Torpilarea navei mixte PELEȘ
.
Evenimentul naval a avut loc la data de 15 august 1941, când nava comercială românească „Peleş“, ex-„Adolf von Baeyer“ (pavilion: România, IMO: 5606065, armator: S.M.R., comandant: căpitan Ştefan Alexandrescu, secund: Gheorghe Pleşu, şef-mecanic: Sterian Atanasiu, 5.708 trb., echipaj: 46 membri, construită în anul 1923) a fost torpilată de submarinul „SC-211“ (pavilion: Rusia, IMO: 6110613, 708 tdw., 584 trb., lungime: 58,70 m, lăţime: 6,20 m, constructor: 5 mai 1938,„Zavod“, Nikolaev North – Rusia; a fost lansată la apă la data de 3 septembrie 1936; data punerii chilei: 3 septembrie 1934).
Nava românească s-a scufundat la aproximativ 0,5 Mm de Baia Kaptan, în zona Burgas – Bulgaria (Cap Emine, coasta Bulgariei), fiind lovită în dreptul magaziei nr. 4.
„Peleş“ plecase în dimineaţa zilei, împreună cu cargoul „Suceava“, ex-„Albert Vögler“ (pavilion: România, IMO: 5606055, comandant: Gheorghe Bădescu, secund: Ioan Gh. Jurist, 5.708 trb., construit în anul 1923), de la Bugaz (Ucraina) spre Varna (Bulgaria), ambele nave fiind escortate de două torpiloare bulgăreşti şi un avion bulgar.
Echipajul şi comandantul au abandonat nava, înainte ca aceasta să se scufunde în punctul de coordonate latitudine 42° 46’ Nord şi longitudine 27° 59’ Est, la circa o jumătate de Mm de ţărm, în Baia Katsan, la o adâncime de circa 17 metri.
Au murit:
Sterian Atanasiu – şef-mecanic, Dumitru Enache – ajutor mecanic II, din Galaţi, Toader Matei – ajutor mecanic II, Nicolae Canacelli – ajutor mecanic III, Andrei Pop – electrician, Dumitru Iovitz – radiotelegrafist II şi Marina Dumitru – rândaş.
Ceilalţi membri ai echipajului cargoului românesc au fost salvaţi de vasele bulgare de război şi transportaţi în portul Varna.
.
Ştefan Alexandrescu, căpitan principal, comandantul navei „Peleş“, a declarat[1] în Protestul de Mare înaintat către Căpitănia portului Constanţa:
„(…) La orele 9.55 am primit prin babord, în dreptul magaziei nr. 4, o torpilă, care, făcând explozie, a aruncat în aer tot acoperământul magaziei, compus din traverse de fier şi bocaporţi[2], rupând şi coverta, precum şi bigile[3] din tribord. Deoarece pe magazia nr. 4 şedeau mecanicii Toader Matei, Enache Dumitru şi rândaşul Marina Dumitru, aceştia au fost aruncaţi în aer, fără nici o urmă.
Imediat după aceasta am pus prova pe mal, căutând a eşua vasul. Între timp, magaziile Nr. 4 şi Nr. 5 s’au inundat, apa pătrunzând şi în camera maşinilor, ceea ce a cauzat canarisirea vaporului cu circa 20° la babord.
Văzând de pe comandă că vasul îşi pierde simţitor viteza şi că înclinarea creşte, m’am dus personal la spiraiul[4] maşinei, dând ordin şefului mecanic ca maşina să meargă mai departe. La aceasta, Şeful mecanic, deşi rănit la cap, mi-a comunicat că apa a pătruns mult la maşină şi că presiunea scade mereu, ajungând în ultimul moment la 4,5 kgr.
Cum nu aveam timp disponibil pentru a convoca echipajul pentru o deliberare, m’am sfătuit cu ofiţerii bordului, cari se aflau pe lângă mine, asupra următoarelor puncte:
1. Pierdem aproape complet viteza.
2. Înclinarea vasului creşte în ultimul moment la circa 32°.
3. Că s’ar primi o nouă torpilă din partea submarinului.
Am hotărât:
1. Să las vasul neancorat, spre a fi eşuat de valuri la coastă.
2. Salvarea echipajului.
Ca atare am lăsat vaporul la circa o milă de coastă, în baia Kostan. Cu toate că marea era destul de groasă, am reuşit a debarca echipajul în bune condiţiuni. (…)“.
.
