TURTUCAIA
.
În perioada 1- 6 septembrie 1916 s-a desfăşurat bătălia de la Turtucaia, soldată cu cea mai ruşinoasă înfrângere a armatei române din întreaga sa istorie.
La sfârşiitul celor 6 zile de luptă din cei aproximativ 39.000 militari români care au acţionat în capul de pod, 28.500 au fost luaţi prizonieri (480 ofiţeri şi 28.020 gradaţi -soldaţi), aproximativ 7.000 îl reprezintă morţii şi răniţii, iar 3.500 au reuşit să se salveze trecând Dunărea sau retrăgându-se spre Silistra. (conform Leonida Moise- Confruntări militare în Dobrogea).
Cum a fost posibil această catastrofă este greu de explicat chiar şi astăzi.
Generalul Mihail Aslan, comandantul Armatei a III-a, care avea în subordine şi capul de pod de la Turtucaia, declara plin de importanţă, cu doar câteva zile înaintea catastrofei, că ”Turtuicaia va fi Verdunul românesc”. Generalul făcea această apreciere la Jokey –Clubul bucureştean şi nu din mijlocul militarilor care se pregăteau de marea confruntare.
.
Capul de pod Turtucaia, era zona fortificată din jurul localităţii, a cărei apărare revenea Diviziei 17 Infanterie. Acesta avea în subordine toate trupele aflate în Turtucaia şi împrejurimile acestei localităţi, precum şi Divizia de Dunăre cu toate navele şi uităţile din subordine. Comandantul capului de pod era generalul Constantin Teodorescu. Divizia 17 Infanterie avea în compunere:
.
– Brigada 18 Infanterie ,comandant col. Nicolae Mărăşescu, formată din Regimentul 36 Infanterie şi Regimentul 76 Infanterie;
.
– Brigada 39 Infanterie, comandant gen. Constantin Drăgotescu, formată din Regimentul 79 Infanterie şi batalioane 4 din regimentele 40,75 şi 80 Infanterie.
.
Pe Dunăre acţiona în sprijinul forţelor din capul de pod Divizia de Dunăre, formată din 4 monitoare şi 8 vedete, comandată de contraamiralul Nicolae Negrescu.
Lucrările de fortificaţie ale capului de pod au început să fie amenajate încă din 1914. Structura acestuia era următoare:
.
– Poziţia de avanposturi – organizată pe trei aliniamente – linia posturilor mici, cea a gărzilor mari şi a rezervei avanposturilor. Erau incluse şi pichetele de de pe frontieră;
.
– Poziţia principală de rezistenţă – era situată la aproximativ 3 km înapoia avanposturilor. Avea o dezvoltare frontală de aproximativ 30 km , cu o rază de 8-10 km şi se sprijinea la extremităţi pe fluviul Dunăre. Era formată din 15 centre. Un centru avea forma unei redute şi era realizat din lucrări pasagere cu şanţuri adânci şi cu adăposturi pentru rezerve, blindate cu grinzi de fier sau lemn;
.
– Poziţia a două de rezistenţă – era situată la aproximativ 3- 4 km înapoia celei principale, avea o formă semicirculaă şi trecea pe la 2- 4 km de liziera localităţiiTurtucaia. Această poziţie era mult mai slabă, fiind constituită din şanţuri simple de trăgători, fără adăposturi şi fără şanţuri de comunicaţie. În multe locuri şanţurile erau năruite.
.
Poziţia principală de rezistenţă era organizată pe trei sectoare de apărare:
.
– Sectorul I Staroselo, cu centrele 1-5, era apărat de Regimentul 36 Infanterie, comandat de lt.col. Solomon Nicolicescu;
.
– Sectorul II Daidâr, cu centrele 6-9, era apărat de Regimentul 79 Infanterie, comandat de lt.col. Ion Dumitrescu;
.
– Sectorul III Antimovo, cu sectoarele 10-15, era apărat de Regimentul 76 Infanterie , comandat de lt.col.Alexandru Marinescu.
.
În capul de pod acţionau şi următoarele forţe de artilerie:
.
– Artilerie grea- o baterie tunuri de 150 mm Krupp x 4 piese; o baterie tunuri de 120 mm x 4 piese; trei baterii obuziere 120 mm x 2 tunuri fiecare, aduse de pe linia Nămoloasa – Focşani; o baterie obuziere 120 mm x 4 piese, scoase de pe monitoare; trei baterii mortiere cal. 120 mm x 2 piese fiecare;
.
Artilerie mobilă – un divizion /Regimentul 3 Artilerie x 8 tunuri; două baterii 53 mm aşezate pe afet x 6 piese; un divizion obuziere 120 mm x 4 piese; un divizion obuziere 105 mm/ Regimentul 5 Obuziere x 4 piese;
.
– Artileria grea semimobilă – două baterii de tunuri 105 mm x 8 piese; o baterie obuziere de 210 mm x 4 piese; o baterie obuziere 120 mm x 6 piese;
.
– Artileria uşoară semimobilă – două baterii tunuri 87 mm x 8 piese; trei baterii tunuri 75 mm x 12 piese;
.
– Artileria marinei şi turelele de 53 mm şi 37 mm .
.
Artileria aceasta era apreciată de col. Leonida Moise ca fiind “asemeni unui muzeu” şi din păcate jumătate din aceste piese nu au funcţionat din diverse motive- lipsa sau insuficienţa muniţiei, nu au avut platformele realizate până la începerea luptelor, muniţia nu a fost corespunzătoare.
De o parte şi alta a Dunării, în dreptul ostrovului Calimoc au fost instalate 4 obuziere 120 mm Skoda, 4 tunuri St.Chamond cal.120mm şi 4 tunuri St.Chamond de 75mm. Toaote aceste piese de artilerie erau în bună stare de funcţionare şi sprijineau acţiunile la vest Turtucaia.
