14 iunie 1940 – 30 iunie 1941: Divizia 20 Infanterie
31 iunie – 1 noiembrie 1941: Divizia 21 Infanterie
22 septembrie 1941: Ordinul Mihai Viteazul cls. a III-a
9 noiembrie 1941 – 11 ianuarie 1945: Corpul 2
18 iulie 1942: promovat la gradul de general de corp de armata
? ? 1944: Ordinul Steaua Romaniei clasa I-a
12 ianuarie – 18 februarie 1945: Armata 4
19 februarie – 2 martie 1945: Corpul 2
21 februarie 1945: Ordinul Mihai Viteazul cu spade cls. a III-a
3 martie – 1 iunie 1945: Armata 4
.
Nicolae Dascalescu s-a nascut pe 29 iunie 1884 langa Piatra Neamt, intr-o familie modesta de tarani. Cu un efort financiar considerabil a reusit sa se inscrie in 1906 la Scoala de Ofiteri de Artilerie, Geniu si Marina, iar in 1908 a absolvit-o al treilea din 30 de elevi si a primit gradul de sublocotenent. In 1911 a fost promovat la gradul de locotenent, iar in timpul celui de-al doilea razboi balcanic a comandat o baterie a Regimentului 8 Artilerie. Promovat capitan (din nou inainte de termen) a luptat in fruntea unei baterii din Regimentul 4 Artilerie in 1916-1917. In septembrie 1917 a preluat un divizion de artilerie si a primit gradul de maior. Cu aceasta unitate a participat la campania din 1919 in Ungaria.
.
In 1921 a fost admis in Scoala Superioara de Razboi. A absolvit-o in 1923 si a fost promovat la gradul de lt. colonel, iar in 1929 la gradul de colonel. In 1931 a preluat comanda Regimentului 1 Artilerie AA, iar in 1933 a fost numit sef al statului major al Corpului 3. In 1936 a fost promovat general de brigada si a primit comanda Brigazii 12 Artilerie.In octombrie 1937 a fost numit de asemenea si secretar de stat in Ministerul de Razboi. Dar datorita integritatii sale si a intransigentei de care dadea dovada cand era vorba de contractele de aprovizionare ale armatei, a fost fortat sa demisioneze. Generalul Dascalescu a fost mutat la Brigada 1 Artilerie AA pana in august 1939, cand a fost numit comandant al Diviziei 25 Infanterie.
.
In iunie 1940 a fost promovat la gradul de general de divizie si transferat la Divizia 20 Infanterie. Peste un an, in iunie 1941 a preluat Divizia 21 Infanterie, cu care a intrat in lupta pe 6 iulie. A fost angajata in lupte foarte grele in capul de pod de la Tiganca, in Basarabia, unde, desi fusese redusa la patru batalioane, a tinut fata atacului a doua divizii sovietice pe 12 iulie. A fost in permanenta in prima linie si chiar a condus personal cateva contraatacuri, ca cel de pe 8 iulie cand a preluat comanda Regimentului 11 Infanterie si l-a despresurat pe copmandantul acestuia care era incercuit impreuna cu 68 de soldati. In timpul bataliei, Antonescu a vizitat deivizia si l-a decorat pe Dascalescu cu Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a. Se pare ca viitorul maresal si-a scos propria decoratie de pe piept (primita in primul razboi mondial) si i-a dat-o generalului. Dascalescu a fost de fapt primul ofiter roman care a primit aceasta distinctie in al doilea razboi mondial (dupa ce Antonescu primise clasa a 2-a si intaia).De asemenea, steagul Diviziei 21 Infanterie a fost decorat cu acest ordin. In timpul sangeroasei batalii de la Tiganca, divizia sa a pierdut 6.222 de oameni. Ofensiva insa a continuat si Divizia 21 Infanterie a luat apoi parte in batalia de la Odessa.
.
A fost transferat la comanda Corpului 2, cu care a participat in batalia de la Stalingrad. A fost de asemenea promovat la gradul de general de corp de armata. Corpul sau facea parte din Armata a 3-a si avea de aparat un front de 35 de km, mult peste posibilitatile celor doua divizii care il compuneau. Totusi, Corpul 2 a rezistat mai multor atacuri locale sovietice in octombrie, respingandu-le pe toate. Dar marea ofensiva a Armatei Rosii, care inceput pe19 noimebrie, a fost prea mult. Una dintre diviziile corpului a primit socul principal al asaltului. Ceea ce a ramas a fost incercuit. Apoi Corpul 2 a luat parte in in incercarea de a stabiliza frontul pe raul Cir, dar fara succes. A fost trimis inapoi in tara la inceputul anului 1943 si a primit misiunea de aparare a litoralului si a frontierei sudice.
