victime.

.
Soarta motonavei „Transilvania“ a fost pecetluită în anul 1975, când a fost acostată în dana 26 a portului Constanţa, pentru reparaţii capitale .
Lipsa de fonduri şi o serie de inerţii specifice acelor vremuri au tergiversat însă finalizarea reparaţiilor.
Conducerea „Navrom“ Constanţa a încercat în zadar să obţină aprobare de la conducerea Statului de a se lua o decizie privind soarta motonavei, mai ales că existau mai multe oferte pentru preluarea şi utilizarea ei. Una dintre acestea era din partea Institutului de Marină „Mircea cel Bătrân“ din Constanţa, care o solicita pentru cazarea şi pregătirea viitorilor ofiţeri de marină militară şi comercială şi a maiştrilor militari de marină.

.
O altă ofertă a venit din partea Oficiului Naţional de Turism „Carpaţi“, care intenţiona să o transforme în hotel plutitor în portul Tomis din Constanţa.

Chiar şi conducerea Şantierului naval „Burmeister & Wein’s, Copenhaga – Danemarca, unde a fost construită nava, o solicita pentru a o expune la Muzeul Naval din Copenhaga, urmând ca, în schimbul ei, să livreze Statului Român o altă navă sau să achite contravaloarea ei în valută.

.
Timp de patru ani au durat aceste tentative de recuperare a motonavei, fără a se lua vreo hotărâre.
În cele din urmă, în primăvara anului 1979, s-a decis ca „Transilvania“ să fie remorcată şi dusă până în portul Galaţi, pentru ca lucrările de reparaţii să fie executate în Şantierul Naval de aici.

.
La data de 15 martie 1979, motonava de pasageri „Transilvania“, trasă de două remorchere, a părăsit Constanţa şi pleca pe ultimul ei drum.
Două zile mai târziu, la 17 martie, a ajuns la Galaţi, unde a fost acostată în dreptul restaurantului „Valurile Dunării“. Aici a stat circa două luni şi jumătate, fiind un punct de atracţie pentru locuitorii oraşului. Apoi a fost mutată în aval, la Dana de nisip nr. 18 (Km 150), în dreptul Liceului de Marină (între timp, la ICEPRONAV Galaţi se lucra la un studiu privind destinaţia viitoare a motonavei. Se avea în vedere repararea navei conform cerinţelor turismului contemporan sau transformarea ei în hotel plutitor pentru Delta Dunării).

.
Două luni şi jumătate cât „Transilvania“ s-a aflat în această dană, nivelul apei Dunării cobora adeseori şi în mod periculos.
Comandantul navei, Octavian Pleşoianu, a sesizat în repetate rânduri autorităţilor portuare despre situaţia gravă în care se afla motonava, solicitând mutarea ei într-o altă dană, cu nivel de apă corespunzător pescajului ei, dar sesizările lui nu au fost luate în seamă. Fiind în plină vară, nivelul apelor Dunării a scăzut dramatic şi… inevitabilul s-a produs!

.
La 9 septembrie 1979, ora 08:15, „Transilvania“ s-a desprins din parâmele care o legau de ţărm şi s-a culcat uşor pe partea stângă, sub privirile consternate şi neputincioase ale celor de pe cheu.
Vestea răsturnării navei a făcut înconjurul oraşului, mii de gălăţeni venind să vadă epava pasagerului care, odinioară, fusese nava-amiral a flotei comerciale româneşti.

.
Întâmplarea a făcut ca Bogdan Ganea, ing. dr. la ICEPRONAV, care locuia în apropiere, să fie martor la acest straniu naufragiu şi a avut inspiraţia să fotografieze dezastrul motonavei în ultimele ei clipe.
Au fost cele din urmă fotografii ale navei care, datorită culorii albe ca o sculptură în marmură de Carrara, a fost supranumită „Lebăda Mediteranei“.
În anul 1983, deoarece epava nu mai putea fi repusă pe linia de plutire, s-a iniţiat tăierea cu sudură a părţii scufundate, reprezentând aproximativ 40% din corpul navei. Lucrările de ranfluare au fost finalizate în anul 2008.

.

Constantin Cumpănă, Corina Apostoleanu, AMINTIRI DESPRE O FLOTĂ PIERDUTĂ, vol. II – Voiaje neterminate (2011), Constanța, Editura: „Telegraf Advertising”

.
Cine doreste sa achizitioneze volumele,

“Amintiri despre o flota pierduta” (vol.I si vol.II)

“Tragedia Navei Independenta – cea mai mare catastrofa din istoria “navigatiei maritime romanesti”

si

“Catastrofa navei Unirea – cel mai mare accident naval mondial din anul 1982″
poate contacta autorul ( Constantin Cumpana) pe adresa de e-mail –: costyn_c@yahoo.com

sau

pe adrea de facebook: https://www.facebook.com/leon.martinas