sâmbătă 03 dec 2016

Sponsor Liga Militarilor ProfesionistiSponsor Liga Militarilor Profesionisti
Sponsor Liga Militarilor ProfesionistiSponsor Liga Militarilor Profesionisti

SCUFUNDAREA DISTRUGATORULUI MOSKVA

Distrugatorul MOSKVA (1)

La data de 26 iunie 1941, distrugătorul „Moskva“, clasa Leningrad (pavilion: Rusia, IMO: 6110271, 2.582 to., lungime: 127,50 m, lăţime: 11,70 m, viteza: 35 Nd., echipaj: 259 membri, constructor: august 1937, „Andre Marti“, Nikolaev South – Rusia; armament: 6 tunuri x 130 mm, două lansatoare de torpile x 533 mm, 9 torpile, două tunuri x 76 mm, 4 tunuri x 37 mm, 6 mitraliere, 84 mine tip „1926“) a fost încadrat de proiectilele de 280 mm ale bateriei germane de coastă „Tirpitz“ (3 tunuri x 280 mm, amplasate la Sud de Constanţa, între Lazu şi Agigea, în punctul „La vii“, montate în martie 1941).

Din această cauză, nava sovietică a fost nevoită să efectueze un rondou şi a intrat în câmpul de mine amplasat în zona costieră a Constanţei. Distrugătorul a lovit o mină şi s-a scufundat, rupt în două, la o adâncime de circa 40 metri, în timp ce se afla travers de Tuzla, la aproximativ 15 Mm de ţărmul românesc.

Au fost înregistraţi 63 de supravieţuitori.

 

Un vis împlinit. Scufundarea distrugătorului „Moscova“

„(…) Patrulând pe marea noastră (Marea Neagră – n.a.), deodată zăreşte la orizont silueta unui distrugător inamic, urmată de alta. Ambele se îndreptau spre Constanţa, în plină viteză.

Comandantul de azi – visătorul ofiţer de altădată -, nu a stat o clipă pe gânduri: dă alarma şi porneşte cu maşinile «pe drum» spre nepoftiţii atacatori. La distanţa cuvenită deschide focul: salva e lungă, jerbele de apă se înalţă dincolo de duşman. O scurtă reglare şi… ţinta e încadrată. Al doilea contra-torpilor de patrulare aleargă şi el cu toată viteza, chemat de glasul tunului.

Inamicul răspunde la rându-i, dar… cam slab în «corectirovca»: dacă nu-i lipseşte îndrăsneala, dar ştiinţa e pe planul al doilea. A conduce tirul cu «fire director» şi a trage ca la nuntă, nu-i tot una!

Încolţit, distrugătorul bolşevic schimbă drumul, dar jerbele noastre se ţin scai după el.Vasele noastre îşi repartizează focul, fiecare cu ţinta lui, în bună camaraderie – care nu e «tavarăşie».

Distanţa e prea mare pentru o torpilare sigură, deşi torpilorii stau gata în aşteptarea ordinului de «foc» şi privesc cu admiraţie la tunari, din ale căror guri de foc curg salvele mai repede ca la inspecţia amiralului.

Au trecut un minut, două sau un ceas? Cine ar putea spune, afară de timonier, care notează în jurnalul de bord una dintre cele mai frumoase pagini: botezul focului pe mare.

La a cincea salvă o răbufnitură însoţită de foc şi fum ţâşneşte ca dintr’un vulcan pe puntea distrugătorului bolşevic… Apoi o bubuitură, urmată de altele; bucăţi din coşuri, catarge, sboară în aer şi cel care cutezase să insulte ţărmul nostru, rupt în două, începe să se scufunde.

Celălalt distrugător bolşevic, văzând soarta camaradului şi încolţit de obuzele noastre, face cale întoarsă, nu fără a fi primit şi el câteva cărţi de vizită dela contra-torpilor şi dela bateriile de coastă ale Marinei.

Tirul nostru – aşa porunceşte legea cavalerească a mării – încetează, iar contra-torpilorul M1 cu aceiaşi viteză se avântă spre locul dezastrului, ca să salveze pe cei care scăpaseră de explozie.

Învingătorii se apropie de mormântul albastru abia deschis, stopează, lansează bărcile de salvare şi încep opera creştinească de a pescui pe cei cari se zbăteau prin valuri.

Cu acest prilej s’a aflat că nava scufundată era distrugătorul «MOSCOVA», care venise să bombardeze portul Constanţa.

Din echipajul de 259 de oameni au fost salvaţi 63, printre cari şi comandantul. Deşi li se spusese că noi nu cruţăm prizonierii, salvaţii au putut constata că noi nu numai că nu ucidem, dar chiar scăpăm dela moarte sigură pe cei îmbrăţişaţi de nemiloasele ghiare.

«MOSCOVA» – ce nume simbolic! – scufundată, tovarăşul ei pus pe goană, aceasta a fost cea dintâi împlinire a unui vis de tinereţe, cea dintâi victorie a marinei noastre pe mare, semnul altora ce vor trebui să vină.

Ne cunoaştem marinarii, căci i-am mai văzut la luptă alături cu cei de la uscat sau din aer.“ Moş Delamare („Curentul“).

În Comunicatul oficial nr. 3 al Cartierului General se precizează:

„În ziua de 26 Iunie două distrugătoare sovietice au apărut în faţa Constanţei. Distrugătorul «Moscova» a fost scufundat, iar celălalt serios avariat“.

Într-un articol din revista „Marea Noastră“ se consemnează astfel despre lupta navală din faţa Constanţei, în care a fost scufundat distrugătorul sovietic „Moskva“:

„În ziua de 26 Iunie, dimineaţa, N.M.S. Distrugătorul «Regina Maria», având în dreapta o canonieră, iar în stânga N.M.S. Distrugătorul «Mărăşti», se găseau în misiune în dreptul lui Carmen Sylva. La ora 2.30, «Regina Maria» ridică ancora şi rămâne la pândă. La ora 4.00, postul de observaţie al navei «Regina Maria» semnalează la orizont catargele a două vase inamice, venind din Nord – Est. Nevăzută încă de inamic, N.M.S. «Regina Maria» se îndreaptă spre direcţia unde se semnalase inamicul, urmat de N.M.S. «Mărăşti».

Cele două vase sovietice deschid focul asupra ţărmului, trăgând asupra Constanţei şi împrejurimilor. Distrugătorul «Regina Maria» deschide focul asupra Distrugătorului «Moscova», iar «Mărăşti» asupra Distrugătorului «Charkov». Bateriile de coastă germane cu tragere lungă deschid şi ele un foc viu.

Şase avioane încearcă să atace Distrugătorul nostru, dar sunt puse pe fugă de artileria antiaeriană. Prinse între focuri, distrugătoarele sovietice încearcă o manevră, pentru a scăpa de lovituri. Această manevră forţată îl duce însă în barajul de mine. O explozie formidabilă îl rupe în două şi se scufundă.

«Charkov», înclinat pe o parte, cu ultimile forţe, se îndreaptă spre larg şi fuge.

Prima luptă între forţele germano-române de apărare a coastei şi inamic s’a încheiat cu o categorică victorie.

Tirul celor două distrugătoare româneşti şi tirul artileriei germane de coastă au înghesuit cele două vase inamice de luptă să intre în barajul ucigător de mine.

Comandanţii celor două torpiloare româneşti au dus şi pe mare vitejia românească, contribuind decisiv la cea dintâi mare victorie a marinei noastre.

Vigilenţele lor neobosite străjuesc mai departe orizontul Mării Negre.

