LUPTA AERO-NAVALA DIN 26 IUNIE 1941 DE LA CONSTANTA. CINE A SCUFUNDAT LIDERUL “MOSKVA”?

I. Preliminarii
.

La 22 iunie 1941 Conducătorul Statului Român generalul Ion Antonescu a dat armatei celebrul ordin „Ostaşi vă ordon treceţi Prutul” !, în scopul eliberării Basarabiei şi a Bucovinei de Nord, ocupate de URSS în urma Ultimatumului din 26 iunie 1940. Aceasta a însemnat intrarea României în al doilea Război Mondial.
.

Cu puţin timp în urmă (14 – 19 iunie 1941), Comandamentul Marinei Regale Române luase măsuri de apărare a portului Constanţa, principala Bază Maritimă, instalând un baraj de mine de apărare la distanţa de cca. 12 mile marine (22 Km) între Capu Midia şi Tuzla. La coastă erau deja instalate baterii de artilerie, inclusiv bateria germană de mare calibru (280 mm) „Tirpitz”.
.
În ziua următoare declanşării ostilităţilor Comandamentul Flotei sovietice din Sevastopol a trimis la 23 iunie 3 submarine în raioanele: Sfântu Gheorghe – Gura Portiţei, Mangalia – Costineşti şi Caliacra cu misiunea de a lovi navele româneşti pe aceste comunicaţii navale.
În scurt timp Comandamentul Flotei sovietice a conceput o acţiune aero-navală pentru lovirea portului Constanţa, vizate fiind bazinele petroliere (aflate în zona CET de azi) și trenurile cu muniție din Gara Palas.
.
În seara zilei de 25 iunie 1941 din portul Sevastopol au plecat două grupuri de nave sovietice: un Grup naval de lovire, format din distrugătoarele lider „Harkov” şi „Moskva” cu misiunea de a lovi a doua zi în zori portul Constanţa (orele 05.00 – ora Moskovei) şi un Grup naval de sprijin, format din crucişătorul „Voroşilov” şi distrugătoarele „Soobrazitelinâi” şi „Smâşlennâi”.
Acţiunea a fost concepută cu participarea unui grup aerian de lovire şi dirijare a tirului artileriei.
Cu o zi în urmă, navele militare româneşti (4 distrugătoare, trei torpiloare, 3 canoniere şi puitorul de mine „Amiral Murgescu”) au fost scoase pe mare în zonele Mamaia – Cap Midia şi Eforie –Tuzla.
.

.
II. Desfășurarea luptei aero-navale
.

În zorii zilei de 26 iunie, la orele 04.00 (ora Bucureştiului) Grupul naval format din distrugătoarele-lider „Harkov” – „Moskva” (numite și conducătoare de flotilă fiind cele mai moderne nave de război sovietice, capabile să ducă lupta chiar și cu crucișătoarele) a ajuns la limita barajelor de mine pe care l-a traversat, deschizând imediat focul asupra portului Constanţa. Timp de 10 minute (între orele 04.02 şi 04.12) cele două nave, aflate în drum sud-vest (vezi schema luptei) au tras nu mai puţin de 350 de proiectile, producând incendii la instalaţiile petroliere vizate şi explozia unui tren de muniţie din gara Palas.
La intervenţia promptă a artileriei de coastă şi a distrugătoarelor „Regina Maria” şi „Mărăşti”, care au executat un puternic foc concertat, navele sovietice au luat drum de ieşire din raionul luptei, lansând şi o perdea de fum pentru mascare.
Schema cu desfășurarea luptei aero-navale – 26 iunie 1941 de la Constanța.
Culorile au următoarea semnificație:
Verde: barajele de mine,
Roșu: drumul de atac și loviturile navelor sovietice asupra litoralului;
Albastru: Drumul și sectoarele de tragere ale distrugătoarelor românești;
Negru: sectorul de tragere al bateriei germane „Țirpitz” (280 mm).

.

