luni 08 mar 2021

SPONSORI OFICIALI

Operatiunea "60.000"

images

BATALII CELEBRE – AL DOILEA RAZBOI MONDIAL

*

Nota prescurtari:

NMS = Nava Maiestatii Sale
UJ = Vanator de submarine
Rb = R-boot = Nava de siguranta AA, AS si dragaj de mine
MFP = PTA = Ponton de transport armat
KFK = Vanator de submarine usor
KT = Nava de transport
Sb = S-boot = Vedeta torpiloare
ChF = Flota Sovietica a Marii Negre
VVS-ChF = Aviatia Flotei Marii Negre

*
Marina Regala Romana a denumit evacuarea Crimeei Operatiunea „60.000”, deoarece numarul soldatilor romani aflati in peninsula era de aproximativ 62.000-65.000 de oameni in aprilie 1944. Aceasta operatiune a fost executata in doua faze: prima intre 12 aprilie si 5 mai si a doua, cea mai dramatica, intre 6 si si 13 mai 1944.
Dupa ce a devenit clar ca nu liniile de aparare din Istmul Perekop si de la sud de Marea Sivas nu mai puteau rezista, Armata 17 germana a declansat Planul „Adler”: evacuarea Crimeii. Primul convoi a plecat de la Constanta in dupa-amiaza zilei de 11 aprilie si era alcatuit din petrolierul german Prodromos si cargoul ungarKassa, escortate de canoniera NMS Ghiculescu, UJ 115 si Rb 163. Distrugatoarele NMS Regina Maria si NMS Marasestiimpreuna cu un R-boot li s-au alaturat, avand misiunea de a prelua un alt convoi din Sevastopol.
Portul Constanta a fost bombardat in timpul noptii, dar barajul AA foarte puternic si ceata artificiala au silit avioanele sovietice sa lanseze bombele la 1 km in larg. Un alt atac in forta al VVS a avut loc in timpul noptii de 17/18 aprilie, dar datorita cetii artificiale bombardierele nu au reusit sa descopere tinta. Aceste esecuri au determinat probabil comandamentul sovietic sa nu mai execute alte raiduri asupra Constantei, usurand desfasurarea evacuarii.
Pe 12 aprilie, NMS Regina Maria si NMS Marasesti au ajuns la Sevastopol, dupa ce au scapat neatinse din doua atacuri aeriene. Dupa amiaza au pornit inapoi spre Constanta escortand impreuna cu UJ 103 si Rb 163 navele Ardeal, Helga si Tisza, care transportau 4.361 de oameni (700 romani, 3.197 germani, 47 voluntari rusi si 417 prizonieri). Convoiul a fost atacat de un submarin pe data de 13 aprilie, la ora 9:17. Acesta a tras 3 torpile ce au fost insa evitate. Canoniera NMS Dumitrescu, UJ 115 si 2 R-boot-uri au escortat Prodromos, Kassa si un MFP de la Sevastopol la Constanta, ajungand la destinatie in dimineata zilei de 14 aprilie.
In aceeasi zi au plecat din Sevastopol cateva nave mici germane: doua remorchere cu slepuri, doua MFP-uri si 4 KFK-uri. Aveau la bord 2.038 de oameni (377 romani, 1.543 germani, 113 voluntari rusi si 5 civili). Datorita vitezei scazute au fost necesare aproape doua zile pentru traversare. In sens opus, din Constanta, NMS Murgescu, 3 KFK-uri si un R-boot au escortat cargoul Oituz si navele Laudon, Theben si Erzherzog Karl, care transportau munitii si alimente. Pe 15 aprilie, intre 8:15 si 16:45, convoiul a fost atacat de cinci ori de bombardiere sovietice. Artileria AA de pe NMS Murgescu a doborat doua dintre ele, dar a suferit avarii la tunul de 102 mm si unul de 20 mm. De abia ajuns la Sevastopol, puitorul de mine a condus inapoi spre Constanta convoiul format din petrolierul Ossag, navele KT 25 si KT 26, care aveau la bord 3.973 de oameni, marea majoritatea germani, UJ 103 si Rb 166. A ajuns la destinatie doua zile mai tarziu.