.
Dupa 23 august 1944 a luat prizonieri 10.500 de soldati germani. Corpul a fost apoi detasat la Armata 4 si a luat parte in campania contra trupelor Axei din Transilvania. Aici trupele sale au stabilit primul cap de pod peste Mures, fiind nevoite sa duca luptele cele mai grele din acel teatru de operatiuni. Corpul si-a continuat inaintarea in Ungaria dupa ce pe26 octombrie a luat si ultimul oras transilvanean din mainile germanilor. La sfarsitul lui 1944 si inceputul lui 1945 ajunsese in Slovacia.Generalul Dascalescu a primit Ordinul Mihai Viteazul cu spade clasa a III-a.
.
A fost numit in ianuarie 1945 comandant al Armatei 4, in locul generalului Avramescu, care era suspectat de colaborare cu germanii. In ciuda bunelor rezultate obtinute de Dascalescu, maresalul Rodion Malinovsky a cerut in mod repetat revenirea generalului Avramescu, fiind deranjat de protestele acestuia dupa ce sovieticii „furasera” victoria de la Roznava romanilor. Dar intoarcerea la comanda Corpului 2 a fost de scurta durata, deoarece generalul Avramescu a fost arestat pentru o presupusa tentativa de a trece cu intreaga armata la inamic. Dascalescu a fost numit iarasi comandant al Armatei 4 si a jucat un rol important in batalia pentru Banska Bystrica in martie 1945, unde a fost si ranit de o salva de mortier. Totusi a ramas pe front. Sfarsitul razboiului a gasit Armata 4 pe drumul spre Brno, in Boemia de est. Incepand din septembrie 1944, Armata 4 strabatuse 1.357 km, traversase 13 cursuri importante de apa si 11 masive muntoase, purtand 12 batalii importante in conditii meteorologice foarte dificile. Au fost capturati 54.448 de soldati germani si unguri, precum si un bogat material de razboi. Au fost pierduti 90.000 de oameni.
.
General de corp de armata Dascalescu a fost in permanenta in linia intai, chiar si cand era comandant de armata si, dupa spusele multor dintre subordonati, genera multa incredere in jurul sau. Soldatii il iubeau, mai ales datorita grijii deosebite pe care le-o purta. De aici si porecla „generalul-soldat” sau „generalul nostru”.
.
Pe 1 iunie 1945 a fost destituit si trecut in rezerva. Atitudinea sa ostila fata de noii ofiteri politici din armata si fata de comunism in general a fost motivul principal. Acesta a fost sfarsitul unei cariere de 39 de ani sub arme, din care 10 in timp de razboi, timp in care s-a dedicat total armatei. Nu a avut nevasta, nu a avut copii. S-a reintors in satul sau natal unde mai avea o bucata de pamant (aproape 7 ha) si a inceput sa-l munceasca alaturi de familia fratelui sau. Dar pe 9 septembrie 1945 a fost arestat si apoi judecat pentru presupuse crime de razboi, dar la sfarsitul lunii a fost achitat si reabilitat. Hartuiala a continuat si in noiembrie 1948 i s-a suspendat pensia, iar o parte din proprietati i-au fost confiscate. Trei ani maitarziu a fost din nou arestat, de data aceasta pentru „sabotaj agricol” si aruncat in inchisoarea Jilava, fara proces. Acesta a avut loc dupa cativa ani siafost eliberat pe 5 octombrie 1955. S-a mutat la Piatra Neamt la o nepoata. In 1956 a reinceput sa primeasca pensia. Mai tarziu a fost promovat la gradul de general colonel (echivalent cu general de armata), asa cum ar fi trebuit sa fi fostcu mult timp in urma, dar a refuzat constant sa colaboreze cu Ministerul Apararii cu ocazia diverselor comemorari sau sa-si redacteze memoriile. A trecut in nefiinta in timpul somnului pe 28 septembrie 1969. A fost inmormantat cu toate onorurile militare si peste 10.000 de oameni au l-au condus pe ultimul drum.
In prezent, in onoarea sa, Brigada 1 Rachete Sol-Aer ii poarta numele.
sursa: worldwar2
Autor: Victor Nitu
Lasă un comentariu