La ora 04.21, la ieşirea din raionul barajelor de mine, o puternică explozie a dus la scufundarea distrugătorului lider „Moskva” în aproximativ 4-5 minute.
Deasupra celor două distrugătoare, în acel moment apare un avion de cercetare care transmite apoi datele la aerodrom de unde se vor ridica în aer, după cca 10 minute, avioane de bombardament românești și germane.
Liderul „Harkov” care se apropiase de „Moskva” pentru a salva supraviețuitorii renunță la acțiune fiind la rându-i în pericol de a fi scufundat. Trei minute mai târziu pe puntea liderului explodează două proiectile de mare calibru, trase de Bateria „Tirpitz” (288 mm), instalată la sud de Constanța producându-i grave avarii la tubulatura de aburi și reducându-i viteza la doar 6 noduri.

.
Grupul Naval format din crucișătorul „Voroșilov” și distrugătorul „Smâșlennâi”, aflat la cca. 50 de mile marine în larg, cu toată viteza se îndreaptă spre Sevastopol în timp ce distrugătorul „Soobrazitelinâi” se îndreaptă spre „Harkov”, avariat acum pentru a-i da sprijin împotriva aviației, care deja începuse să-l atace.
La ora 06.00 distrugătorul „Soobrazitelinâi”, în timp ce se apropia de „Harkov” este atacat de un submarin pe care-l scufundă. Ulterior comandantul acestuia a raportat că a scufundat submarinul românesc „Delfinul” pentru care a primit o înaltă distincție militară. Cele două nave au luat drum spre Sevastopol unde au ajuns în cursul serii.
.

Soarta echipajului salvat de pe liderul „Moskva”

Mulţimea de marinari, aruncaţi fie de suflul exploziei, fie din proprie voinţă ca ultimă şansă de supravieţuire pentru a nu ajunge cu nava în adâncuri, încerca din răsputeri să se îndepărteze de nava ce se scufunda cu rapiditate. Pericolul principal era deocamdată sorbul creat de corpul navei care antrena spre adâncuri cu o forţă uimitoare pe toţi cei din jur. Mulţi erau răniţi sau îşi pierduseră cunoştinţa datorită şocului puternic.

Printre cei aruncaţi de suflu în apă şi pe moment fără cunoştinţă se afla şi comandantul navei căpitanul Tuhov şi comisarul politic. Câţiva marinari îl înconjoară pe comandant şi încearcă să-i dea ajutor, menţinându-l la suprafaţă. Convins fiind că nava se va scufunda rapid, secundul navei căpitanul Privalenkov apucă să dea ordin de abandon şi să lanseze la apă o barcă.

.
Aviaţia care a atacat apoi pe „Harkov” în zonă a transmis la bază informaţii despre existenţa pe locul scufundării a unui mare număr de naufragiaţi. Până către orele unsprezece sunt salvați un număr de 68 de naufragiați de către Grupului Submarin şi Vedete Torpiloare (locotenent comandor Victor Voinescu – 26 naufragiați), respectiv vedetele torpiloare „Viscolul” (locotenent Ion Zaharia) şi împreună cu vedeta „Vijelia” (locotenent Ignat Ştefan) și hidroavițaia. În total sunt salvați 68 de marinari și căpitanul aviator Ciobanov pilotul avionului care a atacat Constanţa la orele 04.00 dimineaţa.

.
Marinarii sovietici fuseseră găsiţi într-o mare de păcură, scursă din tancurile navei ce se scufundase. După ce naufragiaţi erau scoşi din apă şi urcaţi la bordul vedetelor aceştia erau spălaţi de păcură de marinarii români.
Un fapt cel puţin ciudat s-a petrecut în momentul sosirii vedetelor la locul sinistrului. Marinarii români au constatat că unii dintre naufragiaţi păreau că nu vor să fie salvaţi.

Propaganda stalinistă (similară celei japoneze din aceeaşi perioadă) inoculase soldaţilor teama de rele tratamente aplicate prizonierilor. În plus ştiau că în cazul în care ajung prizonieri cunoşteau ordinele draconice ale lui Stalin privind soarta prizonierilor care ar fi reuşit să evadeze şi să se întoarcă la unităţi. A fost nevoie să se tragă o rafală de mitralieră în aer pentru a-i convinge şi pe aceştia să se urce la bordul vedetelor.

