PUITORUL DE MINE NMS "AMIRAL MURGESCU", IN TIMPUL CELUI DE-AL DOILEA RAZBOI MONDIAL

1941 – a fost construit puitorul de mine „Amiral Murgescu“
(pavilion: România, IMO: 6111611, deplasament: 838 to., lungime: 76,90 m, lăţime: 9,10 m, pescaj: 2,50 m, echipaj : 80 membri, propulsie: 2 motoare „Krupp“ tip „Diesel“, puterea maşinii: 2 x 1.100 c.p., viteza: 18 Nd., autonomie: 3.400 Mm; armament: 2 tunuri navale şi a/ a x 102 mm, 2 tunuri a/ a model „Rheinmetall“ x 37 mm, 2 (4?) tunuri a/ a „Oerlikon“ de 20 mm, 2 mitraliere duble x 13,2 mm, 2 lansatoare mine antisubmarin; 135 mine, aruncătoare de grenade submarine, constructor: 1941, Şantierul Naval „Gh. Fernic“ din Galaţi, după planurile Companiei olandeze I.V.S.; construirea navei a început în cursul anului 1938).
La 14 iunie 1939 a avut loc lansarea la apă şi ceremonialul de botez al navei:
„Prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională,
Noi, Carol II, Rege al României,
În a patrusprezecea zi a lunei Iunie din anul mântuirei 1939 şi al zecelea an al domniei Mele, desăvârşit-Am Eu însumi în portul Galaţi botezul şi darea în apă a nouei Mele nave de răsboi «Amiral Murgescu», construită în şantierele navale din Galaţi, I-am dat numele acelui marinar desăvârşit în vreme de pace şi de răsboi, spre a sluji spre pildă marinarilor Mei.
Fie ca această dintâi navă de răsboi construită în ţara Mea, rod al mintei şi muncei româneşti, să chezăşuiască vremi de nestânjenită înflorire a marinei Mele, pavăză şi simbol ale viitorului neamului pe ape“.

.
Puitorul de mine „Amiral Murgescu“ a fost prima navă de luptă de construcţie românească şi cea mai modernă navă a Marinei Regale Române. A participat cu succes la toate misiunile de minare şi, datorită armamentului său antiaerian, la combaterea aviaţiei sovietice în cursul numeroaselor misiuni de escortare a convoaielor în Marea Neagră.
Are la activ cele mai multe avioane doborâte (12).
În primele zile ale războiului, pe când nava era acostată în dana 22 a portului Constanţa, în timpul unui atac aerian, focul artileriei de la bordul navei (director de tir: căpitan Ion Gafta) a doborât un bombardier sovietic.
În timpul bombardamentului, puitorul a suferit avarii majore.
În perioada 1941-1944, nava a participat la instalarea a 31 de baraje de mine împotriva submarinelor şi navelor de suprafaţă în apropierea coastei de Nord – Vest a Mării Negre, între Odessa şi Crimeea, provocând pierderi de nave Marinei Sovietice.
De asemenea, a participat la numeroase escortări de nave de transport de trupe şi aprovizionare a frontului, precum şi la operaţiunile de evacuare a Crimeei (1943-1944), când, cu 1.000 de militari români şi germani la bord, a fost ultima navă de luptă care s-a retras de la Chersonez.
.

1944, 15 aprilie – puitorul de mine „Amiral Murgescu“ (pavilion: România, IMO: 6111611, 812 trb., construit în anul 1941) a doborât două avioane de bombardament sovietice.
Nava românească, împreună cu trei vânătoare de submarine mari U.J. tip K.T. şi un R-boot, escorta un convoi format din cargoul „Oituz“ (pavilion: România, IMO: 5602452, 2.679 trb, construit în anul 1906) şi navele „Laudon“, „Theben“ (pavilion: Germania, IMO: 5605222, 2.989 trb., lungime: 103,60 m, lăţime: 14,60 m, constructor: august 1921, „Nordseewerke“, Emden – Germania) şi crucişătorul „Erzherzog Karl“ (IMO: 6103251, 10.600 trb., lungime: 126,20 m, lăţime: 21,70 m, constructor: 17 iunie 1906, „Stabilimento Tecnico Triestino“ – Italia; a fost lansat la apă la data de 4 octombrie 1903; data punerii chilei: 24 iulie 1902), care transportau alimente şi muniţii spre Sevastopol.
În timp ce se apropia de coasta Crimeei, convoiul a fost atacat de cinci ori de formaţii de câte 5 – 6 avioane de bombardament sovietice, puitorul de mine „Amiral Murgescu“ suferind avarii la tunul de 102 mm din prova şi la un tun de 20 mm.
.