După ce lupta s’a terminat, vedetele au cules din valurile agitate peste 60 de supravieţuitori. Omenesc omagiu adus de victorioşi.

Spre consternarea celor pescuiţi, nici unul… n’a fost împuşcat, aşa cum li se spusese de comandanţii comunişti, ci… toţi au fost puşi la masă şi trataţi camaradereşte. Războiul are regulile lui de cavalerism, pe care ostaşul român le cunoaşte foarte bine.

Astfel, numai în câteva zile de războiu, marina românească a adus contribuţia ei strălucită la gloria armatelor noastre şi la paza hotarelor ţării.

Oastea noastră cea albastră stăpâneşte apele româneşti, neînfricată şi victorioasă“.

Cap. T.R. Cristian Teodorescu,

reporter de război („Universul“).

 

* * *

„Bătălia navală româno – sovietică din iunie 1941

(…) În zorii zilei de 26 iunie 1941, nave româneşti din Marea Neagră se vor angaja în schimburi de lovituri de artilerie cu nave sovietice. O grupare de luptă sovietică formată din crucişătorul «Voroşilov», şase distrugătoare şi alte câteva nave mici, a întreprins un atac împotriva portului Constanţa. Gruparea inamică a fost descoperită la 60 de mile est de coastă de submarinul «NMS (Nava Majestăţii Sale) Delfinul», care patrula în zonă. O forţă navală mult superioară condusă de cuirasatul «Pariskaia Komuna» aştepta la 120 de mile pentru a exploata un eventual succes.

Grupul «Voroşilov» a trimis distrugătoarele «Moskva» şi «Harkov» în recunoaştere, care, la ora 3,58, au deschis focul asupra portului şi gării Palas, incendiind un tren de muniţie şi câteva rezervoare de combustibil.

Din arhiva Centrului de Istorie Orală am extras mărturia comandorului Nicolae Koslinski, participant la bătălie pe vedeta torpiloare «NMS Vulcan». Interviul cu comandorul Nicolae Koslinski, care povesteşte bătălia, datează din 1995:

«Noaptea de 25-26 iunie 1941 a trecut liniştită, eu fusesem de veghe. Spre ziuă, am ridicat ancora şi am pornit maşinile. La schimbarea veghei, cobor obosit în cabina de odihnă, rugând timonierul de cart să mă trezească, dacă se dă alarma aeriană. Aţipisem deîndată, când m-au trezit tropăituri pe punte. Se dăduse ordinul de armare a bateriei antiaeriene şi m-am dus la piesa de 37 mm din babord. Am aruncat o privire fugară împrejur pe mare. În faţa noastră, distrugătorul „Maria“ ridicase ancora şi se îndrepta spre Nord. Mai în larg plutea puitorul de mine „Murgescu“. La orizont, spre Nord – Est, erau două nave mai mari, distrugătoarele „Ferdinand“ şi „Mărăşeşti“, care staţionau la Sud de Capul Midia. Ceva nu era în regulă cu ele. Pe neaşteptate, aud armarea bateriei de 120 mm. Aceasta însemna luptă navală. În lumina alburie a zorilor, din cele două siluete negre izbucnesc scurte flăcări care fac fum. Aveau ambele două coşuri, mergeau cu viteză şi trăgeau repede. Nu e „Ferdinand“? – întreb eu. Era „Taşkent“, un distrugător mare sovietic, pe care marinarii români îl văzuseră în 1939, la Istanbul. Ca la orice început de război, ne doream să nu tragă în noi».

Riposta română a fost fermă. La ora 4,12, distrugătoarele «NMS Regina Maria» şi «NMS Mărăşeşti» au manevrat pe o direcţie paralelă cu atacatorii şi au deschis focul cu tunurile de 130 mm. Datorită falezei înalte, navele româneşti nu puteau fi observate, în timp ce siluetele navelor sovietice erau foarte clar vizibile.

Nicolae Koslinski:

«Navele sovietice erau mai mari şi mai puternice. Aveau tunuri de 130 mm, care trăgeau, dar nu în noi, care eram ascunşi sub coasta înaltă de la Agigea, ci undeva spre uscat. Două bubuituri apropiate şi foarte puternice mă fac să cred că au explodat lîngă mine. Dar erau tunurile noastre, care deschiseseră focul la o distanţă de 11 mii de metri. Imediat, încep să tragă şi tunurile de pe distrugătorul Regina Maria».

La ora 4,20, nava sovietică «Harkov» a fost lovită de un obuz românesc. Aproape imediat, un alt obuz retează catargul principal al celuilalt distrugător sovietic, «Moskva».

Focul românesc a fost susţinut, la ora 4,22, de artileria de coastă germană cu tunuri «Tirpitz». Grav lovite, cele două distrugătoare sovietice încep retragerea. În retragere, «Moskva» a lovit o mină, pe care a scufundat-o.

Nicolae Koslinski:

«Lupta continuă până când unul dintre cele două distrugătoare sovietice întoarce pupa spre coastă şi începe să lanseze nori de ceaţă artificială şi se îndreaptă spre larg cu acest camuflaj. Abia atunci l-am văzut bine, era un tricatarg cu o siluetă puternică, având o viteză mare. Noi şi „Maria“ oprim focul, numai „Mărăşeşti“ continuă să mai tragă peste perdeaua de fum. Mai trag şi tunurile grele germane. Răsare soarele şi vedem cele 2 coloane de fum spre est. Tocmai ne uitam după ele când se iveşte o flacără foarte mare sub prima coloană de fum. După ce flacăra se stinge, nu se mai vede decât o singură coloană de fum. A fost ceva pe cât de neaşteptat, pe atât de uimitor. Desigur că nava inamică lovise o mină şi se destrămase ca un avion. Impresia generală la bord era că unul dintre cele două distrugătoare ruseşti ar fi primit o lovitură care-l făcuse să schimbe direcţia, pentru a se îndepărta ocrotit de fumul artificial».

 

Două vedete torpiloare româneşti «NMS Viforul» şi «NMS Vijelia» pleacă în urmărirea lui «Harkov», dar au fost respinse de restul grupării «Voroşilov». O altă navă de escortă a lui «Voroşilov» detonează o altă mină,  avariindu-l pe acesta. Totuşi, cele două vedete româneşti aduc la mal supravieţuitori de pe «Moskva».

Din nou, comandorul Nicolae Koslinski:

«Am zărit, de la dana unde ne oprisem să alimentăm, două vedete torpiloare româneşti aducând la dana zero supravieţuitorii de pe distrugătorul sovietic scufundat. Comandantul grupului de submarine şi vedete plecase cu „Viscol“ şi „Vijelia“ la locul naufragiului, de unde luaseră la bord 26 de supravieţuitori. După ce li s-a uscat îmbrăcămintea udă, marinarii sovietici au fost escortaţi la baza navală.

Am aflat astfel că nava scufundată era un mare distrugător, „Moskva“, de 2.895 tone, avea cinci tunuri de 130 mm, nouă tuburi lans-torpile, viteza de 35 noduri şi că celălat distrugător se numea „Harkov“».

În urma acestui eşec, marina sovietică n-a mai îndrăznit să se apropie de ţărmul românesc până după 23 august 1944, când România a trecut de partea aliaţilor. Pentru faptele lor de arme, marinarii români aveau să-şi plătească scump vitejia, cu deportări în Siberia, în cursul cărora unii dintre ei şi-au pierdut şi viaţa“.

* * *

„Enigma distrugătorului «Moskva»

Epava distrugătorului «Moskva», scufundat în vara anului 1941, zace pe fundul mării undeva travers de Portul Constanţa.