.
Între timp, hidroavioanele au făcut mai multe curse în zona naufragiului salvând alţi 43 de marinari. Operaţiunea de salvare a celor 69 de naufragiaţi s-a încheiat în jurul orei 11.00. Naufragiații au fost aduşi, mai întîi la Gara Maritimă unde li s-au adus haine uscate, iar apoi au fost introduşi la cazarma centru a Navei Bază „Constanţa” unde li s-a servit masa. După cum se poate observa, marinarii români nu numai că nu au aplicat rele tratamente prizonierilor, dar i-au tratat chiar cu multă atenţie.

.
Ulterior 9 ofiţeri de pe „Moskva” şi trei aviatori (doi ofiţeri aviatori fuseseră pescuiţi cu o zi în urmă) au fost trimişi sub escortă la Bucureşti la Comandamentul Marinei Regale pentru interogatorii. Ulterior au fost duşi la Timişul de Jos. După o tentativă de evadare din lagăr, eşuată, aceştia au fost internaţi în lagărul de la Maia (Slobozia Veche) – Ialomiţa.
.
Ipoteze privind cauzele scufundării distrugătorului-lider „Moskva”

Există cel puţin patru ipoteze asupra scufundării navei: scufundarea de către artileria de la bordul distrugătoarelor românești „Regina Maria” și „Mărăști”; atingerea unei mine din baraj; explozia magaziei de muniţie de la bord, lovită de un proiectil de artilerie grea (bateria „Tirpitz”); atacul unui submarin (inamic?!) cu torpile aflat în zonă.
Ultima ipoteză este acreditată de raportul comandantului distrugătorului „Soobrazitelinâi”, care a scufundat la orele 07.00 un submarin (inamic!?) în raionul dispariţiei liderului „Moskva”.
Ipoteza scufundării submarinului românesc „Delfinul” este exclusă, deoarece la data şi ora respectivă, acesta se afla în misiune într-un raion de larg (la aproximativ 60 de mile marine) şi ulterior a mai îndeplinit alte misiuni. În schimb, în zonă se afla, începând cu data de 24 iunie 1941, submarinul sovietic „ŞCI-206”, care nu s-a mai înapoiat din misiune, soarta lui rămânând necunoscută până azi.
.

În urma unei ample documentări în Arhivele Militare Naționale, a studierii și analizei jurnalelor de bord ale navelor participante – distrugătoarele românești și a liderului „Harkov”, a raportului comandantului artileriei de coastă germane, a declarațiilor naufragiaților, a altor lucrări din istoriografia navală rusă și ucraineană, autorul acestui material a realizat o lucrare științifică în care prezintă toate detaliile luptei, argumentează diferite ipoteze privind scufundarea liderului „Moskva”, apelează la opiniile unor experți în domeniu, prezintă un set consistent de fotografii cu participanții la acțiune.
Lucrarea intitulată „Lupta aero-navală de la 26 iunie 1941. Cine a scufundat distrugătorul-lider „Moskva”? a apărut în Editura Militară, autor comandor dr. Ioan Damaschin și este însoțită de un film documentar realizat tot de autor.

.
Ceremonie comemorativă pe mare după 70 de ani

În ziua de 26 iunie 2011 în semn de reconciliere între combatanții participanți la lupta aero-navală petrecută cu 70 de ani în urmă a avut loc o ceremonie comemorativă pe mare deasupra epavei distrugătorului-lider „Moskva”. La locul scufundării s-au deplasat fregata „Mărășești” și nava de desant „Yamal”. Au participat consulul Federației Ruse la Constanța, comandantul Forțelor Navale ale României contraamiral Alexandru Mârșu, veterani de război. La bordul celor două nave a avut loc o slujbă de pomenire și au fost aruncate coroane de flori în valurile mării.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

Comandor (r) lect. univ. dr. IOAN DAMASCHIN
.

.

Cartea cu lupta aero-navala se poate procura de la Libraria “Pravalia cu carti” din Constanta, Libraria Cercului Militar Ntional sau Ed. Militara

.

EPAVA DISTRUGATORULUI MOSKVA