Gheorghe Pleşu, ofiţer I, secund pe nava „Peleş“:
„(…) După ce am lansat bărcile de salvare şi cum maşina nu a mai funcţionat, de teama unei răsturnări, înclinaţia crescând din ce în ce mai mult, şi de teama de a nu fi torpilaţi din nou, am hotărât să abandonăm vasul spre a salva echipajul. (…)“.
Titus M. Stănescu ofiţer III: „(…) Orele erau aproximativ 10 când am auzit zgomotul unei explozii formidabile, o zguduitură extrem de puternică, care l’a aruncat pe Dl. Comandant ce se afla pe comandă în tribord peste mine, trântindu-ne aproape jos, iar uitându-mă spre pupa am văzut cum săreau în aer bocaporţii, tenda[1] şi bigile magaziei Nr. 4. Imediat, uimitor de repede, vasul s’a apupat şi a început să se încline tot atât de repede către bordul babord.
Dl. Comandant mi-a dat ordin să dau atenţiune la maşină şi apoi să pun toată viteza, lucru pe care l’am executat imediat. M’am dus numaidecât la magazia Nr. 4 să văd ce s’a întâmplat. Acolo am văzut cala plină până aproape de gură cu apă, păcură şi bucăţi de lemne. Apa intra prin babordul vasului, care fusese torpilat. Am raportat D-lui Comandant, care s’a dus spre portavocea dela maşină şi a comunicat cu maşina.
Apa făcând ca vasul să se încline din ce în ce mai repede, Dl. Comandant a dat ordin ca oamenii să treacă la bărci.
Am trecut pe puntea bărcilor cu Dl. Comandant, fiind la dispoziţia D-sale spre a face legătura între dânsul şi comandă. Pentru că vasul începea să vină spre dreapta şi, cum nu eram la mare distanţă de uscat, Dl. Comandant mi-a dat ordin ca să pună cârma banda la stânga spre a ne sui astfel pe uscat.
Am dat ordin matelotului Popa Ion, care se afla la cârmă, iar acesta a excutat ordinul şi vasul a început să gireze către uscat, înaintând foarte încet.
Între timp, torpilorul care se depărtase de noi a venit în apropierea noastră şi, văzând că vasul se îndreaptă spre uscat, a început să strige şi să ne facă semne spre a înţelege că acolo se află un câmp de mine.
Dl. Comandant din nou mi-a dat ordin ca să se pună cârma la dreapta, lucru pe care l’am executat imediat. Cum ne aflam în dreptul spiraielor maşinei, Dl. Comandant a întrebat pe Dl. Şef Mecanic, care se afla jos, rănit şi plin de sânge, dacă maşina mai poate merge. Dl. Şef Mecanic a răspuns că nu mai are decât 4,5 kgr presiune şi maşina nu mai funcţionează.
Vasul se înclina mereu, periclitând astfel viaţa echipajului, iar bărcile fiind lansate la apă a început debarcarea de pe vas şi îmbarcarea în bărci. Toţi oamenii erau încinşi cu plute şi astfel o parte din ei s’a coborât în barca Nr. 1.
Între timp, am aflat că rândaşul Marina D. este mort înspre cambuză, m’am dus acolo, însă nu se mai putea circula din cauza mormanelor de fierărie şi lemnărie cari astupau drumul.
Fiind hulă puternică şi barca cu oamenii lovindu-se de vas ameninţa să se spargă, s’au tăiat palancurile cari ţineau barca aproape de vas, depărtându-ne astfel de vapor.
Văzând acest lucru, am sărit în apă, unde am înotat câtva timp şi am fost apoi pescuit de oamenii din barcă. Am început să ne îndreptăm spre torpilorul bulgar, care făcea manevră să ne acosteze şi, ajutaţi de echipajul lui, am fost îmbarcaţi pe el.
În acest timp, un avion cu pavilion bulgăresc, care venea dinspre coastă, a tras două rafale de mitralieră.
Gloanţele au căzut la doi metri de torpilor, în apă, iar cei depe torpilor au tras şi ei în avion. După aceasta, avionul a lansat nişte rachete, iar focurile din ambele părţi au încetat.
Torpilorul a pus pe drum, ducându-ne la Varna, unde am ajuns către orele 14.00. Pe drum am aflat că mecanicii Enache Dumitru şi Toader Matei, cari se aflau pe magazia nr. 4, au sărit în aer. De asemenea, grav rănit este şi ajutorul mecanic Canacelli Nicolae, care a murit în drum spre Varna şi a fost îngropat în oraş. Strungarul Pop Andrei era grav rănit şi i-am dat primele ajutoare.