.
Conducerea tuturor forţelor bulgaro-germano-turce care acţionau în nord vestul Bulgarie era asigurată de mareşalul August von Mackensen.
Pentru atacul capului de pod Turtucaia acesta a realizat o grupare de forţe, marea majoritate aparţinînd Armatei a III-a comandată de generalul Toşev. Conducerea trupelor care au atacat capul de pod a revenit generalului bulgar Kiselov, Gruparea avea următoarea structură :
.
– Divizia 4 “Preslav” – care urma să atace cu 17 batalioane Sectorul II Daidâr;
.
– Brigada 1/Divizia 1 ”Sofia” – care urma să atace cu 8 batalioane Sectorul III Antimovo;
.
– Detaşamentul mixt von Hammerstein – care urma să atace cu 3 batalioane bulgare şi un batalion german Sectorul I Staroselo;
.
La nivelul acţiunilor militare din Dobrogea, raportul de forţe era favorabil trupelor româno-ruse – 1,33/1 în batalioane de infanterie, 1,52/ 1 în escadroane de cavalerie. În privinţa bateriilor de artilerie raportul ere favorabil inamicului -1,57/1. Comandamentul germano-bulgaro a reuşit să realizeze, pentru atacarea capului de pod Turtucaia un raport de forţe favorabil astfel : infanterie – 1,5/1; cavalerie – 9/1; artilerie – 6/1.
Pe zile , desfăşurarea acţiunilor de luptă a fost următoarea:
.
– 1 septembrie – acţiuni provocatoare de violarea frontierei;
.
– Noaptea de 1/2 septembrie – trupele bulgaro- germane atacă simultan pe întregul sector al frontierei, obligând retragerea trupelor române pe poziţia gărzilor mari;
.
– 2 septembrie – trupele bulgaro- germane atacă pe întreg frontul, luând contact cu trupele române de pe poziţia principală de apărare.Inamicul reuşeşte să ajungă la Dunăre şi să separe capul de pod Turtucaia de cel de la Silistra ;
.
– 3 septembrie – trupele Detaşamentului Hammerstein atacă sectorul Staroselo, dar este respins. Are loc concentrarea forţelor bulgaro – germane pentru atacarea sectorului Daidâr.Generalul Mihail Aslan, comandantul Armatei a III-a, ordonă Corpului de Armată Rus , Diviziilor 9 şi 17 Infanterie să acţioneze pentru sprijinirea acţiunilor din capul de pod. Generalul Zaioncikovski nu execută ordinul;
.
– 4 septembrie – au loc lupte doar în sectorul I, fără a se schimba situaţia iniţială. Încep să sosească întăriri trimise de Marele Cartier General – 2 batalioane din R.75 I., câte un 1 batalion din R.74 şi 80 I, un divizion din R.5 Ob.;
.
– 5 septembrie – Are loc atacul decisiv. Detaşamentul Hammerstein ocupă centrele 4, 5 şi 6, forţele române din Sectorul I retrăgându-se pe linia a doua de rezistenţă.
.
Sectorul II este atacat de trupe din Divizia 4 Preslav, care reuşesc până la ora 15.00 să cucerească centrele 7,8 şi 9. Şi în acest sector trupele române se retrag pe linia a doua de rezistenţă.În sectorul III, deşi inamicul cucerise doar sectorul 11, comandantul ordonă retragerea tuturor unităţilor pe linia a doua de rezistenţă. În capul de pod sunt introduse trupe din Bg.29 I. (R.34 I şi R.74I.) care execută un contraatac, dar nu reuşesc să refacă apărarea în cadrul Sectorului III.
Generalul Mihail Aslan ordonă comandantului D.9 I. să lase pentru apărarea capului de pod Silistra doar 4 batalioane, cu celelte forţe să execute un contraatac înspre Turtucaia;
.
– 6 septembrie – În sectorul I se încearcă un contaatac pentru recucerirea pădurii Turtucaia şi a centrelor 2-4. În Sectorul III se execută un contaatac , pentru a realiza joncţiunea cu trupele române din Silistra. Aceste acţiuni eşuează. Trupele din D.9 I. au fost oprite şi obligate să se retragă la Silistra. În aceste condiţii are loc predarea trupelor române din capul de pod Turtucaia.
.
Generalului Mihail Aslan, comandantul Armatei a III – a, cel care este responsabil de această ruşinoasă înfrângere, identifică următoarele cauze ale dezastrului:
.
– Neexcutarea ordinelor de către subordonaţi – generalul rus Zaioncikovski, comandantul Corpului de Armată Rus şi generalul Ion Basarabescu, comandantul D.9 I.;
.
– Incapacitatea comandamentului capului de pod în organizarea şi conducerea apărării;
.
– Defecţiunea a parte din şefi şi unităţi în timpul luptelor;
.
– Lipsa de organizare a capului de pod.
.
Ar mai fi de subliniat fapta ruşinoasă a comandantului capului de pod, descrisă astfel de Constantin Kiriţescu:
”La ora 12, un automobil mare, trece în goană printre şirurile fugarilor, îndreptându-se spre malul Dunării.
Este comandantul cetăţii, gen. Teodorescu, care-şi părăseşte armata şi cetatea.
Un locotenent de marină îl îmbarcă pe bordul vedetei nr.7“Lt. Călinescu”.Un vifor de blesteme se ridică ameninţător din turma soldaţilor fugari, îngrămădiţi pe mal.
Un răpăit de mitralieră răspunde de pe bordul vedetei.
Şi vasul porneşte cu mare viteză spre celălalt mal. Comandantul şi-a salvat trupul, poate acum să privească de pe malul românesc sfârşitul tragic al cetăţii şi al armatei, părăsită în voia soartei, lipsită de conducător.” Nu pot trece peste aprecierea răutăciaosă a generalului Toşev care în “Echo de Bulgarie” din 15 august 1917 remarca : ” chiar femei ar fi putut rezista atacatorului timp de 4-5 zile!”