1944, 21 august – puitorul de mine „Amiral Murgescu“ (pavilion: România, IMO: 6111611, 812 trb., construit în anul 1941) şi nava mixtă „Ardeal“, ex-„Emil Kirdorf“ (pavilion: România, IMO: 5605629, 5.695 trb., construită în anul 1922) au fost avariate în timpul unui bombardament aerian sovietic, suferind găuri în bordaj.
Instalaţia P.A.M. (centura magnetică, instalată în august 1941) a puitorului de mine a fost avariată.
În timpul acestui atac, la bordul puitorului „Amiral Murgescu“ a decedat soldatul Nicolae Grigorescu.
Atanase Senopol, veteran de război :
„(…) Era luni, 21 august, ora 9 – 9.30. Un avion de recunoaştere inamic, la mare altitudine, ne dădea tîrcoale deasupra navelor. Tunarii şi-au făcut datoria, însă fără rezultat.
Aproximativ după vreo oră au început să vină escadrilele sovietice. Ne încolţiseră, pentru că veneau din toate direcţiile.
În jurul nostru fierbea marea, din cauza bombelor ultrasensibile ce explodau deasupra apei.
Navei «Murgescu» din apropierea noastră i-a căzut o bombă la cîţiva metri de pupa şi, din cauza suflului, nava s-a înclinat la 15 – 20 grade, văzîndu-i-se elicea. Şi noi ne feream, cît puteam, folosind cele mai mici unghere de pe navă.
Mai multe avioane americane de tip «Starmonil» s-au abătut în semipicaj asupra noastră. Vedeam clar cum mitraliau, iar bombele «semănate», din clipă în clipă trebuiau să ne lovească. (…)“.
.
La 2 septembrie 1944, puitorul de mine a îndeplinit o misiune de escortă a unui convoi de cinci nave sovietice de la Odessa la Constanţa. În timpul marşului, o navă sovietică (motocanonieră-dragor, 800 trb.) a fost torpilată şi s-a scufundat, fapt ce a determinat partea sovietică să acuze nava românească de sabotarea convoierii respective. Acuzaţia a reprezentat unul dintre motivele invocate de sovietici pentru dezarmarea şi confiscarea navelor militare româneşti la 5 septembrie 1944.
La această dată, în urma notei ultimative sovietice a amiralului F. S. Oktiabriaski, din 29 august 1944, puitorul de mine a fost predat Marinei Sovietice, intrând în componenţa Flotei Militare Maritime a U.R.S.S. din Marea Neagră, în cadrul căreia a mai purtat numele „Amur“ şi „Don“, îndeplinind mai multe feluri de misiuni (navă-şcoală – PKZ-107, navă-bază, navă de Comandament, cazarmă şi atelier plutitor – PM-76).
Nu a mai fost retrocedat Marinei Române.
A fost scos din evidenţele Flotei Sovietice în mai 1988 şi a fost tăiat la sfârşitul anului 1989.
.
Comandanţi:
– iunie 1941 – locotenent-comandor Alexandru Dumbravă (decorat post-mortem cu Ordinul „Mihai Viteazul“ clasa a III-a);
– iunie 1942 – locotenent-comandor Ovidiu Mărgineanu;
– august 1943 – locotenent-comandor Gheorghe Harting; 1943-1944 – căpitan-comandor Anton Foca (decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul“ clasa a III-a.
.
Pentru îndeplinirea exemplară a misiunilor de luptă, nava a fost citată de 11 ori prin Ordine de Zi pe Marina Militară şi de cinci ori pe Armată; de asemenea, pavilionul navei a fost decorat cu Ordinele „Coroana României“ şi „Steaua României“ clasa a IV-a cu spade şi panglică de „Virtute Militară“.

.
Constantin Cumpana, Corina Apostoleanu, “Amintiri despre o flota pierduta” – vol. II – “Voiaje neterminate”, 2011, Editura “Telegraf Advertising” Constanta.

_

Repere cronologice:
.
* 15-19.6.1941: participă la organizarea apărării portului Constanţa, în ‘Operaţiunea de minare Constanţa’, cea mai mare operaţie de acest gen din istoria Marinei Române.
* Face parte din ‘Gruparea Navală de Minare’, cu misiunea de a lansa Marele Baraj ‘Constanţa’ între Capul Midia şi Tuzla. 23.6.1941: suferă primul bombardament aerian sovietic în zona Constanţa, are 2 răniţi. Atacul continuă şi în următoarele 3 zile, dar bateria de 102 mm doboară în 26.6.1941 2 avione inamice (nava aflată la sud de portul Constanţa, în dreptul movilei Sara).
* 7-16.10.1941: participă la ‘Operaţiunea Varna’ (minarea coastelor Bulgariei, în zona cap Caliacra – Burgas).