Pe 16 aprilie au plecat de la Sevastopol doua convoaie germane. Primul, compus din naveleKinburn, Laudon, Theben si Erzherzog Karl, escortate de opt MFP-uri si 2 KFK-uri. Acestea transportau 5.417 de oameni, din care 3.765 germani si 516 romani. Tot sub escorta germana au plecat cargourile Kassa, Lola si Tisza. Acestea aveau la bord 2.561 de oameni, majoritatea germani si voluntari rusi. Doar 6 erau romani. Convoiul a fost atacat fara efect de un submarin sovietic in apropierea Sevastopolului. Apoi, la 14:34, hidroavionul BV-180 ce supraveghea navele a observat un submarin. O bomba a lovit nava sovietica si s-a presupus ca aceasta a fost scufundata. Este posibil sa fi fost vorba de submarinul L-6, ultimul pierdut de ChF in lupta. Tot in aceeasi zi a plecat din Crimeea spre Sulina cargoul Oituz. A doua zi, la 30 de mile sud-est de Sf. Gheorghe, nava a fost atacata de 6 bombardiere Pe-2 din 40 BAP si avariata.
Prima tragedie a evacuarii a avut loc pe 18 aprilie. In noaptea zilei de 17 aprilie, au plecat din Crimeea navele Alba Iulia si Danubius, escortate de distrugatorul NMS Marasti, canoniera NMSGhiculescu, UJ 104 si Rb 216. La ora 11:00, o torpila a trecut prin pupa convoiului. NMSGhiculescu s-a deplasat in zona de unde fusese lansata si a inceput sa vaneze submarinul. A lansat doua grenade AS si au aparut bule de aer la suprafata. Hidroavionul german a indicat apoi o noua pozitie si canoniera a lansat inca 5 grenade. Au aparut la suprafata apei bule de aer si mai mari. Vanatoarea a fost preluata de catre UJ 104, iar Ghiculescu s-a intors la convoi. Si acesta este posibil sa fi fost L-6. De abia scapate de zona periculoasa, la 12:20, navele au fost atacate de patru Il-4 din 5 GMTAP, care si-au lansat incarcatura de la 1.000 m. Bombele au cazut aproape de Alba Iulia, dar nu au provocat avarii. La 12:37, patru A-20G din 13 GDBAP au bombardat in picaj, venind din soare. De aceasta data o bomba a cazut langa nava, producand o spartura de 6 pe 10 m si alta a lovit o magazie, omorand in jur de 500 din prizonierii sovietici. Alba Iulia s-a inclinat aproximativ 10 grade in babord si prova s-a scufundat, elicea incepand sa iasa din apa. Panica a cuprins soldatii aflati la bord si au inceput sa sara in apa fiecare cum putea. De la Constanta au fost trimise imediat distrugatoarele NMS Regele Ferdinand si NMS Regina Maria, precum si 7 hidroavioane de transport. De asemenea, convoiul compus din Ossag, KT 25 si KT 26, care se indrepta spre Sevastopol, a fost trimis sa preia supravietuitorii. UJ 104 a incercat sa remorcheze Alba Iulia, dar aceasta avea carma blocata si a fost practic imposibil.
La 13:20 au aparut trei avioane. Bombele nu au lovit nava, dar cazand in apa au omorat o parte din naufragiati. Peste 10 minute, au atacat 5 aerotorpiloare care insa au ratat tinta, torpilele lor trecand prin fata epavei. Doua A-20 au fost doborate de artileria antiaeriana de pe nave.
Pana la ora 15:00, toti oamenii din apa fusesera culesi de escorta si hidroavioanele germane, iar la 15:40 a sosit convoiul Ossag care a preluat soldatii aflati inca la bordul navei. Deoarece Alba Iulia inca plutea, la ora 17:00 au plecat de la Constanta doua remorchere. Dupa o ora si jumatate, nava s-a aplecat spre babord cu inca 20 de grade si echipajul a trebuit evacuat. S-a incercat de cateva ori deblocarea carmei, dar de abia in dimineata zilei de 19 aprilie s-a reusit de catre o echipa de pe NMS Regele Ferdinand. Dupa-amiaza Alba Iulia a fost remorcata, i-au fost puse in functiune motoarele, si pe 20 aprilie, la ora 10:30, intra in portul Constanta. Avea sa ramana in reparatii pana la sfarsitul razboiului.