Situaţaia exactă a pierderilor suferite nu a putut fi stabilită cu exactitate.
.
Se estimează că cele două tabere au suferit următoarele pierderi ( morţi şi răniţi):
– trupele bulgare – 199 ofiţeri şi 7773 soldaţi;
– trupele române – 160 ofiţeri şi 6840 soldaţi.
.
Pentru a cinsti memoria tuturor militarilor căzuţi în anul 1916 la Turtucaia, Societatea “Cultul Eroilor” a construit în anul 1926 Cimitirul de onoare de la Şumenţi(Daidâr) unde au fost înhumaţi aproximativ 8.000 militari români, bulgari, germani şi turci centralizaţi din împrejurimile localităţii Turtucaia şi de pe raza judeţului Durostor.
Aceştia sunt îngropaţi în morminte individuale şi în două gropi comune.
Pe monumentul central comemorativ sunt inscripţionate, în română, bulgară, germană şi turcă, următoarele cuvinte:
”Onoare şi admiraţie celor care au ştiut să moară vitejeşte pentru ţara lor”
.
Astăzi Cimitirul de onoare este administrat de Muzeul de istorie Naţională din Tutrakan.
Aici, în fiecare an, în prima duminică din luna septembrie este organiazt un fastuos ceremonial militar şi religios pentru cinstirea memoriei militarilor căzuţi pe aceste locuri în confruntările dramatice ale anului 1916. De regulă, odată la 5 ani, se organizează şi reconstituirea bătăliei de la Turtucaia, cu sprijinul asociaţiilor pentru păstrarea tradiţiilor militare din Bulgaria şi România.
.
Începând cu anul 2006, cadre în rezervă şi în retragere, elevi, studenţi şi profesori constănţeni, cu sprijinul Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor ”Regina Maria” filiala Constanţa, participă la aceste festivităţi.
Din păcate au lipsit de fiecare dată oficialităţile române.
–
.
Col.(r) Remus Macovei – Presedintele Asociatiei „Cultul Eroilor – Filiala Constanta
Lasă un comentariu
Trist dar adevarat.
Oare vom invata vreodata ceva din istorie?
Daca se face o analiza corecta a cauzelor infringerii se vor analiza si cauzele politice alaturi de celelante cauze? Sa se transmita problema in studiu si elevilor din scolile militare.
DAR IN PREZENT CARE ESTE SITUATIA ARMATEI ROMANE?
O precizare necesara. La 24 august, maiorul Radu Rosetti a transmis ordinul ca Statul major al capului de pod sa nu se lase luat prizonier. Probabil acest ordin s-a referit și la generalul C. teodorescu
acel general teodorescu care si-a parasit armata si si-a lasat camarazii de pe front prizioneri altora merita sa fie degradat si executat conform legilor de pe front.rusine.rusine mare caci din cauza acestui general si bunicul meu a fost luat prizioner si dus la sofia si tinut 2 ani acolo dupa care a venit acasa dupa doua saptamani in picioarele goale in com radesti jud galati .Spunea bunicul meu cand a fost luat prizioner ca ii punea bulgarii sa mearga cate patru pe rand ca sa poata sa-i loveasca mai bine cu ghioagele caci strigau la romani patru-patru. A mai spus bunicul meu ca la multi romani bulgarii le-au taiat capetele pana ce a venit un ofiter bulgar si a zis gata opritiva ca-ci sa incheiat pactul asa ca bunicul a scapat de taierea capului.Asai la noi generalui ii bun si soldatul carne de tun.
Paradoxal, generalul Teodorescu a predat tactica și strategia la Școala Superioară de Război! La practică, a fost un dezastru care a produs un dezastru!
dupa care gunoiul ala a ugit ca sobolanul parasind comanda armatei pt a scapa el, asta este gloria ofiterimii?
http://www.historia.ro/exclusiv_web/portret/articol/iubirile-reginei-maria
19 IULIE 1917
BATALIA DE LA MARASESTI
.
Pe 19 august 1917 militarii Regimentul 32 Infanterie „Mircea” luptau eroic “la baionetă” în Bătălia de la Mărășești (6-19 august 1917) intrând în istorie prin jertfa lor supremă pentru apărarea ţării sub legendarul indemn: ” Pe aci nu se trece !”
Bătălia de la Mărășești (6-19 august 1917) a fost cea mai importantă operațiune militară desfășurată de Armata Română în timpul Primului Război Mondial, fiind totodată și una din cele mai importante operații desfășurate de trupele aliate pe parcursul războiului. A fost o operațiune complexă, de apărare și menținere a liniei frontului punctată cu numeroase riposte ofensive din partea românilor, în condițiile în care armata rusă era în plină disoluție revoluționară.
În cadrul bătăliei de la Mărăşeşti a avut loc atacul „cămăşilor albe” din Regimentul 32 Infanterie „Mircea”. Generalul german von Morgen, comandantul Corpului I, consemna în memoriile sale: „Rezistența dușmanului, în special a românilor, a fost neobișnuit de dârză și s-a manifestat prin 61 de contraatacuri … în decursul celor 14 zile de luptă. Ele au condus mai ales la lupta cu baioneta.”
În istoria noastră, această bătălie are un loc special datorită eroismului de care au dat dovadă ostașii români și a faptelor de arme ale sublocotenentului Ecaterina Teodoroiu, căpitanului Grigore Ignat, generalului Eremia Grigorescu, dar mai ales datorită legendarului indemn:
” Pe aci nu se trece !”
.