* 11.11.1941: participă la lansarea unui baraj de mine între Gura Roman şi Gura Oceacov (Barajul ‘Roman-Oceakov’), în cadrul Grupării de Minare comandor August Roman.
* 28.3-2.4.1942: participă la minarea zonei dintre Constanţa – Insula Şerpilor – Bugaz, în cadrul Grupării de Minare Locotenent Comandor Alexandru Dumbravă. Lansează efectiv barajele A (28.3, în zona Capul Midia) şi C (2.4., spre Sfântu Gheorghe).
* 14-15.5.1942: participă la minare în zona S şi E Bugaz (limanul Nistrului): barajul ‘Lucia’.
* 24-27.6.1942: participă la minarea zonei Odesa, în cadrul Grupării Operative Horia Macellariu. Plecarea de la Constanţa în 24.6., intră în portul Odesa la 25.6, ora 10.00, lansează barajele Odesa II (26.6) şi Odesa I (27.6.1942).
* 7-8.10.1942: în escorta navelor ‘Suceava’, ‘Le Progres’ între Bugaz – Constanţa.
* 29.10.42: lansează (alături de ‘Dacia’) barajul de mine S-44 la sud de Insula Şerpilor.
* 1-2.11.1942: escortează navele ‘Danubius’ şi ‘Durostor’ între Cap Tendra – Sfântu Gheorghe.
* 5.11.1942: participă la lansarea barajului de mine S-42 la nord de Insula Şerpilor.
* 19-20.1.1943: în escorta crucişătorului ‘România’ între Constanţa – Sevastopol.
* 23-24.1.1943: în escorta navelor de transport ‘Lola’ şi ‘Varna’ de la Sevastopol la Constanţa.
* 30.1.1943: lansează barajul de mine S-57, în exteriorul barajului de la Capul Midia.
* 13.2.1943: lansează barajul de mine S-58 la larg de Constanţa.
* 17.2.1943: lansează barajul de mine S-59, la est de Tuzla.
* 1-2.3.1943: participă la escorta navei ‘Harkov’, între Constanţa – Sevastopol.
* 5-6.3.1943: participă la escorta navelor ‘Ardeal’ şi ‘Varna’, între Sevastopol – Constanţa.
* 27.3.1943: participă la lansarea barajului antisubmarin S-53, în larg de gura Chiliei.
* 1.4.1943: lansează barajul antisubmarin S-54, la sud de Sulina.
* >30.6.1943: termină reparaţiile la Şantierul Galaţi, iar de la Sulina escortează la Constanţa cargoul ‘Lola’.
* 18-19.7.1943: participă la escorta navelor ‘Prodromos’ şi ‘Shell 1′, între Constanţa – Sevastopol, apoi, între 19-20.7.1943, escortează pe drumul de întoarcere la Constanţa, nava ‘Tisza’.
* 22-23.7.1943: participă la escorta navelor ‘Burgas’ şi ‘Varna’ între Constanţa – Sevastopol, apoi, între 23-24.7.1943, a navelor ‘Prodromos’ şi ‘Ardeal’ pe drumul de întoarcere.
* 31.7-1.8.43: escortă la ‘Prodromos’, ‘Kassa’, ‘Seerose’, între Constanţa – Sevastopol.
* 2-3.8.1943: în escorta navelor ‘Tisza’ şi ‘Shell’ între Sevastopol – Constanţa.
* 9-10.8.1943: în escorta navelor ‘Tisza’ şi ‘Kassa’ între Constanţa – Sevastopol, apoi, între 10-11.8.1943 în escorta navelor ‘Boy-Federson’ (ex-’Harkov’, bombardat şi scufundat) şi ‘Varna’ pe drumul de întoarcere.
* 19-20.8.1943: în escortă de la Constanţa la Sevastopol, nava de transport ‘Varna’ scufundată de un submarin în apropiere de coastele Crimeei, la NV de Eupatoria.
* 21-22.8.1943: în escorta navelor ‘Burgas’, ‘Kassa’, ‘Tisza’ între Sevastopol – Constanţa.
* 27.8.1943: în escorta navelor ‘Tisza’, ‘Kassa’ între Constanţa – Sevastopol.
* 13-15.9.1943: în misiune de minare în Crimeea; la 15.9 instalează, alături de 2 puitoare de mine germane, un baraj de mine la V-S-V de farul Kersones, în contextul evacuării capului de pod Kuban.
* 20-21.9.1943: în escorta navei ‘Ardeal’ între Constanţa – Sevastopol, iar între 21-23.9.1943 în escorta ‘Prodromos’ pe drumul de întoarcere.