După aproape 66 de ani, epava navei nu a fost încă localizată. Scafandrii militari români au efectuat scufundări în scopul descoperirii navei, însă fără rezultate concrete. Rămâne încă ambiguu cine a lovit distrugătorul «Moskva», bateriile de coastă română sau germană ori distrugătorul «Regina Maria», care se angajase în luptă.

La 26 iunie 1940, ora 22.00, guvernul sovietic a prezentat o Notă ultimativă guvernului român prin care îi impunea cedarea teritoriului dintre Prut şi Nistru şi a Nordului Bucovinei. Întâmplător, peste exact un an, la 26 iunie 1941, în faţa Portului Constanţa, a fost scufundată puternica navă de război sovietică «Moskva.» Tot în vara anului 1940, la două luni şi câteva zile de la producerea primului rapt teritorial, ne-a fost luată Transilvania, prin Dictatul de la Viena.

Constanţa. Sâmbătă 21 iunie 1941, comandantul distrugătorului «Regele Ferdinand», căpitan-comandorul Tudor Isvoreanu, a poftit la el acasă câţiva camarazi, comandanţi de nave: căpitan comandorul Eugen Deleanu (distrugătorul «Mărăşti.»), căpitan comandorul Aurel Pelimon (distrugătorul «Mărăşeşti»), căpitanul Horia Popovici (torpilorul «Năluca»).

Către ora 22.00, ei au fost preveniţi de comandorul Alexandru Bardescu, comandantul Forţelor Navale Maritime (FNM), de asemenea invitaţi, «să fie gata» şi să doarmă în acea noapte la bordul navelor lor. La ora 1.30, comandorul Bardescu a comunicat prin telefon navelor că «de la ora zero a început starea de razboi cu Rusia».

Comunicarea oficială s-a făcut dimineaţa, când F.N.M a transmis ordinul de luptă Nr. 353/ 21 iunie 1941. (Nicolae Koslinski, Raymond Stănescu, «Marina Română în al II-lea război mondial»).

Moscova. Puţin după miezul nopţii, Stalin dormea liniştit la Kremlin. A fost trezit din somn în zori de generalul aghiotant, care i-a raportat că s-a primit un Comunicat de la Flota din Marea Neagră în care se arăta că un «grup mare de avioane» au atacat porturile sovietice». (G.K. Jukov, mareşal al Uniunii Sovietice, 1969, «Amintiri şi reflecţii», Bucureşti: Editura Militară).

Prima zi de război la Constanţa. Duminică, 22 iunie 1941, se arăta o zi senină de vară. Navele F.N.M. se găseau în port, răspândite la diferite dane. Echipajele au fost adunate în cazărmile navelor, unde au ascultat, la ora 10.00, proclamaţia către ţară a Conducătorului Statului.

După-amiaza a trecut liniştită, cu învoiri ale marinarilor în oraş, unde lumea se plimba ca în orice duminică de pace.

Submarinul «Delfinul», comandat de căpitanul Constantin C. Costăchescu, a ieşit în larg în prima lui misiune de război. Urma să supravegheze spaţiul maritim din faţa Constanţei, ziua până la 60 de mile marine de coastă, noaptea la 30 de mile. (Nicolae Koslinski, Raymond Stănescu, op. cit., pp. 93 – 94).

Trebuie menţionat că portul Constanţa era apărat dinspre mare de baraje de mine cu pase de trecere la Tuzla şi Midia. În barajele de la Constanţa fuseseră plantate (15 – 19 iunie 1941) 2.315 mine marine (Dorin Mara, „Marina Regală a României în cel de-Al Doilea Război Mondial“, Editura. Economică).

Barajele erau dispuse până la aproximativ 10 – 12 mile marine, distanţa de bătaie a bateriilor de artilerie de coastă române şi germane. Astfel, puteau fi lovite cu focul artileriei navele care ar fi încercat să facă culoare prin baraje, dragând minele.

22 iunie 1941. La căderea serii, la ora 21.24, au zburat deasupra portului Constanţa primele avioane de cercetare sovietice. Alarmă! S-a dezlănţuit focul tunurilor anti-aeriene de la bordul navelor. Cerul, cam înnorat, s-a acoperit de fumul de artificii al proiectilelor trasoare. Ca la început de război, s-a tras «ca la nuntă» în direcţia zgomotului de motoare, fără rezultat, deoarece nici proiectoarele aprinse nu au putut să străbată stratul de nori şi sa lumineze vreun avion.

Un al doilea raid a avut loc la ora 22.20 şi al treilea la 23.31. Focul de artificii s-a pornit din nou. (Nicolae Koslinski, Raymond Stănescu, op. cit, p. 94, G. J. Vaneev, «Cernomorti o velikoi otecestvennoi voine», Moskva, 1978, «Craznoznamenai Cernomorskii Flot», Moskva, 1979).

La Constanţa au căzut opt bombe, pe uscat la Vii şi câteva în faţa portului.

Luni 23 Iunie, a doua zi a războiului. Alarma aeriană s-a dat în port la ora 5.50. Artileria antiaeriană trage necontenit, dar fără efect. Avioanele zburau prea sus, 5.200 m (tunurile antiaeriene băteau la 3.200 m). Bombele cad între rezervoarele de petrol şi în port. Explozii puternice. Flăcări şi schije. O bombă cade chiar în gura portului, alta la dana 8. Schijele ating şi distrugătorul «Regina Maria». Au mai căzut câteva bombe în mijlocul portului, în bazinul Gării Maritime. O bombă a explodat în dosul silozului, nimicind o secţie antiaeriană germană. 30 de morţi. Un avion sovietic a fost lovit puternic. Piloţii s-au catapultat şi au amerizat. Avionul a zburat fără comandă şi a căzut în oraş, pe strada Călăraşi. La danele 20 – 24 au fost incendii puternice.

La ora 12.40 se dă o nouă alarmă. Bombele cad în zona farului «Carol» şi în afara portului. După-amiaza au mai fost două alarme. Cad bombe în oraş şi în port. Distrugătoarele, canonierele şi torpiloarele ies din port şi se dispersează în mare.

Marţi 24 iunie, a treia zi de război. La ora 7.00, formaţii de bombardiere sovietice, venind din Crimeea, se apropie din nou de litoralul românesc. De data aceasta le ripostează aviaţia de vânătoare. Mai multe avioane sunt doborâte şi cad în mare. Piloţii, lansaţi cu paraşutele, sunt salvaţi de marinarii români.

După alarma de la ora 20.48 au căzut bombe numai asupra oraşului.

Miercuri 25 iunie, a patra zi de război. Aviaţia schimbă mereu orele de atac. Alarme la orele 3.15, 4.07, 8.40. Ruşii au aruncat bombele asupra rezervoarelor de petrol de la Palas. La 9.25 se bombardează oraşul. În această zi se vor da în port 11 alarme aeriene. Un avion a fost doborât către ora 18.00 spre farul «Carol». Sunt bombardate şi distrugătoarele în mare. Aflate în marş, acestea manevrează şi reuşesc evitarea bombelor.

Atacul aero – naval sovietic din 25 – 26 iunie 1941. O astfel de operaţie, după perceptele tacticii navale ale epocii, se putea pregăti în timp de trei – patru luni. De data aceasta, Comandamentul Flotei Sovietice din Marea Neagră a avut la dispoziţie doar trei – patru zile pentru a pune la punct acţiunea. Pregătită în pripă, ea a eşuat.