Articol despre batalia de la Mararsesti pe site-ul L.M.P.:
http://www.ligamilitarilor.ro/istorie-militara/batalia-de-la-marasesti-batalii-celebre-primul-razboi-mondial/
Rezistenta armatei romane la marasesti a fost pana la retragerea armatei ruse din 1917…… poate ca terebuie discutat si cum o fost pierdut bucurestiul si mai ales tezaurul….poate ca si despre rusinoasa pace de la bucuresti din 7 mai 1918 … cat despre eroismul armatei romane….daca din 40.000 militari 30.000 s-au predat, or fost luati prinzioneri,la turtucaia,toata tehnica militara pierduta,desii armata romana era net superioara,numeric….cam asta este gloria armatei romane… in schimb daca le zici ceva”stirbesti”onoarea armatei,,,la ei merge sloganul LA PLACINTE INNAINTE,LA RAZBOI INNAPOI….cat despre drepturi si alte avantaje,nu ii mai saturi,acum la fiecare soldat avem 2 generali,10 colonei…..
Este superficial si tendentios ce scrieti ”NRISTA2000”, pentru luminare rasfoiti in arhiva istoriei militare!
”Adevarul nu rezulta din deduceri logice decat numai in matematica”
Mihai Eminescu
La 19 august 1917, in timpul bătăliei de la Mărăşeşti a avut loc celebrul atac al “cămăşilor albe” din Regimentul 32 Infanterie “Mircea” – CONSTANTA.
La Marasesti romanii, sub conducerea Generalului Ieremia Grigorescu, au respins atacul german si au contra-atacat cu mare succes. Ceea ce nu se stie este ca soldatii romani au luptat in izmene.
Fiind o vara foarte calduroasa, si ne-asteptindu-se la un atac, majoritatea erau in tinuta lejera. In ciuda faptului ca au fost surprinsi, si nervosi din cauza vizitei neanuntate, romanii au respins atacul si au pornit la contra-atac, evident, tot in izmene, invingandu-i pe veteranii lui von Mackensen, supranumit Spargatorul de fronturi, care, probabil, nu mai vazusera vreodata adversari imbracati atit de sumar.
Regimentul Mircea din Constanta, care s-a distins la Marasesti, a avut o vreme uniforme de parada alb complet, in cinstea acelei zi.
.
Lupu Mugurel – Vicepresedinte LMP
bunicul meu a luptat in acel pluton. am acasa si pastrez cu mindrie, brevetul prin care a fost decorat de regele Ferdinand I .
Sunt profesor de istorie în comuna Dobromir, avem și noi aici un erou învățător Petre Ștefănescu care a luptat la Turtucaia, dorim să cunoaștem mai multe( date) despre dânsul, cum putem afla ? Nu știn nimic despre dumnealui decât ceea ce v-am relatat, ne puteți ajuta? Ce putem face să aflăm măcar unde s-a născut? Mulțumim ….sper că ne puteți ajuta!
Stimată doamnă, din păcate birocraţia ne omoară. Lista completă cu morţii şi prizonierii de la Turtucaia sunt la Oficiul Naţional Cultul Eroilor. Dacă faci solicitare la ei te trimit la Serviciul Istoric al Armatei, care pentru a putea oferi ceva date despre erou, solicită – numele şi prenumele, contigentul, localitatea de naştere, unitatea in care era incadrat. Cum nu aveţi aşa ceva este foarte greu să obţineţi datele solicitate. Eu încerc să organizez şi in acest an o deplasare la Tutrakan şi dacă doriţi v-aş putea ajuta să participaţi şi dumneavoastră. Excursia este gratuită. Dacă vă interesează acest aspect, vă rog să ne anunţaţi.
Cu deosebit respect,
Col.(r)Remus Macovei
Mulțumesc tare mult! Sunt interesată de această excursie numai să mă anunțați din timp! Lista aceea cu morții de la Turtucaia era și pe internet la Oficiul pentru Cultul Eroilor, dar nu era decât numele și gradul de ofițer, văd că nici ea nu mai este, oricum vă mulțumesc, încercăm local în Constanța la Cultul Eroilor poate mai știu ceva! Mulțumim!
am primit mesajul, vă sun mâine după amiază!
Mesaj pentru doamna profesor Gafita Tudora Manuela:
Contactati-l pe domnul Colonel (r) Remus Macovei. Nr. de telefon:
0733694815
La Turtucaia am un strabunic care se odihneste prematur pentru el si familia sa, din zilele acestei batalii.
Dupa AISM, cand aud sau citesc deespre Turtucaia, ma incearca o lacrima si un sentiment de revolta.
Lacrima-pentru acele suflete curate care si-au dat viata pentru ideea de neam, tara si responsabilitatea de a le apara, fara a pretinde reciprocitate din partea celor mari si fara a astepta favoruri.
Revolta-impotriva creaturilor care-si adjudeca dreptul de a influenta si hotari inclusiv asupra vietii altora, fara sa merite si fara sa le pese de asteptarile si nevoile celor „de jos”.
de ce ati postat o infrangere a armatei romane in primul razboi mondial? de ce nu ati postat un articol cu marile victorii din 1917 de la Marasesti, Oituz si Marasti?
Adrian, armata romana a mai si pierdut, nimeni nu poate castiga tot timpul. Autorii articolului nu incerca sa minimalizeze victoriile stralucite de la Marasti, Marasesti, Oituz dar trebuiesc cunoscute si infrangerile noastre, poate si pentru a putea invata ceva din ele(noi, cei de acum), nu le poti ascunde sub pres. Nu putem castiga tot timpul nici in viata de toate zilele. Cu stima, Ioan.
Istoria de la scoala pe care am invatat-o noi romanii era ceea care convine noua …..,trebuie sa cunoastem si cand am luat bataie..,,din greseli invatam………..sincer imi pare tare rau de proasta comunicare intre fronturi
Intra pe capitolul „Istorie Militara” si click stanga pe „vezi toate articolele”, mai departe jos in stanga, click pe „Older Entries”, si ai sa gasesti doua articole despre marile batalii din Primul Razboi Mondial:
” Batalia de la Marasesti – Batalii celebre din Primul Razboi Mondial”
http://www.ligamilitarilor.ro/istorie-militara/batalia-de-la-marasesti-batalii-celebre-primul-razboi-mondial/
.