* 8-11.11.1943: lansează baraje de mine în zona Sevastopol. Apoi se întorce la Constanţa cu ‘Prodromos’ şi ‘Peter’.
* 21.11.1943: însoţeşte convoiul ‘Oituz’ de la Sulina spre Sevastopol, apoi însoţeşte convoiul ‘Lola’ şi ‘Santa Fe’ (torpilat şi scufundat).
* 11.12.1943: escortează un convoi care e nevoit să se întoarcă la Constanţa din cauza furtunii. Misiunea reluată la 14.12 de la Tuzla, apoi escorta revina la Constanţa cu cargoul ‘Peter’ în 16.12.
* 30.3-1.4.1944: escorta navei ‘România’ în cadrul evacuării Odesei, spre Constanţa, ia la bord şi o baterie AA de 37 mm.
* 3.4.1944: revine la Odesa cu ‘România’, ‘Lola’ şi ‘KT 25′ pentru a lua răniţi.
* 4.4.1944: pleacă spre Constanţa în escorta convoiului ‘România’, ‘Alba Iulia’, ‘Lola’ (3168 răniţi).
* 6.4.1944: revine în Odesa alături de ‘România’, plecând spre Constanţa a doua zi (transport răniţi).
* 14.4.1944: în acţiune în cadrul ‘Operaţiunii 60000′ (evacuarea Crimeei), escortează pe traseul Constanţa – Sevastopol convoiul de aprovizionare format din cargoul ‘Oituz’, navele fluviale ‘Lauden’, ‘Theben’, ‘Erzherzog Karl’. 15.4.1944: în apropierea coastelor Crimeii, convoiul suportă 5 atacuri aeriene, iar ‘Murgescu’ doboară 2 avioane. Seara, împreună cu două nave germane, formează escorta convoiului nr.2 (petrolierul ‘Ossag’, două bacuri de transport trupe – K.T.25, K.T.26) spre Constanţa.
* 11.5.1944: în escorta eşalonului IV de evacuare (‘Stejarul’, ‘Orient’, ‘Trandafirul’, ‘Basul’), ajunge a doua zi în golful Chersones. Rămâne aici înfruntând atacurile inamice până la ora 02.00, recuperează de pe bacuri cca.1000 evacuaţi, între care şi gen. Hartmann cu statul său major. Este ultima navă românească care se întoarce la Constanţa, ajunge aici în 12.5.1944, la ora 17.00. În aceeaşi zi nava este vizitată de Ion Antonescu.
* 25-26.5.1944: participă, în cadrul Grupării de Minare comandor Nicolae Bardescu, la lansarea a trei baraje de mine, care au închis intrarea dinspre larg către gura canalului Sulina.
* 29.5.1944: pavilionul N.M.S. Amiral Murgescu este decorat cu Ordinul ‘Steaua României’.
* 24.6.1944: participă la lansarea barajelor de mine S-103, S-104, S-105 în zona Sfântu Gheorghe – Cap Midia.
* 20-23.8.1944: nava uşor avariată ca urmare a bombardamentelor sovietice asupra Constanţei (un mort: sld. Grigorescu Nicolae).
* 30.8.1944: pleacă spre Sulina, spre a se pune la dispoziţia sovieticilor, dar conform noilor ordine, revine la Constanţa, pentru a aştepta navele sovietice.
* 2.9.1944: misiune de însoţire a unor nave sovietice de la Mangalia la Constanţa (în cursul căreia are loc un incident în urma căruia românii sunt suspectaţi de colaborare cu Germanii).
* 5.9.1944: toate navele din Constanţa dezarmate de sovietici. Ulterior nava ‘Murgescu’ a fost luată şi dusă în porturile sovietice, fără a mai fi returnată României vreodată. Sub numele de ‘Don’, nava a folosit pe rând ca navă şcoală, navă bază, navă de comandament, cazarmă şi atelier plutitor, sfârşind în 1989 în Golful Inkerman (Sevastopol).
.
BIBLIOGRAFIE:
1. Jipa Rotaru, Ioan Damaschin –
2. Glorie şi dramă, Marina Regală Română 1940-1945, Ed.Ion Cristoiu, 2000. Dorin Mara –
3. Marina Regală a României în cel de-al doilea război mondial, Ed. Economică, Bucureşti, 2000. Nicolae Koslinski, Raimond Stănescu
4. – Marina Română în al II-lea război mondial, Ed. Făt-Frumos, Bucureşti, 1999. *** –
Armata Română 1941-1945, Ed. RAI Bucureşti, 1996.
.
FOTOGRAFII
Fotografii preluate de pe site-ul http://romaniaforum.info/ (arhiva domnului Dan Sambra)
si din arhiva personala a domnului Constantin Cumpana.