Forţele navale au fost organizate astfel: gruparea principală formată din nava de linie cuirasatul «Parijnaia Comuna» de 23.000 tone, mai multe crucişătoare şi distrugătoare, dispuse la 120 – 150 mile marine de Constanţa, cu misiunea de neutralizare a apărării litoralului în vederea executării, ulterior, a unei operaţii de desant maritim. O altă grupare de lovire era compusă din crucişătorul «Voroşilov» şi distrugătoarele «Soobraziteli» şi «Smaslennai» cu misiunea de dezvoltare a succesului atacului grupării de cercetare – lovire formată din distrugătoarele mari (lidere) de 3.000 tone («conducătoare de flotilă») «Moskva » şi «Harkov», care urma să atace prima rezervoarele şi trenurile de carburanţi de la Palas şi din port. (Dorin Mara, op. cit, p. 55).

Atacurile navelor trebuiau susţinute cu bombardamente ale aviaţiei.La 25 iunie 1941, Comandamentul Flotei Sovietice din Marea Neagră a aprobat Planul de acţiune al atacului asupra Constanţei.

26 iunie, scufundarea distrugătorului «Moskva». Grupul de cercetare – lovire a navigat spre raionul de atac cu viteza de 24 noduri. Pentru a evita lovirea de mine ancorate, cele două nave navigau cu paravanul antimină montat la prova. Instalaţiile paravan ale navei din capul formaţiei, «Harkov», s-au rupt şi scufundat.

Atunci a trecut în faţa liniei de şir «Moskva», cu paravanele la apă. La ora 0.15, submarinul «Delfinul», aflat în larg la 30 mile marine, a observat o rachetă de semnalizare trasă de pe una din navele sovietice. La ora 3.30 distrugătorul «Mărăşti» observă o formaţie de nave. Acestea ajung la 20 mile marine de litoral, la ora 3.42.

La «Mărăşti», aflat în zona Eforie Sud, se dă alarma de luptă şi se începe apropierea de înamic. La fel procedează şi distrugătorul «Regina Maria», aflat în zona Agigea. La ora 4.02, cele două nave sovietice deschid focul de artilerie asupra portului şi gării Palas. Au fost lovite şi încendiate câteva cisterne petroliere de cale ferată şi mai multe magazii. Imediat a deschis focul bateria de artilerie de coastă românească de la Agigea.

În jurul orei 4.09 şi ora 4.11, cele două distrugătoare româneşti deschid focul asupra navelor sovietice. Deschide focul şi bateria germană de mare calibru «Tirpitz», care trage 39 de lovituri. «Moskva», pătruns în barajul de mine, întoarce, lansează o perdea de fum şi încearcă să părăsească lupta. «Harkov» este avariat uşor de un proiectil şi se retrage.

La ora 4.26, în babordul liderului «Moskva» a avut loc o puternică explozie, care a rupt nava în două. În trei -patru minute, distrugătorul s-a scufundat. Supravieţuitorii au fost salvaţi de vedetele şi hidroavioanele româneşti.

Doi martori la eveniment (şi în prezent locuitori ai Constanţei) au relatat într-o emisiune televizată felul cum au văzut ei desfăşurarea luptei.

Primul este contraamiralul de flotilă în retragere Petre Zamfir, care era ambarcat pe distrugătorul «Regina Maria» şi se afla pe puntea de comandă, împreună cu comandantul navei şi ofiţerul de cart, locotenetul Gheorghe Balaban. Al doilea, maistrul militar de marină în retragere Ion Stănescu, care era încadrat la bateria de artilerie de coastă de la Agigea şi a urmărit prin telemetru desfăşurarea ostilităţilor. Ei au observat cum jerbele proiectilelor trase de pe nave şi de la uscat se înălţau în jurul navelor sovietice. Apoi cum un proiectil a lovit suprastructura lui «Harkov» şi un catarg al navei «Moskva».

Au auzit bubuitura puternicei explozii şi apoi o jerbă înaltă de circa 30 m s-a înaltat spre cer. În acelaşi loc, liderul de flotilă s-a dus apoi repede la fundul mării. Atacul din 26 iunie a fost un eşec. Navele de suprafaţă de luptă sovietice nu s-au mai apropiat de litoralul românesc. Au continuat să acţioneze numai submarinele, în special pe liniile de comunicaţii maritime care plecau din portul Constanţa. (Ioan Damaschin, 2001, «Lupta navală de la Constanţa din 26 iunie 1941», «Omagiu istoricului militar Jipa Rotaru», Editura „Comandor“).

Cauza scufundării navei «Moskva» nu a putut fi elucidată. Se estimează că, probabil, s-a lovit de o mină marină din baraj, după ce a fost silită, din cauza focului continuu de pe cele două distrugătoare româneşti, să întoarcă în baraj.

O altă variantă ar fi că a fost torpilată de un submarin propriu, care se afla în zonă şi care a confundat nava sovietică cu un distrugător românesc, pentru că siluetele semănau, sau, mai puţin probabil, o lovitură de tun într-o magazie de muniţii a navei.

Poziţia epavei navei «Moskva» rămâne necunoscută. Cauzele reale ale scufundării liderului «Moskva» nu rezultă din jurnalele de operaţii, nici din mărturiile martorilor. Ele pot fi aflate doar prin cercetarea epavei. Este o părere avizată susţinută şi de viceamiralul (r) ing. Ilie Ştefan, omul care cunoaşte bine mediul subacvatic, pentru că a fost, după război, comandantul submarinului «Delfinul 1» şi, ulterior, comandant al Centrului de Scafandri al Marinei Militare. Amiralul Ştefan a mai afirmat că s-au făcut tentative de căutare a epavei cu scafandrii de mare adâncime, dar nu s-au obţinut rezultatele dorite, nava nu a fost localizată pe fundul mării.

În aceeaşi ordine de idei, regretatul Constantin Scarlat, pionier al scafandreriei româneşti, relata că şi el a căutat nava şi că ar fi găsit ceva. Din păcate, el nu a putut stabili cu certitudine că era «Moskva». Puţin probabil să fi fost această navă, deoarece ea s-a scufundat la o adâncime de 38 – 40 metri. Este nevoie de o scanare a fundului mării cu sonare performante, pentru a se putea stabili cu exactitate poziţia epavei. Apoi o intervenţie cu scafandri de mare adâncime va putea certifica locul unde zace nava pe fundul mării.

În ultimii ani sunt tot mai frecvente preocupările unor instituţii pentru studierea, în adâncuri, a epavelor scufundate în Marea Neagră. Rămâne de văzut dacă se vor găsi fonduri pentru descoperirea distrugătorului «Moskva» şi pentru cercetarea sa“.
Constantin Cumpănă, Corina Apostoleanu

 

Fotografii din arhiva personală a domnului Constantin Cumpănă.

*

 

Citeste aici nr.152  al publicatiei „TIMONA”:

http://lmmm.ro/wp-content/uploads/2011/07/rev-timona-152.pdf

 

http://youtu.be/trWZSwWByHE

Lasă un comentariu

avatar

Sortează după:   Cele mai noi | Cele mai vechi | Cele mai votate
andrei
Oaspete
andrei
6 octombrie 2013 13:43

Distrugatorul Moscova a fost scufundat de unchiul meu comandorul Horia Popovici. Am documente si articole din presa de atunci.

cumpana
Oaspete
cumpana
7 octombrie 2013 8:44

Domnule Andrei, va rog sa ma contactati pe adresa de e-mail: costyn_c@yahoo.com

Horia
Oaspete
Horia
24 august 2012 21:09

Acest articol reprezinta o glorioasa pagina de istorie a Marinei Militare Romane din timpul celui de-al doilea razboi mondial. Felicitari domnului Cumpana, pentru articol.