„Batalia de la Oituz; Primul Razboi Mondial”
http://www.ligamilitarilor.ro/istorie-militara/batalia-de-la-oituz-primul-razboi-mondial/
.
Am postat acest articol in memoria soldatilor romani care au murit luptand cu arma in mana, in Batalia de la Turtucaia. Si infrangerile, oricat de dureroase, fac parte din Istoria Poporului Roman.
In fiecare an, o delegatie a Cultului Eroilor – filiala Constanta, participa alaturi de oficialitati bulgare la festivitatile de comemorare a bataliei de la Turtucaia si de pomenire a tuturor eroilor, indiferent de nationalitate, cazuti in septembrie 1916.
Anul acesta conducerea LMP este invitata sa participe pentru prima data in Bulgaria. Nu putem spune decat ca, suntem Onorati.
.
Danut Mocanu – Vicepresedinte LMP
Am o mențiune de făcut referitor la bătălia „cămășilor albe”. Deși era război aveau de comun acord stabilită o zi de odihnă. Nemții au încălcat acest acord, sperând să rupă frontul, și au atacat în ziua de odihnă. Acesta este motivul pentru care românii erau în cămăși și izmene. Era ziua de odihna și ei erau la râu sa-și spele hainele în momentul în care nemții au atacat.
Am inteles. Va multumesc pentru informare.
Vizitati pagina de facebook a Ligii Militarilor Profesionisti
https://www.facebook.com/ligamilitarilor?ref=hl
A aparut numarul 160 al revistei „TIMONA”, publicatie editata de Liga Maistrilor Militari de Marina:
http://lmmm.ro/wp-content/uploads/2013/05/rev-timona-160.pdf
Va invitam sa o rasfoiti.
.
Lupu Mugurel – F-222 – LMP
Ceremoniale militare dedicate Zilei de 9 mai la Constanţa
.
Şi anul acesta autorităţile locale constănţene, pentru sărbătorirea Zilei Independenţei, Zilei Victoriei şi Zilei Europei, au organizat diverse evenimente pentru a celebra aceste momente cheie din istoria României şi a Europei deopotrivă.
Miercuri , 8 mai a.c., începând cu ora 11.00, Consulul General al Federaţiei Ruse la Constanţa, domnul Mikail Reva, a participat la ceremonialul militar şi religios organizat de garnizoana militară Constanţa, la Monumentul ostaşilor şi ofiţerilor sovietici dispus în Cimitirul Central Constanţa.
Reprezentanţii veteranilor de război şi ai rezerviştilor militari, după cuvântarea consulului Mikail Reva, au depus coroane de flori, alături de diplomaţii străini şi celelate oficialităţi prezente. Începând cu ora 13.00, s-a participat la recepţia organizată de Consulatul General al Federaţiei Ruse, la restaurantul Colonade.
Joi , 9 mai a.c.,începând cu ora 10.00, la Monumentul Independenţei, dispus pe platoul din apropierera Casei de Cultură, Prefectura Constanţa şi garnizoana militară Constanţa au organizat un ceremonial militar şi religios dedicat celor trei evenimente.După oficierea serviciului religios, reprezentanţii Prefecturii, Consiliului Judeţean şi ai Primăriei, unităţilor militare din garnizoană, partidelor politice, organizaţiilor de revoluţionari şi asociaţiilor veteranilor de război şi ai rezerviştilor au depus coroane de flori.
În organizarea Primăriei Mihail Kogălniceanu şi a Centrului Administrativ, comandat de col. Viorel Ciobanu, a fost organizat un ceremonial militar şi religios la Monumentul Eroilor Regimentului 36 Infanterie. Sub conducerea col.Otto.A. Busher, un detaşament de militari americani, care desfăşoară activităţi de pregătire la utilităţile militare din Dobrogea, au participat la acest ceremonial. Au mai fost prezenţi veterani de război şi rezervişti militari care şi-au desfăşurat activitatea în Regimentul 36 Mecanizat şi în Regimentul 57 Aviaţie Vânătoare. După depunerea coroanelor de flori, un grup de copii de la grădiniţa din localitate au prezentat un scurt program artistic. La sala de brifing a Centrului Administrativ a avut loc o discuţie amicală între rezerviştii militari şi reprezentanţii americani.
.
Consiliul Director LMP
.
Pe pagina de facebook a Ligii Militarilor Profesionisti s-au postat fotografii de la Ceremonialul dedicat Zilei de 9 Mai.
https://www.facebook.com/ligamilitarilor?ref=tn_tnmn
In acele vremuri la Turtucaia, Bazargic, Topraisar, pe Valea Jiului, Valea Prahovei, in batalia Bucurestiului si m-ai tarziu la Marasesti Marasti si Oituz s-a scris istoria Romaniei Mari. CINSTE BRAVILOR SOLDATI AI ARMATEI ROMANE. RESPECT.
Triunghiul morții este un film românesc din anul 1999, regizat de Sergiu Nicolaescu, în care se reconstituie luptele purtate de armata română impotriva ocupanților germani în Primul Război Mondial în localitățile Mărăști, Mărășești și Oituz. Ecaterina Teodoroiu (Ilinca Goia) este singura femeie care participă la bătălie.
În film mai apar personaje importante ca Generalul Alexandru Averescu (Sergiu Nicolaescu), Regele Ferdinand (Eusebiu Ștefănescu) și Regina Maria (Maia Morgenstern).
Vizionare placuta!
*
Consiliul Director L.M.P.