După ce ne-am debarcat în portul Varna, o echipă compusă din 10 oameni ne-am îmbarcat pe un remorcher bulgăresc şi ne-a dus la locul sinistrului, unde am văzut că vasul lua apă cu coşul, nemaiputând salva astfel nimic. (…)“.
.
Constantin Oprişan, şef de echipaj:
„(…) Am înţeles că suntem torpilaţi şi am alegat numaidecât la locul exploziei.
Magazia Nr. 4 era spartă, fiind complet inundată cu apă, coverta plină de păcură din tancul vasului, care făcuse explozie. Am alergat la barca Nr. 1 tribord, unde eram cu postul de salvare, pe care am filat-o la apă. În acelaşi timp s’a lăsat la apă şi barca din babord.
Pe punte am întâlnit pe Dl. Comandant, care mergea spre locul unde se produsese explozia şi unde am mers amândoi. Aici se afla şi Dl. Şef Mecanic, care i-a spus D-lui Comandant că maşina poate încă merge. Vasul căpătase o înclinare de 20°.
Dl. Comandant, după vre’o 20 minute, a dat ordin de îmbarcare la bărcile de salvare, în acel moment vasul fiind îndreptat cu prova spre mal. Atunci s’au apropiat torpiloarele şi de pe unul dintre ele ni s’a strigat să nu ne apropiem de mal, fiind expuşi a intra în barajul de mine. Eram două bărci de salvare când mi s’a strigat de pe torpilor să ne apropiem de ei, pentru a ne îmbarca.
Torpilorul era stopat şi, în momentul când oamenii din bărci se îmbarcau, a apărut un avion, cu pavilion bulgar, care ne-a împroşcat cu gloanţe de mitralieră, în apropiere de noi, la 5 – 10 metri. S’a ripostat şi de către torpilor cu mitraliera, până când avionul a lăsat o rachetă de recunoaştere. Marinarii militari bulgari ne-au explicat că a fost o confuzie. (…)“.
.
Albini Benea, timonier:
„(…) după ce torpiloarele îmbarcaseră tot echipajul, vasul avea o înclinaţie de 18°. În timp ce noi eram pe torpilor, echipajul torpiloarelor s’a urcat pe vapor şi au fundat ambele ancore. Apoi, torpiloarele ne-au dus la Varna. (…)“.
.
Nicolae Vâlsan, matelot:
„(…) Pe magazie, în spatele meu, şedeau mecanicii Toader Matei, Enache Dumitru şi rândaşul Marina Dumitru. Înspre vinciurile magaziei Nr. 4 şedea ajutorul mecanic Canacelli Nicolae.
La un moment dat observ o dâră în apă, dâră care venea cu viteză spre babordul vasului. Mi-am dat seama imediat că este o torpilă. Distanţa era foarte mică. Am apucat să mai fug către pupa vasului. N’am avut timp să-mi anunţ colegii deoarece am amuţit de groază şi totul s’a petrecut în mai puţin de cinci secunde.
O explozie puternică şi am văzut cum totul dinspre magazia nr. 4 a sărit în aer. Fusesem torpilaţi. (…)“.
.
Gheorghe Bădescu, căpitan principal, comandantul navei „Suceava“:
„(…) am auzit o detunătură în apropierea vasului meu. Întorcându-mi capul în direcţia zgomotului, am văzut în dreptul magaziei Nr. 4 babord a vaporului «Peleş» o jerbă mare de apă, învăluită într’un fum negricios ce se înălţa dela suprafaţa mărei până la înălţimea catargului din pupa. Am dedus că vaporul «Peleş» a fost torpilat.
Am ordonat imediat banda stânga, căutând a evita bordul babord al vasului «Suceava» de vre’o torpilă care ar fi venit din aceeaşi direcţie. (…)“.
* * *
Subsecretariatul de Stat al Marinei
Direcţiunea Marinei Comerciale
R E F E R A T
Nr. 8461 -1 din 22 Mai 1942
Am onoare a vă supune la cunoştinţă următoarele:
La data de 15 august 1941, vasul S.M.R. «Peleş» a fost scufundat prin torpilare de către un submarin inamic, pe când naviga în convoi în apele bulgare.
Autorităţile bulgare au emis ipoteza că vasul «Peleş» ar fi fost scufundat în urma unui act de sabotaj.