FlorinSuteu
Oaspete
FlorinSuteu
27 martie 2012 19:30

Felicitari pentru articol domnule Cumpana.
Am onoarea sa va salut

Lupu Mugurel
Oaspete
Lupu Mugurel
14 martie 2012 19:07

ANUNT LMP:
Link-ul Ligii Militarilor Profesionisti este prezent pe site-ul Statului Major al Fortelor Navale, alaturi de Clubul Amiralilor, Liga Ofiterilor din Marina Militara si Liga Maistrilor Militari de Marina!
http://www.navy.ro/index.html
ONOARE SI PATRIE!
Lupu Mugurel  F-222  – Secretar-administrator LMP

Tudor
Oaspete
Tudor
2 aprilie 2012 20:57

Propun sa se faca demersurile necesare de catre conducerea lmp, pentru ca liga noastra sa fie prezenta ca link si pe site-urile,  Fortelor terestre si a Fortelor Aeriene. Stiu ca in liga sunt foarte multi marinari, dar nici noi, cei de la „uscat” nu suntem putini.
Apreciez articolele de pe site-ul lmp. Nu am putut fi prezent la adunarea generala. Mea culpa! Am fost de servici in tura.

Constantin
Oaspete
Constantin
20 martie 2012 15:31

Nu este numai o mare realizare, ci si o recunoastere a Ligii Militarilor Profesionisti ca asociatie socio-profesionala a unei entitati militare,  din partea Fortelor Navale Romane. Felicitari LMP

DRAGOMIR
Oaspete
DRAGOMIR
20 martie 2012 6:57

Este o mare realizare, ca SMFN-ul sa ne puna pe pagina, alturi de elita asociatilor socio-profesionale din Fortele Navale! noi marinarii din LMP suntem mandri de asta!
ONOARE SI PATRIE!
Dragomir

Albu Danut
Administrator
14 martie 2012 15:52

SE STING VETERANII…

*
Se sting si se duc veteranii nostri de arma si profesie! Au degajat ani si ani in jurul lor caldura sufleteasca si drag de meserie si acum, din ce in ce mai des, auzim despre ei ca se sting si se duc…
Pe data de 23 februarie a plecat la ceruri un alt brav submarinist. Numele lui este BLEANDA ILIE, cel care anul acesta, in octombrie, ar fi implinit 99 de ani!
Nascut in luna octombrie a anului 1913, BLEANDA ILIE, a devenit maistru militar de marina in anul 1933, fiind absolvent al scolii militare de profil. Pe timpul  razboiului s-a aflat in echipajul submarinului „Delfinul”, apoi al submarinului „Rechinul”, dupa care a activat profesional la bordul altor nave ale Marinei Militare.
In 1974, avand varsta de 61 de ani, maistrul militar principal BLEANDA ILIE, cel a carui munca si daruire au fost rasplatite cu numeroase ordine si medalii, s-a pensionat…
Nu s-a bucurat prea mult timp de noul sau statut. Experienta la recomandat ca un valoros salariat civil coordonator al activitatii de pe docul plutitor al Santierului Naval Mangalia, in aceasta functie activand timp de 10 ani.
Membru de onoare al L.M.M.M. Filiala Mangalia, BLEANDA ILIE s-a bucurat de respect din partea tuturor membrilor acestei asociatii…
Acum nu mai e!
Dumnezeu l-a chemat la ceruri pentru a intregi, acolo sus, „echipajele” celor care glorios au stiut sa lupte pentru tara!
Pioasa recunostinta celui care a fost a fost Maistru militar principal in rezerva BLEANDA ILIE!
*
Preluare din nr.152 al revistei „TIMONA” editata de L.M.M.M.
http://lmmm.ro/wp-content/uploads/2011/07/rev-timona-152.pdf
*
DUMNEZEU SA-L IERTE SI SA-L ODIHNEASCA-N PACE…
Consiliul Director al Ligii Militarilor Profesionisti

Albu Danut
Administrator
14 martie 2012 16:16

SE STING VETERANII!
*
Se sting veteranii, lăsaţi în uitare,
Încet, în tăcere şi-n lacrimi, se sting.
Şi nimeni nu-i plânge! Pe nimeni nu-l doare
Că mor veteranii! Nici ei nu mai plâng!
Priveşte-i! Mai mişcă! Mai sunt încă vii!
Şi-aşteaptă să sune… un ultim atac,
Căci astăzi sunt iarăşi în linia-ntâi
Şi-aşteaptă semnalul. Şi rabdă. Şi tac.
Priveşte-i trecând, resemnaţi, spre vecie,
Păşind măiestuos, ca lumea să ştie
Că ei n-au cerşit, nu s-au plâns, n-au crâcnit!
Au luptat, au muncit, au tăcut … şi-au murit!
De-au fost generali, de-au fost simpli soldaţi
Pe front nu contează ! Nu este o lege
Să-ţi apere gradul. Eşti doar un bărbat
În lupta cu moartea. Şi moartea n-alege.
Din Est până-n Vest, întregul pământ
Cu sângele lor în război l-au udat.
Cu trupuri uitate sub cruci de mormânt
Tot drumul Golgotei a fost jalonat.
Iar cei c
e-au scăpat de cumplitul infern

La matcă întorşi, au fost aşteptaţi
Potrivit obiceiului nostru etern
La Aiud, la Sighet, la Piteşti, la Galaţi.
De-aceea, copile, când trec veteranii
Cu feţele supte, de sfinţi bizantini,
Opreşte-te-n loc, că ei sunt titanii
Istoriei noastre! Şi … lor să te-nchini.
Sunt candele sfinte! Cât pâlpâie încă
Mai dă-le onorul! Aceşti oameni trişti
Ţi-au clădit viitorul în piatră şi-n stâncă
Şi-au murit pentru tine! Ca tu să exişti!

*
Col.(r) Gheorghe Lacausu – Veteran de razboi.

Albu Danut
Administrator
14 martie 2012 14:56

COMUNICAT L.M.P.

*

A APARUT NR. 152 AL REVISTEI „TIMONA” – EDITATA DE LIGA MAISTRILOR MILITARI DE MARINA – http://www.lmmm.ro
http://lmmm.ro/wp-content/uploads/2011/07/rev-timona-152.pdf
*
Consiliul Director al L.M.P. 

Lupu Mugurel
Oaspete
Lupu Mugurel
14 martie 2012 22:50

Articolul „MEREU LA DATORIE” prezent pe acest site, a fost preluat si postat in revista „TIMONA” de catre echipa editoriala a publicatiei LMMM.
http://lmmm.ro/wp-content/uploads/2011/07/rev-timona-152.pdf
Lupu Mugurel – Secretar-administrator LMP

danutshark
Oaspete
danutshark
14 martie 2012 22:22

Liga Militarilor Profesionisti prezenta inca o data, in paginile revistei „Timona”!
ONOARE SI PATRIE!
Danut Mocanu – Vicepresedinte LMP

DRAGOMIR
Oaspete
DRAGOMIR
20 martie 2012 6:58

Felicitari!

Albu Danut
Administrator
8 martie 2012 16:11

LA MULTI ANI DE 8 MARTIE!