Triunghiul Mortii. Un film de exceptie, l-am vazut de cel putin trei ori.
Acest film este o capodoperă a cinematografiei româneşti si chiar o capodopere internationala.
Foarte multe din filmele lui Sergiu Nicolaescu sunt capodopere ale cinematografiei internationale. Si nu exagerez cu nimic.
Marele regizor roman, Sergiu Nicolaescu a reuşit o transfigurare cinematografică impresionantă, deopotrivă artistică şi în acord cu rigoarea ştiinţifică a faptelor istorice petrecute, a dramatismului acelor vremuri grele ale neamului nostru, si ale Armatei Romane in Primul Razboi Mondial.
In urma tuturor luptelor si bataliilor date se trage o morala dureroasa: daca gresesc generali atunci mor soldatii si oricat de mult ar gresii un general el.. tot general va ramane, sic!
Ce s-a intamplat dupa incetarea ostilitatilor din sudul Dobrogei cu Gen. Teodorescu? Dupa parerea mea trebuia judecat si executat pentru lasitate in fata inamicului si parasirea subordonatilor pe frontul de lupta.
Daca nu erau germanii, bulgarii nu ar fi cucerit niciodata linia de aparare Bazargic – Turtucaia – Silistra. Este foarte adevarat ca nepriceperea comandantului roman si spre final, lasitatea lui a contribuit la dezastrul de la Turtucaia.
Stoian M.
In 1913 in al Doilea Razboi Balcanic, trupele bulgare s-au predat armatei romane, fara a trage un foc de arma. Armata Romana a fost prezenta in capitala Bulgariei, SOFIA timp de 6 luni ca armata de ocupatie. Datorie de razboi, Romania a primit KADRILATERUL.
Acest lucru nu a fost rumegat asa de usor de vecinii noastri, si la declansarea Primului Razboi Mondial s-au aliat cu Gemania si Austro-Ungaria, pentru recucerirea tinutului din sudul Dobrogei format din judete Durostor si Kaliacra.
Au reusit doar pe moment, dupa terminarea primului razboi, Kadrilaterul a reintrat in granitele Romaniei Mari.
Am intrat in Primul Razboi impotriva Germaniei, Austro-Ungariei, Bulgariei si Turciei. Adica eram inconjurati.
Aliati? Franta si Anglia se chinuiau la Verdun si pe Somme.
Rusia? probleme interne cu bolsevicii. Militarii rusi din armata tarista prezenti in Dobrogea, nu prea aveau chef de lupta, erau cu gandul acasa. Asa ca armata romana a trebuit sa duca greul pe toate fronturile.
Adevarul este ca am intrat in razboi si nepregatiti.
Este adevarat. Soldatii romani au primit casti de otel, dupa un an in 1917. Francezii ne-au dat acele casti celebre belgiene – HADRIANUS. Mitraliere putine, una la batalion. La pusti si artilerie stateam bine.
Cu toate astea, ofiterul si soldatul roman a dat dovada de vitejie si de sacrificiu pentru tara si neam.
Germanilor le cam era teama sa iasa din transee in lupta corp la corp. Romanii erau vestiti in lupta la baioneta.
Alt adevar este ca ne-am cam… plimbat pe trenuri.
Am oprit ofensiva dupa ce am trecut Carpatii. Ofensiva ce se desfasura cu succes in Ardeal, unde trebuia sa ajungem in cel mai scurt timp, in defileul Muresului. Pentru a salva Dobrogea si implicit iesirea la mare am dislocat trupele in sud.
Nu am reusit, operatiunea FLAMANDA a cazut, ne-am intors sa continuam ofensiva in Ardeal, dar… prea tarziu, am pierdut timp pretios.
Germania a dislocat cateva divizii din Franta si le-a trimis in Romania.
Armatele Germaniei si a Austro-Ungariei, au inceput ofensiva pe trei fronturi in Carpatii Meridionali:
Valea Jiului, Valea Oltului si Valea Prahovei.
Armata Romana s-a retras strategic neputand face fata puternicei ofensivei, iar la Straulesti a avut loc batalia Bucurestiului, unde am pierdut capitala.
Armata si administratia s-a retras in Moldova asteptand sa treaca iarna, pentru contra-ofensiva generala din 1917.
In tot acest timp (iarna 1916-1917) militarii romani au fost instruiti de ofiteri francezi si au primit armament modern.
In vara anului 1917 la portile Moldovei, Armata Romana a scris istorie la MARASESTI, MARASTI si OITUZ.
.
Danut ALBU – L.M.P.
„Cadrilaterul” a rămas în componența României până în 1940, când prin Tratatul de la Craiova de la 7 septembrie este restituit Bulgariei ca urmare indirectă apresiunii politice germane, asupra guvernului român.
Confruntarea de la Turtucaia, purtată la nivel tactic, a avut consecinţe strategice şi politice extrem de importante, care şi-au pus amprenta pe evoluţia ulterioară a războiului.
Înfrângerea de la Turtucaia a venit pe fondul entuziasmului general al intrării în război după o perioadă de dezbateri aprinse, incertitudine şi nelinişte şi al primelor succese de pe frontul carpatic.
Ea era, scria I.G. Duca,
„aşa de răsunătoare, încât nu numai că anula toate succesele – netăgăduitele succese de la nord – dar arunca de la început un fel de val de discredit asupra întregii noastre intrări în acţiune”
Un alt contemporan şi memorialist de excepţie, Constantin Argetoianu, scria şi el:
„Turtucaia înseamnă o dată mare în situaţia politică a ţării noastre.
Odată cu căderea Turtucaiei au căzut şi solzii de pe ochii celor mai mulţi, s-a prăbuşit întreaga schelărie politică ridicată de regele Carol I, în lunga sa domnie, în jurul statului român”.