Din cercetările întreprinse la Curtea Marţială a Diviziei a 9-a Constanţa s’a constatat că ipoteza bulgară de sabotaj e neverosimilă şi, în concluzie, vasul «Peleş» a fost torpilat de un submarin inamic şi că, în acest caz de forţă majoră, comandantului Alexandrescu Ştefan nu i se poate imputa şi încadra în vreun text penal, pentru care motive se clasează această afacere.
Am onoarea a vă ruga să binevoiţi a dispune.
Director General, Cezar Ioaniţiu, /ss/ indescifrabil
* * *
„După experienţa cu draga «Ovidiu», constatându-se că suntem în stare să ranfluăm nave, ministerul a hotărât să căutăm şi să scoatem la suprafaţă, pentru a fi refăcute şi redate în exploatare, unele vapoare româneşti scufundate în timpul războiului.
Din registrele Căpităniei portului Constanţa se ştiau coordonatele locului unde se scufundase nava «Peleş», torpilată undeva în dreptul portului Varna.
_
[1] Declaraţiile se află în cuprinsul procesului verbal nr. 2787 din 28 august 1941 „dresat cu ocazia verificării raportului de mare depus de Dl. Ştefan Alexandrescu, comandantul vasului «Peleş», înecat în ziua de 15 august 1941 în apele bulgare“ (Serviciul Judeţean Constanţa al Arhivelor Naţionale, fond: Căpitănia Portului Constanţa, dosar: 56/ 1938)..
.
[2] Bocaport – panou dreptunghiular din lemn sau metal, folosit la acoperirea gurilor de magazie de pe nave.
.
[3] Bigă – instalaţie de ridicare a greutăţilor, compusă dintr-un braţ de lemn sau metal, ce se sprijină cu capătul inferior (călcâiul), printr-o articulaţie (gât de lebădă) pe un catarg obişnuit sau pe un catarg (coloană) de încărcare; capătul superior este ţinut de o balansină fixă sau mobilă, care se prinde de braţ cu o brăţară sau cu un ochi; de acelaşi capăt atârnă o macara sau un palanc cu care se ridică greutăţile; braţul este ţinut sau manevrat lateral de gaiuri sau braţe; călcâiele bigii pentru greutăţi mari se sprijină pe punte.
.
Lasă un comentariu
Toate respectele pentru munca de documentare,dar va rog sa aveti grija la detalii,fiindca nu m-ai inteleg nimic.As dori o lamurire m-ai clara,vaporul Peles naviga de la Burgas la Varna si nu de la Bugaz din Ukraina,altfel ce cauta convoiul la atitea mile spre sud.Alta problema sunt coordonatele,care puse pe GPS te trimit la dracu pe malul sudic a golfului Burgas.Domnul Nicolae Koslinski spunea ca vaporul Peles s-a scufundat linga capul Emine,un alt domn spunea ca s-a scufundat in dreptul localitatii Obzor,sincer nu m-ai inteleg nimic.Banuiesc,ca autoritatile navale romane nu stiu nici in ziua de astazi unde se afla epava vaporului Peles.Va multumesc!Respectele mele.
Pierderile Marinei Regale Romane
În total, în timpul ostilităţilor din perioada 1941 – 1945 au căzut eroic la datorie 24 de ofiţeri, 37 maiştri, subofiţeri şi elevi-marinari, 355 militari în termen din cadrul Marinei Militare, precum şi 16 ofiţeri brevetaţi maritim şi fluvial, 10 maiştri brevetaţi şi 67 marinari din cadrul Marinei Comerciale
Cap. Cavadia Mircea _ F-221 – Adm. LMP
Dumnezeu sa-i odihneasca-n pace pe cei care si-au pierdut viata la bordul navei Peles, mormant fiindu-le marea…
Prin aceste articole incercam sa evocam memoria celor care s-au jertfit pentru Tara, pentru ca noi cei de azi, sa fim mandri ca suntem romani, sa fim mandri de granitele actuale ale patriei noastre.
Cap. Mocanu Danut – Vicepresedinte LMP
daca escorta ar fi fost formata din nave germane sau romane, submarinul sovietic poate ca ar fi fost detectat de asdic-uri si atacat, obligandu-l sa se retraga… asa cu escorta bulgara… nu comentez.
„E o datorie patriotică pentru toţi românii să dorească dezvoltarea
neîntreruptă a Serviciului Maritim Român; trebuie să fim gata la orice
jertfă ca şi pentru puterea armată”
„Universul”, septembrie 1897
.