Celelalte nave ale convoiului, incarcate pana la refuz cu vanatori de munte (de exemplu NMSGhiculescu avea la bord 714), au ajuns la Constanta pe 19 aprilie. Distrugatorul NMS Marasti a ajuns mai devreme decat prevazut si farul de la Tuzla nu era aprins, a lovit niste bancuri de nisip si s-a pus pe uscat. A fost scos in cursul zilei si adus in port, dar avariile care le-a suferit aveau sa-l tina departe de operatiuni in aprilie si mai, cand Marina Regala Romana avea disperata nevoie de toate navele sale.
Pe 19 si 20 aprilie au plecat spre Sevastopol doua convoaie germane, din sens invers sosind trei avand peste 17.000 de oameni la bord. NMS Regele Ferdinand a pornit pe 21 aprilie spre Crimeea impreuna cu Rb 206 si Rb 207 escortand petrolierul Ossag si cargoul KT 26. A doua zi, dimineata, convoiul a fost atacat in doua randuri. La ora 8:30 si-a facut aparitia o formatie de 13 Il-2 din 47 ShAP, dar care nu au reusit sa produca pierderi navelor. Au fost urmate repede de 18 IL-2 din 8 GShAP cu acelasi efect insa. Un Il-2 a fost doborat de vanatoarea amica. Peste aproximativ o ora, la 9:40, a venit al doilea val de 12 bombardiere din 13 GDBAP care au lovit Ossag la prova, iar schijele unei bombe cazute langa NMS Regele Ferdinand au scos din functiune statia radio a distrugatorului. Vantoarea de escorta a doborat doua A-20 si un al treilea a cazut in mare probabil datorita unor probleme la motoare. S-a incercat remorcarea petrolierului de catre KT 26, dar la 11:10 au aparut 6 Pe-2 care au impiedicat operatia. Astfel ca Ossag impreuna cu Rb 206 s-au intors spre Constanta, in timp ce NMS Regele Ferdinand, Rb 207 si KT 26 si-au continuat drumul spre Sevastopol, fiind la aproximativ 30 de mile sud-vest de port. La 13:26, cele trei nave au fost din nou atacate din aer de catre 6 bombardiere din 40 BAP. Distrugatorul a fost lovit de o bomba care n-a explodat si care a facut o mica gaura in bordaj deasupra liniei de plutire. Ea a fost descoperita de abia peste cateva zile la Constanta intr-unul dintre tancurile de ulei. Intre timp,Ossag incepuse sa aiba probleme si s-a hotarat ca sa se indrepte spre Sevastopol din nou, deoarece era mai aproape. UJ 103 a fost trimis de comandamentul german pentru a asista Rb 206. Pe 23 aprilie, cele doua nave au reusit sa remorcheze Ossag si s-au indreptat spre port. Pe drum, convoiul a fost atacat de submarinul M-35 care a tras doua torpile asupra lui UJ 103, fara a-l lovi. A fost urmarit si grenadat, dar a scapat neatins. Au urmat apoi doua atacuri aeriene: primul dat de 5 A-20 din 36 MTAP, iar al doilea de 13 A-20 din 13 GDBAP. Lui UJ 103 i-a fost lovita si distrusa puntea superioara. Grav avariat, Ossag a fost scufundat la 16:02 la 15 mile sud-vest de Sevastopol de catre R-boot-uri.