Opinia publică şi-a schimbat, brusc, starea de spirit, devenind neîncrezătoare în soluţia aleasă, în şansele de reuşită ale armatei şi ale ţării. Toate nemulţumirile, multe dintre ele reale, anesteziate de momentul intrării în luptă, au căpătat cale liberă de exprimare, ceea ce a afectat profund moralul populaţiei şi al armatei. Pe această bază a apărut şi procesul „Răspunderilor” în pregătirea războiului, sintagmă care va face o carieră răsunătoare la sfârşitul conflagraţiei şi din care îşi va trage seva „legenda Averescu”.
Dar extrem de gravă a fost criza produsă la nivelul comandamentului superior al armatei.
Sub presiunea emoţiei generale produse de rezultatul bătăliilor de la Turtucaia şi Silistra, la sugestia primului ministru Ion I.C. Brătianu, Regele Ferdinand a convocat la Periş (2/16 septembrie 1916) un consiliu de război la care au participat comandanţii de armată şi generalul Dumitru Iliescu.
Soluţia la care s-a ajuns a fost oprirea ofensivei pe frontul de nord şi organizarea unei mari acţiuni la sud de Dunăre pentru nimicirea forţelor bulgaro-germane.
Cu organizarea acestei ofensive a fost însărcinat generalul Alexandru Averescu, comandant al Armatei 2.
Întregul dispozitiv a fost restructurat şi s-a organizat manevra de la Flămânda (18 septembrie / 1 octombrie – 22 septembrie / 5 octombrie 1916), care nu a avut succes.
Danut ALBU – LMP
MARINA MILITARA LA TURTUCAIA:
La începutul anului 1916 s-a instituit un serviciu permanent de supraveghere în amonte de zona minată, cu câte un post fix pe fiecare mal la frontieră, legate telefonic cu punctul de comandă central, o şaluptă tip VEDEA la postul de pe malul stâng şi câte o vedetă la km 438 şi 445, făcând legătura între frontieră şi Escadră.
Sistemul de supraveghere navală a fost completat cu un serviciu permanent de siguranţă cu două canoniere tip OLTUL la km 438 care, împreună cu vedetele, şalupele şi o canonieră de rezervă, erau destinate să facă faţă unui atac pe apă, până la intrarea Escadrei în acţiune.
Pentru a face faţă unui eventual atac pornit din ostrovul bulgăresc Becheru au fost instalate câte o companie de miliţieni la Calimoc şi Greaca, iar pentru apărarea bateriilor ce se amplasau pe malul stâng a fost format timpul Greaca cu o companie de frontieră, patru tunuri de 57 mm, bateria lans-torpile şi o secţie de mitraliere.
În prima jumătate a anului 1916 pregătirile marinei ajunseseră în stadiul final.
Fuseseră instalate la Turtucaia barajele de mine proiectate pentru apararea capului de pod şi estacade putemice care să împiedice pătrunderea navelor adverse fără luptă precum şi estacade plutitoare care apărau ancorajul monitoarelor de eventuale mine de curent.
Pe malul stâng al Dunării fuseseră instalate cele două baterii de ,,coastă“, una de 120 mm (Regina Elisabeta) şi una de 75 mm (Principele Mircea) cu câte patru piese. Pentru paza apropiată a barajelor şi obstrucţiilor a fost instalat pe ostroavele Cârneciu şi Chislungeaua un grupă de artilerie de debarcare cu 26 de piese de 37 şi 53 mm în turele sau cupole mobile.
Pe malul drept marina mai instalase o baterie cu cele patru tunuri Krupp, vechi, de 150 mm ale crucişătorului Elisabeta (bateria Regele Ferdinand) şi o baterie de patru obuziere Skoda de 120 mm, luate de la monitoare (bateria Regina Maria).
Cavadia Mircea _ F-221 – adm. LMP
.
sursa: 1888-1916: Elisabeta si armamentul ei, 1916, Turtucaia, WWI
CINE A STUDIAT ISTORIA MILITARA, STIE CA DACA, OPERATIUNEA FLAMANDA AR FI REUSIT, GRUPAREA BULGARO-GERMANO-TURCA, AR FI FOST INCERCUITA IN SUD DE FORTELE ROMANE SI DIN NORD DE FORTELE ROMANE- RUSE.
CELEBRUL GENERAL FRANCEZ BERTHELOT, SEF AL MISIUNII FRANCEZE IN ROMANIA, DECLARA CA: – „DACA OPERATIUNEA FLAMANDA REUSEA, INTRA IN ANALELE ISTORIEI MILITARE MONDIALE”.
PLANUL OPERATIUNII I-A APARTINUT CELEBRULUI COMANDANT AL ARMATEI A II-A, GENERALUL AVERESCU
.
BALTA LOUIS EDMOND – PRIM-VICEPRESEDINTE LMP
Daca!… Din pacate bulgarii si au facut comandament la Capsa timp de 707 zile. Si le a fost bine!
„… SOLDATII ROMANI LUPTA ADMIRABIL. SUNT LA INALTIMEA CELOR MAI VITEJI APARATORI.
EI SUNT CEI MAI BUNI SOLDATI AL LUMII.”
.
GENERAL BERTHELOT
Planul de operatii prevedea fortarea Dunarii la Flamanda, in zona Armatei 3, cu circa 5-6 divizii ce urmau sa dezvolte ofensiva pe directia Flamanda, Acadinlar, Kurtbunar.
Concomitent, Armata de Dobrogea trecea la ofensiva pe directia Cobadin, Kurtbunar, realizand astfel incercuirea fortelor inamice ca intr-un cleste la sud de Dunare.
Pregatirile pentru operatie au inceput imediat dupa consiliul de razboi de la Peris si au durat de la 18 septembrie pana pe 1 octombrie. A fost construita o estecada pe Dunare la Tabanul si au fost construite drumuri de acces catre zona de fortare.