Cap. Albu Danut – Presedinte LMP
In acele vremuri era mai periculos sa fi marinar civil, decat marinar militar.
O nava militara putea riposta unui atac submarin sau aerian, insa o nava civila aflata intr-un convoi, depindea de escortoarele militare care aveau o viteza superioara navelor de transport. Cateodata submarinele gaseau brese in apararea navelor de transport civile ce navigau in zig-yag si reuseau sa lanseze torpile, lovindu-le si scufudandu-le.
Un pios omagiu Eroilor neamului romanesc, marinari civili sau militari ce au cazut la datorie pentru patrie, mormant findu-le marea…
.
Cap. Lupu Mugurel _ F-222 – Vicepresedinte LMP
Pe site-ul Ligii Militarilor Profesionisti puteti citi articole despre navalele militare si civile romanesti:
–
– Nu avem dreptul sa uitam tragedia navei “Independenta”
http://www.ligamilitarilor.ro/eroii-neamului/nu-avem-dreptul-sa-uitam-tragedia-navei-inedpendenta/
–
– Tragedia navei “Sadu”
http://www.ligamilitarilor.ro/eroii-neamului/tragedia-navei-%E2%80%9Esadu%E2%80%9C/
–
– Petrolierul “Unirea” – a doua pierdere a Flotei Comerciale Romane
http://www.ligamilitarilor.ro/arc-peste-timp/petrolierul-unirea-doua-mare-pierdere-flotei-comerciale-romane/
–
–Constructiile si achizitiile de nave romanesti – civile si militare – inainte si dupa actul istoric al Marii Uniri de la 1 decembrie 1918
http://www.ligamilitarilor.ro/arc-peste-timp/constructiile-si-achizitiile-de-nave-romanesti-%E2%80%93-civile-si-militare-%E2%80%93-inainte-si-dupa-actul-istoric-al-marii-uniri-de-la-1-decembrie-1918/
–
– Scufundarea Distrugatorului “Moskva”
http://www.ligamilitarilor.ro/istorie-militara/scufundarea-distrugatorului-moskva/
–
– Accidente si catastrofe mai putin cunoscute din istoria navigatiei romanesti
http://www.ligamilitarilor.ro/arc-peste-timp/accidente-si-catastrofe-mai-putin-cunoscute-din-istoria-navigatiei-romanesti/
–
– Tragedia navei “Mogosoaia” – cel mai mare accident din istoria navigatiei romanesti
http://www.ligamilitarilor.ro/arc-peste-timp/tragedia-navei-mogosoaia-cel-mai-mare-accident-din-istoria-navigatiei-romanesti/
–
– Scufundarea Crucisatorului auxiliar – “CAROL I”
http://www.ligamilitarilor.ro/istorie-militara/scufundarea-crucisatorului-auxiliar-regele-carol/
*
– Marina Militara Romana in timpul celui De-al Doilea Razboi Mondial – Torpilorul Naluca , spaima submarinelor sovietice:
http://www.ligamilitarilor.ro/istorie-militara/marina-militara-romana-in-timpul-celui-de-al-doilea-razboi-mondial/
.
– Torpilorul SMEUL – un simbol al eroismului romanilor
http://www.ligamilitarilor.ro/activitati/torpilorul-smeul-simbol-al-eroismului-romanilor/
–
PE 21 OCTOMBRIE 2011, DOMNUL CONSTANTIN CUMPANA A DEVENIT MEMBRU DE ONOARE AL LIGII MILITARILOR PROFESIONISTI:
–
Constantin Cumpana – membru de onoare al Ligii Militarilor Profesionisti
http://www.ligamilitarilor.ro/presa/scritorul-constantin-cumpana-membru-de-onoare-l-m-p/
–
Citeste articolul din ziarul “Telegraf” Constanta:
http://www.telegrafonline.ro/1319403600/articol/177838/constantin_cumpana_membru_de_onoare_al_ligii_militarilor_profesionisti.html
*
Conducerea ligii multumeste pentru colaborare, domnului Constantin CUMPANA, membru de onoare al Ligii Militarilor Profesionisti.
Vom continua sa postam articole cu evenimente din istoria navigatiei romanesti.
Cine doreste sa achizitioneze volumele, “Tragedia Navei Independenta – cea mai mare catastrofa din istoria “navigatiei maritime romanesti si
“Catastrofa navei Unirea – cel mai mare accident naval mondial din anul 1982″ poate contacta autorul pe adresa de e-mail – : costyn_c@yahoo.com