*

LIGA MILITARILOR PROFESIONISTI UREAZA TUTUROR FEMEILOR, O PRIMAVARA FRUMOASA, CU SOARE, FERICIRE, SI CU TOATA APRECIEREA NOASTRA PRINSA INTR-UN FRUMOS BUCHET DE GHIOCEI CE VESTESC VENIREA NOI PRIMAVERI!
LA MULTI ANI!!
*
CONSILIUL DIRECTOR AL LIGII MILITARILOR PROFESIONISTI

Albu Danut
Administrator
8 martie 2012 16:49

La Multi Ani cu ocazia zilei de 8 martie, colegei noastre OANA NUTA, purtatorul de cuvant si reporterul LIGII MILITARILOR PROFESIONISTI!
Multa sanatate si bucurii alaturi de cei dragi!
*
Danut ALBU – Prim-vicepresedinte L.M.P.

danutshark
Oaspete
danutshark
8 martie 2012 16:42

Fie ca toate implinirile frumoase, sanatatea si spiritul acestei zile sa va insoteasca pretutindeni!
Va dorim dragi sotii, mame, fice, colege, un calduros
LA MULTI ANI de 8 MARTIE!
Danut M – Vicepresedinte LMP

Lupu Mugurel
Oaspete
Lupu Mugurel
8 martie 2012 16:35

La Multi Ani de 8 martie tuturor femeilor din Armata Romana! O primavara frumoasa plina de realizari!
Lupu Mugurel F-222 – Secretar-administrator LMP

raul
Oaspete
raul
5 martie 2012 15:48

Interesanta povestirea batranului veteran de razboi, despre atacul asupra submarinului delfinul de catre aviatia si marina sovietica. Aceste imagini nu au voie sa se piarda, fac parte din istoria noastra, a poporului roman. Cineva spunea pe acest site ca ar trebui sa existe in manualele de istorie, pagini intregi despre eroismul ostasilor romani. Numai astfel, putem sa le aducem un pios omagiu asupra jertfei lor.
Nu trebuie sa ne aducem aminte de ei, numai in anumite zile, cand, tot noi militarii depunem coroane de flori pentru cinstirea memoriei ostasilor cazuti la datorie pentru apararea patriei.
Copiii nostri trebuie sa invete si sa stie tot ce s-a intamplat atunci, in timpul celor doua razboaie mondiale, cand bunicii nostri au plecat sa-si faca datoria fata de patrie si cei mai multi nu s-au mai intors.
De aceea apreciez foarte mult acest site, care posteaza articole despre istoria noastra.
Nu pot decat sa va felicit!
Cu deosebit respect,
Raul R.

Albu Danut
Administrator
5 martie 2012 15:20

2%
PENTRU LIGA MILITARILOR PROFESIONISTI

*
NU PIERDE NICIO CLIPA!
“TOTI PENTRU UNUL, 2% PENTRU TOTI”
*

 

 

 

 

ACT NON VERBA! (FAPTE NU VORBE)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CONTRIBUIE LA FONDUL LIGII MILITARILOR PROFESIONISTI!
DESCARCA DE PE SITE-UL L.M.P. FORMULARUL, COMPLETEAZA-L SI DEPUNE-L LA ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE TERITORIALE PANA LA 15 MAI 2012!
*
LEGEA 571/2003 DIN CODUL FISCAL PERMITE DIRECTIONAREA A 2% DIN IMPOZITUL PE VENIT UNEI ORGANIZATII NON-GUVERNAMENTALE, NON-PROFIT.
DACA MILITARII NU OPTEAZA PENTRU ACEASTA ALTERNATIVA, BANII SE DUC AUTOMAT LA STAT!

*
DATELE: 
COD DE IDENTIFICARE FISCALA: 27535960
IBAN RO50RNCB0817118580560001
*
DIRECTIONEAZA 2% DIN IMPOZITUL PE VENIT PLATIT STATULUI PE ANUL 2011 CATRE LIGA MILITARILOR PROFESIONISTI!
*
CAMARAZI!
IMPREUNA VOM REUSI!!
FITI ALATURI DE LIGA MILITARILOR PROFESIONISTI!
*
CONSILILUL DIRECTOR AL LIGII MILITARILOR PROFESIONISTI

Albu Danut
Administrator
5 martie 2012 15:18

ANUNT IMPORTANT!
*
IN ATENTIA TUTUROR MEMBRILOR LIGII MILITARILOR PROFESIONISTI
*
MEMBRII LIGII MILITARILOR PROFESIONISTI, INSCRISI RECENT IN LIGA, SUNT RUGATI SA CONTACTEZE CONDUCEREA L.M.P. PENTRU A DA DOUA FOTOGRAFII TIP LEGITIMATIE.
O FOTOGRAFIE SE ATASEAZA LA CEREREA DE INSCRIERE A FIECARUI MEMBRU, CERERE CE SE AFLA IN BAZA DE DATE (CONFIDENTIALA) A L.M.P.
A DOUA FOTOGRAFIE PENTRU LEGITIMATIA DE MEMBRU AL LIGII.
*
MEMBRII LIGII CARE NU SUNT DIN CONSTANTA POT TRIMITE POZELE INTR-UN PLIC PE ADRESA LIGII,
CONSTANTA – STR. POET ANDREI MURESAN NR. 28 , COD  900338
*
LEGITIMATIILE SUNT GRATUITE!

MULTUMIRI SPECIALE DOAMNEI MIHAELA POPA PENTRU SPRIJINUL ACORDAT!
VA MULTUMIM!
*
CONSILIUL DIRECTOR AL LIGII MILITARILOR PROFESIONISTI

Albu Danut
Administrator
4 martie 2012 22:20

VALOAREA COMBATIVA A GERMANIEI SI SATELITILOR EI, PRECUM SI A UNIUNII SOVIETICE LA DECLANSAREA OSTILITATILOR: 22 IUNIE 1941
OPERATUNEA BARBAROSSA:
*
DIVIZII:
Germania – 153
Finlanda, Romania – 37
Total = 190 
URSS – 170 + 2 brigazi
*
EFECTIVE UMANE:
Germania – 4.600.000
Romania, Finlanda – 900.000
Total = 5.500.000
URSS – 2.680.000 + 3.000.000 in formare (rezervisti)
*
TUNURI SI ARUNCATOARE:
Germania – 42.000
Romania, Finlanda – 5.200
Total = 47.200
URSS – 37.500
*
TANCURI SI AUTOTUNURI:
Germania – 4.000
Romania, Finlanda – 260
Total = 4.260
URSS – 1.475
*
AVIOANE DE RAZBOI:
Germania – 4.000
Romania, Finlanda – 980
Total = 4.980
URSS – 1.540
*
NAVE DE RAZBOI (Marea Neagra)
Germania + Romania – 70
URSS – 123
*
Mai tarziu dupa inceperea ostilitatilor, CORPUL EXPEDITIONAR ITALIAN, sosit pe frontul sovieto-german dispunea de:
– 3 DIVIZII
– 60 de TANCURI
– 1.000 de TUNURI si ARUNCATOARE
– 70 de AVIOANE DE RAZBOI
*
Danut ALBU – L.M.P.