Pe langa materialele necesare construirii unui pod, au fost pregatite 200 de ambarcatiuni.
Un aerodrom de campanie a fost construit la Dadilov. Apararea antiaeriana era asigurata de doua baterii de artilerie AA, iar pentru apararea impotriva navelor s-au instalat la Gostinu 2 baterii de artilerie.
La 18 septembrie/1 octombrie s-a inceput fortarea Dunarii cu Divizia 10 Infanterie (la ora 3.30) si Divizia 21 Infanterie (la ora 10). La ora 5 a inceput constructia podului. Pana seara, cele doua divizii au realizat un cap de pod cu o adancime de 4 km si o largime de 14 km.
In noaptea de 18-19 septembrie/1-2 octombrie, o puternica furtuna a rupt de mai multe ori podul, iar cresterea apelor Dunarii a permis mai multor nave inamice (“Barsch”, “Viza”, “Bodrog”, “Koros”) sa treaca peste estacada si sa bombardeze podul, fara a-i aduce insa stricaciuni.
Artileria romana a raspuns cu foc si a avariat doua dintre monitoare, iar navele inamice s-au retras in canalul Persina. Furtuna a provocat si inundarea intregului raion de fortare, lucru cu efecte dezastruoase asupra viitorului operatiei.
Concomitent cu fortarea Dunarii la Flamanda, in dimineata zilei de 18 septembrie/1 octombrie, fortele Armatei de Dobrogea au trecut la ofensiva. Rezultatele au fost sub asteptari, pana la 22 septembrie/5 octombrie nereusindu-se decat patrunderi intre 3 si 8 km in dispozitivul inamic.
Inundarea luncii Dunarii in sectorul de fortare si progresul slab al ofensivei Armatei de Dobrogea l-au determinat pe generalul Averescu sa ceara anularea operatiei si retragerea trupelor romane la nord de Dunare. Retragerea a inceput in noaptea de 20-21 septembrie/3-4 octombrie si s-a finalizat in cursul zilei de 21/4.
Cu toate ca planul de operatie a fost ingenios, iar pregatirea operatiei a fost bine realizata, esecul manevrei de la Flamanda a avut consecinte grave asupra desfasurarii ulterioare a razboiului, cu atat mai mult cu cat a dus la nerespectarea planului de campanie, prin mutarea obiectivului si al efortului principal de pe un front pe altul.
George Toparceanu participant la dezastrul din 1-6 septembrie 1916, incheia cartea sa “Amintiri din luptele de la Turtucaia” cu urmatoarea istorisire:
.
“Dintr-o baterie distrusa mai ramasese un singur tun, c-un tunar. Bulgarii erau aproape, dar el tragea necontenit. Infanteria noastra fusese risipita. Dusmanii, ocolind o movila, se ivira dintr-o parte, la cativa pasi si navalira asupra lui. Cuprins din toate partile, el descarca un foc de revolver in gramada si cu o mana libera, tot mai avu vreme sa sloboada ultimul srapnel din teava tunului.
Bulgarii, printre care era si un ofiter, i-au crutat viata. Iar soldatul bulgar care mi-a povestit faptul, intr-o gara departata si care fusese ranit la picior cu revolverul, adauga, vorbind de necunoscutul erou: Era un om smead si slabut pe care n-ai fi dat o ceapa degerata.”
–
Danut M. – Vicepresedinte LMP
EROII DE LA TURTUCAIA…
Locotenentul Toma Constantinescu a luptat cu ferocitate pentru a pastra ultima reduta a fortaretei. Impreuna cu putinii ramasi a respins un numar de atacuri, folosindu-se de cateva mitraliere si doua tunuri pentru a face pagube insemnate in randurile inamice.
Asta nu i-a impiedicat totusi pe bulgari sa ajunga la doar cativa metri de pozitia romaneasca. Feriti de gloante, s-a striga la ostasii nostri sa se predea. Refuzul acestora i-a silit la o sarja cu baioneta.
Covarsind prin numarul lor ultimii aparatori, au fost intampinati de locotenent cu o ultima salva de tun care loveste in plin atacatorii, inainte de a sfarsi injunghiat.
Locotenent-colonelul Popovici Gheorghe a luat steagul Regimentului 84 Infanterie si si-a raliazat oamenii. A mers in fruntea ostasilor si a reusit sa sparga frontul spre Silistra pentru a-si salva o parte din ostasi.
Vedeta “Nicolae Ioan” a participat si ea la aceasta actiune apropiindu-se foarte aproape de mal, tinand sub foc inamicul.
Multi marinari si-au pierd astfel viata, dar eforturile lor conjugate au deschis un coridor pe unde 3.500 de oameni au scapat. Locotenent-colonelul nu se mai poate bucura de isprava sa, fiind ciuruit de mitralierele inamice la inceputul atacului.
In timpul luptei Colonelul Atanasie Grigorescu strange cateva piese de artilerie si cu un numar de infanteristi au ocupat la vest de Turtucaia o intaritura, provocand pierderi grele inamicilor. Dupa ce raman fara munitie sunt iarasi atacati, iar colonelul este ranit si moare la scurt timp.
O soarta asemanatoare o suferit si capitanul Feraru care ramane cu bateria sa de artilerie pana cand este coplesita. In fata soldatilor bulgari isi pune pistolul la tampla si trage.
.
O alta personalitate s-a facut remarcata in acele lupte crancene.
Nicolae Tonitza prelund comanda unei companii de graniceri a rezista eroic in fata trupelor bulgare, desi fusese ranit foarte grav. In cele din urma pierde prea mult sange si isi pierde cunostinta, iar camarazii de arme il scot de pe campul de lupta.
………………………………………………………………………………………………………….
EROI AU FOST EROI SUNT INCA…
–
Lupu Mugurel – F-222 – Vicepresedinte LMP
.
sursa: FRONTPRESS