Editura Academiei Oamenilor de Știință din România a publicat recent lucrarea „Contraamiralul Horia Macellariu (1894 – 1989) autobiografia din temniță. Miscellanea”, lansată la Biblioteca Județeană din Constanța la data de 11 octombrie 2016. Este o carte document scrisă de profesorul dr. Valentin Ciorbea, membru al Academiei Oamenilor de Știință din România și aduce în atenția celor de azi și din viitor pe
contraamiralul Horia Macellariu, personalitate unică în șirul marilor comandanți pe care i-a avut Marina Militară, cu contribuții majore în lupta pe mare pe toată durata războiului, iar după 23 august 1944 în apărarea Dobrogei, salvarea și apărarea portului Constanța de la distrugere de către navele și trupele Germaniei.
.
În calitate de comandant al Escadrilei de distrugătoare și ulterior a Forței Navale Maritime, navele militare de sub comanda sa au executat cu succes importante misiuni de minare pentru apărarea litoralului românesc, misiuni de apărare navală, aeriană și antisubmarină a convoiaelor de nave, atacul și scufundarea mai multor submarine inamice. Sub comanda sa navele Marinei Regale Române au participat la cea mai amplă acțiune militară din timpul războiului pe mare: „Operațiunea 60.000” pentru salvarea trupelor române din Crimeea, din lunile aprilie-mai 1944.
.
Un rol hotărâtor a avut contraamiralul Horia Macellariu în salvarea orașului și portului Constanța, care împreună 
cu generalul Costin Ionașcu comandantul forțelor de uscat din Dobrogea l-au convins pe comandantul forțelor navale germane viceamiralul Helmuth Brinkmann să-și retragă, fără luptă, la 25 august 1944 cele peste 70 de nave de luptă (din care 5 erau submarine) și să părăsească portul.
.
Ca opozant al autorităților comuniste instaurate la conducerea țării de ocupantul sovietic, la 6 martie 1945, contraamiralul Horia Macellariu a răspuns abilitării Regelui Mihai colaborând cu Mișcarea Națională de Rezistență pentru care a plătit cu ani grei de închisoare unde a avut parte de cel mai crunt regim carceral, pe care l-a suportat cu demnitate și nestrămutată convingere în nevinovăția sa.
.
Lucrarea conține o autobiografie scrisă în închisoare de contraamiral, ce poate fi sintetizată prin cuvintele: Un destin tulburător, dar și diferite alte documente – note informative ale „surselor” și ofițerilor de securitate însărcinați să-l supravegheze, scrisori, declarații în fața instanțelor de judecată, etc. din Dosarele Arhivei Operative a MAI, aflată azi în custodia CNSAS.
.
.
Printre documentele din această lucrare se află și o scrisoare a căpitanului de port Octavian Sved veteran de război, către contraamiralul Horia Macellariu, din anul 1983, ce aduce în atenție și alte aspecte privind circumstanțele în care s-a împușcat la 5 septembrie 1944 comandantul Escadrilei de Distrugătoare căpitanul comandor Alexandru Dumbravă din care redăm un extras.
.
„Dată fiind situația nesigură a navelor după 23 august 1944, din cauza presiunilor exercitate de comandamentul sovietic, în legătură cu cererea lor de a li se preda navele, a indicațiilor evazive și neangajate ale unor persoane nu prea competente în a da dezlegări decisive, de la București, nimeni nu mai știa ce hotărâre să mai ia.
Comodorul Bardescu N., căruia i-a revenit întreaga răspundere în zonă, în urma chemării Dvs. la București (la 2 septembrie n.n.), la Ord. Cdt. Marinei, în calitatea sa de Cdt. Superior, l-a chemat, după investire, pe Cdor. Dumbravă, căruia îi revenea cel mai dificil comandament, spre a se pune de acord cu cele ce urma să se îndeplinească în situațiile ce ar fi putut surveni.
Comodorul Bardescu i-a spus Comandorului Dumbravă că îi încredința comanda flotei pentru motivul că-l cunoaște ca pe un militar de valoare și om de nădejde, care în timpul misiunilor ce le-au îndeplinit împreună a făcut față în mod deosebit evenimentelor care se iveau în timpul misiunilor. Că era convins că în conjunctura acelor zile el era cel mai indicat la acea comandă.
Comandorul Dumbravă i-a spus atunci că el, în nici un caz nu va preda flota sovieticilor și că e hotărât mai bine să iasă cu ea în mare și să-i înfrunte.
Comodorul Bardescu l-a atenționat că un asemenea gest ar complica și mai mult situația grea în care se află țara în acele momente și că s-ar putea ca sovieticii să treacă la represalii, cărora să le cadă victime persoane nevinovate, ori acum imperativul era supraviețuirea statului român. Dacă de la București va veni ordin să se opună cu armele luării navelor, atunci să fii sigur că va veni și el (Cdor Bardescu la bord, să împărtășească soarta tuturor) cu atât mai mult cu cât într-o asemenea situație nu-l mai aștepta nimic bun pe uscat.
Comandorul Dumbravă a tăcut un timp, apoi a spus că în situația când va veni ordin să predea flota nu-i va rămâne decât să se împuște, întrucât nu înțelege s-o predea sovieticilor.
Comodorul Bardescu i-a spus atunci Comandorului Dumbravă că dacă se simte atât de afectat de o asemenea ipoteză, el este dispus să-l înlocuiască cu altă persoană și să-i încredințeze în continuare numai comanda Distrugătorului R. Maria.
Comandorul Dumbravă a răspuns Comodorului Bardescu, că o atare schimbare n-ar modifica hotărârea sa, că nu va preda nici distrugătorul iar hotărârea lui rămâne aceeași, de la început (adică să se împuște)”.
.
În dimineața zilei de 5 septembrie 1944 când trupele sovietice au invadat navele, debarcând în forță echipajele acestora, căpitan comandorul Alexandru Dumbravă nu a suportat umilința și într-o astfel de situație limită a preferat să-și folosească propriul pistol pentru a-și pune capăt zilelor.
Lucrarea a fost realizată cu sprijinul financiar al Ligii Maiștrilor Militari de Marină și poate fi achiziționată de la sediul acestei instituții.
.
Comandor dr. Ioan Damaschin
.
.
Va recomandam un articol despre Eroul Alexandru Dumbrava:
UN EROU AL MARINEI REGALE ROMANE – CAPITAN-COMANDORUL ALEXANDRU DUMBRAVA
UN EROU AL MARINEI REGALE ROMANE – CAPITAN-COMANDORUL ALEXANDRU DUMBRAVA
Lasă un comentariu