Albu Danut
Administrator
3 martie 2012 20:31

Pe 1 septembrie, 1939 odata cu atacarea Poloniei de catre Germania ( operatiunea Fall-Weiss cu cod: Y=1.9.4.45), aparuse un anumit tip de razboi, diferit de cel din 1914-1918. Razboi ce a dus la infrangerea multor state din Europa, ca Polonia, Cehoslovacia, Olanda, Belgia, Norvegia, culminand cu Franta o puternica forta militara a vremii…
Razboiul fulger – BLITZGRIEG. Atac de aviatie cu  bombardamente puternice, urmat de atacuri masive de blindate si cu o infanterie foarte mobila.
Pe mare, marina avea mare nevoie de acoperire aeriana. Erau de domeniul trecutului bataliile navale cu grelele nave de lupta dispuse in linie. De aceea au aparut si port-avioanele care au decis razboiul americano-japonez din Pacific.
Comandantii nostri s-au aliniat la noile standarde de ducere a razboiului  si aviatia romana prin Escadrila 53 cantonata la Mamaia a conlucrat perfect cu Marina Regala Romana. Escadrila avea in componenta sa avioane moderne la acea vreme ca HURICANE de productie britanica si IAR-80 de productie romaneasca.
Din acea escadrila au facut parte celebrii piloti asi ai aviatiei romanesti, CPT. HORIA AGARICI (salvatorul Constantei) si CPT. ALEXANDRU SERBANESCU.
Peste cateva luni in alta parte a lumii la Singapore, comandantii britanici plini de ei, nu au tinut cont de modernizarile in mers a razboiului si FORTA „Z” formata din puternicul distrugator „PRINCE OF WALES” si de crucisatorul greu de batalie „REPULSE”, impreuna cu escortoarele lor, au fost scufundate in mai putin de o ora de marina si aviatia japoneza.
De ce?
Pentru ca FORTA „Z” nu a avut acoperire aeriana.
*
Danut ALBU – L.M.P.

ionescu
Oaspete
ionescu
3 martie 2012 21:08

A mai existat o unitate de hidroaviatie (observare) pe lacul Siutghiol in afara escadrilei 57 vanatoare

Albu Danut
Administrator
8 martie 2012 14:20

Escadrila 53 a aparat Constanta de bombardierele si de aviaonele de vanatoare sovietice. Escadrila 57 a participat la batalia aeriana a Stalingradului si la apararea instalatilor petrolifere din Valea Prahovei. 
Cpt. Horia Agarici si Cpt. Alexandru Serbanescu au facut parte din cele doua escadrile cu exceptia neparticiparii la Stalingrad a lui Agarici. 
Dan ALBU -L.M.P.

Albu Danut
Administrator
16 aprilie 2012 19:13

Vizionati, sau mai bine spus ascultati un interviu cu celebrul aviator constantean Horia Agarici.

http://youtu.be/ZRe_1-sA5Sk

Vezeteu Alexandru
Oaspete
Vezeteu Alexandru
25 aprilie 2012 8:36

Impresionant! Cand a avut loc aceasta inregistrare cu vocea eroului Horia Agarici, stiind ca a murit in 1982?

MAXIM
Oaspete
MAXIM
8 martie 2012 15:03

Poate de aceea a scapat Agarici de inchisorile comuniste dupa razboi.
Maxim, Constanta

Radoi
Oaspete
Radoi
18 aprilie 2012 21:28

Domnule Colonel Zarnescu, fiul eroului, Ilie Agarici povesteste ca Generalul sovietic a venit sa-l cunoasca pe Horia Agarici, acasa la Eforie Nord. Exista totusi, posibilitatea ca dupa aceea sa fi existat o intalnire oficiala, la cererea rusilor la „Casa Alba” in prezenta oficialitatilor comuniste de la acea vreme.

Albu Danut
Administrator
12 aprilie 2012 22:11

Va multumesc domnule Colonel Zarnescu, pentru comentariul si link-ul postat de dumneavoastra.
Nu stiam de acest semn al aviatorilor,  de a balansa avionul cand ramaneau fara munitie.
In episodul Agarici versus capitanul sovietic, eu stiam ca s-a transmis prin radio. 
Oricum gestul lui Horia Agarici de al lasa in viata pe pilotul sovietic, arata omenia romanilor. Agarici era vanator de avioane si nu de piloti.
Speram ca, noi cei din conducerea L.M.P. sa avem in curand o intalnire oficiala, cu fiul marelui Erou Constantean.
ONOARE SI PATRIE!
Danut ALBU – L.M.P.

Vasile Zarnescu
Oaspete
Vasile Zarnescu
12 aprilie 2012 21:46

 
Trebuie retinut ca Horia Agarici a fost persecutat de catre politrucii comunisti, dar Gherase Dendrino, care era jidan si care a facut aranjamentul muzical al cintecului care l-a facut celebru pe curajosul aviator, nu a patit nimic.Dimpotriva, a continuat sa compuna melodii de muzica usoara si, se pare, de slava socialismului!
Cititi si aici:http://curentul.net/2010/10/26/agarici/
 

Rusu Cornel
Oaspete
Rusu Cornel
28 martie 2012 17:34

Va prezint un video-clip despre „Cavalerii Cerului” – IAR-80 & Me-109.
In filmulet se vede si avionul legendarului Horia Agarici, cel care avea pictat pe avion, ca mascota pe Mickey-Mouse cu lancea indreptata spre… inamici.
http://youtu.be/qAu4h8kbsvY
Va salut cu respect, Rusu Cornel

manolache
Oaspete
manolache
14 martie 2012 14:40

Este adevarat, Cpt. Horia Agarici nu a mai zburat niciodata. A lucrat mecanic auto (bun meserias)  si in ultima perioada, instalator sanitar la hotelurile din Eforie-Nord. Merita oare acest colos al aviatiei romanesti acest tratament din partea autoritatilor comuniste? 
A fost reabilitat in anii ’60 mai ales, dupa vizita generalului sovietic, care a fost crutat de Agarici in 1941. A fost inmormantat cu onoruri militare in 1982, in cimitirul eroilor din Constanta.
Manolache – Constanta

Albu Danut
Administrator
13 martie 2012 19:49

HORIA AGARICI a fost un EROU NATIONAL, pe care sistemul comunist la interzis deoarece a luptat si pe frontul de est.

El, ne-a salvat Cazinoul din Conctanta, intr-o lupta aeriana cu avioane inamice. Era unul din putinii aviatori de elita care avea curajul si maiestria de a trece cu avionul sau Huricane [de prod. britanica] pe sub podul de la Cernavoda.

S-a distins in luptele aeriene contra bombardierelor si a avioanelor de vanatoare sovietice pentru apararea portului, zonei industriale, a orasului si a populatiei civile. De aceea a fost poreclit “Salvatorul Constantei”.

Pentru cei care nu stiu a fost profesor la fosta scoala Navala, actuala Academie si putini cunosc faptul ca AGARICI a fost si poet.

Dupa razboi sistemul comunist nu i-a mai permis sa zboare si AGARICI  a trebuit sa presteze munci care nu avea nimic in comun cu zborul…

Pacat ca pentru un asemenea OM nu s-a mai gasit o bucata de piatra pentru a fi sculptat chipul intrat in istorie si necunoscut nici macar de Constanteni.

 

GLORIE ETERNA EROILOR NEAMULUI ROMANESC!
*
Danut ALBU – Prim-vicepresedinte L.M.P.

Lupu Mugurel
Oaspete
Lupu Mugurel
13 martie 2012 15:58

Iata ce a declarat Ilie Agarici fiul Eroului:
„Eram copil, aveam în jur de 10 ani. A oprit în faţa porţii, la Eforie, o Volga neagră, din care a coborât un ofiţer rus şi a întrebat de tata. Jale mare în familie că au venit să îl ia pe tata. În maşină era chiar generalul rus. «Vreau să îl cunosc pe Agarici, să văd dacă el a fost cavalerul din luptă», a spus generalul. Tata lucra ca mecanic atunci. Dăm fuga după el. S-a dus unul dintre fraţi la atelierul unde lucra tata. Dar mama îşi rupea mâinile. S-a speriat. Credea că au venit ruşii să îl ducă în Siberia. Însă rusul, care era şi el om, a venit să îl cunoască. Rusul a făcut un memoriu în ce condiţii l-a găsit pe tata, aviator în rezervă care ¬lucra ca muncitor într-un atelier. După aceea l-au reabilitat relativ”.
Click pe bara la „PRESA”, si vezi articolul „Presa despre noi” – „ROMANIA LIBERA” – „Incredibila poveste a lui Horia Agarici” din 22 februarie 2011.
http://www.romanialibera.ro/actualitate/locale/poetul-pilot-care-a-salvat-constanta-de-avioanele-sovietice-217443.html#top_articol

Albu Danut
Administrator
13 martie 2012 15:08

Batranii Constantei povestesc ca Agarici, dupa terminarea conflagratiei mondiale, a scapat de Siberia Sovietica datorita unei intamplari din timpul razboiului:

Intr-o lupta aeriana, dupa ce a doborat doua avioane de vanatoare sovietice, Agarici, care il avea pictat pe avionul sau pe Mickey-Mouse cu o lance [personaj de desene animate] a ramas in duel aerian cu un singur vanator inamic, un celebru capitan de aviatie sovietic din acele timpuri.

Pilotul sovietic, ramanand fara munitie, i-a transmis prin radio lui Agarici, ca nu mai are cu ce sa lupte si ca accepta sa se predea aterizand pe aerodromul romanesc.

Gentelman cum era AGARICI, nu numai ca nu la doborat cu o rafala pe capitanul sovietic, nu la luat prizonier ci i-a transmis tot prin radio ca vor amana duelul aerian pe altadata si fiecare s-a intors la baza lui.

Intamplarea a facut ca cei doi sa nu se mai intalneasca in timpul razboiului ci dupa. Capitanul sovietic devenit general cu pieptul plin de decoratii, la cautat pe Agarici i-a strans mana si a raportat superiorilor de la Moscova toata povestea.

<p style="border-image: initial; outline-width: 0px; outline-style: initial; outline-color: initial; font-size: 12px; vertical-align: baseline; background-image: initial; background-attachment: initial; background-origin: initial; background-clip: initial; background-color: #d5cab3; clear: both; color: #333333; font-family: Arial, sans-serif; line-height: 20px; padding: 0px; margin: 0px; border: 0px initial initial;"

Un lucru e sigur, a ramas acel slagar pe care il fredona atunci toata Constanta:

“A plecat la vanatoare Agarici, A plecat sa vaneze bolsevici…”

Barbulescu
Oaspete
Barbulescu
3 martie 2012 15:03

Constanta nu a avut de suferit decat intr-o oarecare mica masura, datorita marinei romane si a aviatiei, care au fost la post in permanenta. Glorie marinarilor si a aviatorilor din acele timpuri!
Bogdan B.

NANU
Oaspete
NANU
3 martie 2012 15:33

Sa nu uitam de puternica baterie de coasta germana „Tirpitz”
Nanu, profesor

Turcu
Oaspete
Turcu
3 martie 2012 14:25

In iunie 1941 marina germana (Krigsmarine) inca nu era prezenta la Constanta. Chiar daca raportul de forte navale era favorabil sovieticilor, Marina Regala Romana, datorita profesionalismului, a facut fata cu brio puternicului atac sovietic, respigandu-l cu un mare succes al vremii, mediatizat foarte mult in presa de atunci. Felicitari pentru aceste articole.

Lupu Mugurel
Oaspete
Lupu Mugurel
1 martie 2012 20:48

Asa cum am obisnuit cititorii acestui site, alternam articole cu activitati recente cu militarii armatei romane, dar si articole despre luptele eroice, duse de militarii romani in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Un plus este  faptul, ca acest articol se refera la marinarii militari care in iunie 1941 a respins un puternic atac sovietic asupra portului si a orasului Constanta. 
Asa cum am mai spus, eroismul inaintasilor nostri trebuie adus la cunostinta generatilor mai tinere pentru a putea reinoi acel puternic patriotism, specific poporului roman.
ONOARE SI PATRIE!
Lupu Mugurel – F-222  Secretar-administrator LMP

MIHALACHE
Oaspete
MIHALACHE
3 martie 2012 14:05

Aveti dreptate domnule Lupu, dar degeaba postati dumneavostra articole cu fragmente din istoria militara a Romaniei, daca mai marii tarii din Ministerul Invatamantului nu da unda verde ca in cartile de istorie sa fie prezente aceste aspecte eroice ale Armatei Romane. Numai asa generatile tinere pot afla de sacrificiul militarilor romani in timpuri tulburi pentru poporul roman.
Nu sunt militar, da va salut cu mare respect! 
Mihalache Gheorghe

cetaceul
Oaspete
cetaceul
7 martie 2012 17:35

„Un popor care nu-si cunoaste istoria, este ca un copil care nu-si cunoaste parintii”
Nicolae Iorga
_
Cavadia Mircea _ F-221 – Membru in Consiliul Director

neagu
Oaspete
neagu
7 martie 2012 16:17

Domnule Mihalache in cartile de istorie din ziua de azi, nu mai sunt prezenti voivozi reprezentativi ai tarilor romane din evul mediu, cum ar fi de exemplu Ioan Voda cel Cumplit, si dvs doriti sa se scrie despre un Agarici, Serbanescu, Macelariu, Mociulski, Dumitrache, Jienescu, Dobran, Sova, Avramescu, Dicezare etc. Multi au suferit si au murit in inchisori la ordinul sovieticilor. Ca militari nu si-au facut decat datoria si au indeplinit ordinele incredintate.
Deja le cereti prea mult, pe actualii guvernanti nu-i intereseaza istoria romanilor, ci cu totul altceva.
Cu stima,
Neagu Mihai

danutshark
Oaspete
danutshark
1 martie 2012 12:19

Articol de mare insemnatate istorica scris de un mare scriitor, membru de onoare al LMP, domnul C-tin Cumpana!
DOMNULE CUMPANA AM ONOAREA SA VA SALUT!
Danut Mocanu – Vicepresedinte LMP

Albu Danut
Administrator
1 martie 2012 11:32

Multumim domnului Constantin Cumpana, membru de Onoare al Ligii Militarilor Profesionisti, pentru acest articol in care,  se evoca eroismul marinarilor romani din data de 26 iunie 1941,  cand s-a respins un puternic atac naval al flotei URSS, soldat cu scufundarea distrugatorului „Moskva” si avarierea distrugatorului „Charkov”, fortand gruparea navala sovietica sa se retraga.
Dan A. – L.M.P.

Albu Danut
Administrator
1 martie 2012 10:18

ANUNT



Marinarii din cadrul Fortelor Navale deplang stingerea din viata a contraamiralului (r) GEORGE PETRE.  Clubul Amiralilor si Liga Navala Romana sunt mai sarace, si toti cei ce iubesc marea, au  pierdut un marinar adevarat, un prieten care si-a dedicat toata viata marinei romane.
DUMNEZEU SA-L IERTE SI SA-L ODIHNEASCA IN PACE…

Consiliul Director LMP

Albu Danut
Administrator
1 martie 2012 10:32

Cariera contraamiralului GEORGE PETRE a fost una onoranta pentru orice „om al marii” : a inceput ca ofiter cu navigatia pe Distrugatorul 1 ( fostul „Regele Ferdinand”), a fost loctiitor al Comandamentului Marinei Militare (1979-1986), sef de Directie in Ministerul Apararii Nationale (1986-1990) si comandant al Liceului Militar de Marina „Alexandru Ioan Cuza” (1990-1995), functie din care a trecut in rezerva. 
A continuat insa, sa fie alaturi de Marina Romana, mai bine de un deceniu a fost redactorul sef al revistei Marea Noastra.
*

Dan A. – Prim-vicepresedinte L.M.P.

Anton
Oaspete
Anton
1 martie 2012 20:37

Dumnezeu sa-l odihneasca-n pace pe contraamiralul George Petre… un mare OM, un ofiter de marina desavarsit….

wpDiscuz