Pe 21 aprilie a plecat din Sevastopol nava Ardeal, ce fusese avariata intr-un incendiu accidental cateva zile inainte, fiind escortata de 3 S-boot-uri, un R-boot si UJ 105. NMS Marasesti la asteptat in drum si a preluat comanda convoiului, care a ajuns la destinatie in seara zilei de 22 aprilie. A avut loc un atac al unui submarin, dar fara urmari. Un alt convoi ce a pornit spre Constanta pe 21 a fost compus din navele de transport Budapest si Danubius, escortate de 4 KFK-uri si UJ 116. Pe drum a fost atacat de o formatie de 12 A-20 din 13 GDAP, iar Danubius a fost avariata siBudapest a avut doi morti si un ranit. Un A-20 a fost doborat.
Pe 23 aprilie, patru convoaie au plecat din Sevastopol: NMS Regele Ferdinand, UJ 103 si Rb 197, escortand Totila, KT 25 si KT 26; Tisza escortata de 4 MFP-uri; 4 slepuri cu motor germane escortate de 4 MFP-uri si 2 KFK-uri; Lola si Kassa escortate de mai multe MFP-uri. In timpul traversarii, convoaiele mai slab aparate au fost atacate in mod repetat de avioane ale VVS-ChF, dar nu au suferit pierderi si au ajuns la Constanta seara pe 24 aprilie. Ziua urmatoare remorcherul german Kreutzenstein, slepul Leo si 10 MFP-uri, aflate in drum spre portul romanesc, au fost atacate 12 Il-2 din 47 ShAP. Slepul, care avea 1.045 de oameni la bord, a fost lovit in plin si s-a scufundat. Doar aproximativ 750 au reusit sa fie salvati.
Tot pe 25 aprilie a plecat de la Constanta convoiul alcatuit din navele Durostor, Helga, PTA 404 si PTA 406, escortate de canoniera NMS Ghiculescu, UJ 115, 3 MFP-uri, un R-boot si un KFK, iar de la Sulina au pornit KT 18, UJ 104, un R-boot si mai multe MFP-uri. Si acestea au fost atatcate din aer, iar PTA 406 a fost avariat si imobilizat pe 26 aprilie. S-a incercat remorcarea sa cu Rb 37, dar nu s-a putut datorita marii agitate. Echipajul a parasit-o, iar nava a fost localizata a doua zi de un hidroavion si remorcata de doua R-boot-uri, fiind adusa pentru reparatii la Sevastopol.
27 aprilie a fost ultima zi din prima faza a evacuarii. Ultimele doua convoaie plecate cu soldati catre Romania au fost alcatuite din Durostor, Helga si KT 18, escortate de NMS Ghiculescu, UJ 115, un R-boot si doua KFK-uri si din 17 MFP-uri, PTA 404 si PTA 406. La 10 mile sud-vest de Sevastopol, vedetele sovietice TKA-332 si TKA-334 au lansat patru torpile asupra primului convoi. Una dintre ele a lovit vanatorul de submarine UJ 104, care intarea escorta numai in prima parte a traversarii. NMS Ghiculescu a inceput sa traga proiectile iluminante cu tunul de 88 mm si toata escorta a deschis focul asupra vedetelor sovietice. A fost lovita si distrusa TKA-332. UJ 104 a fost remorcat inapoi spre Sevastopol, unde va fi distrus pe 9 mai in urma unui bombardament. Celalalt convoi a fost si el atacat de doua vedete torpiloare sovietice, dar fara succes.
In total in prima faza, intre 14 si 27 aprilie 1944, au plecat pe mare din Crimeea catre Constanta 73.058 de oameni:
20.779 romani, din care 2.296 raniti
28.394 germani, din care 4.995 raniti
723 slovaci
15.055 voluntari rusi
2.559 prizonieri
3.748 civili
Din acestia aproximativ 1,5% au murit in timpul traversarii. Un petrolier si un slep german, reprezentand 8% din tonajul anagajat in operatiune, au fost scufundate (aproximativ 3.000 tone), iar alte nave de transport romanesti au fost avariate. Un distrugator si doua pontoane de transport armate romanesti, precum si doua vanatoare de submarine germane au fost avariate. De partea cealalta, pierderile au fost pe masura. 12 avioane sovietice au fost doborate, un submarin si o vedeta torpiloare au fost scufundate. Un alt submarin a fost grav avariat.
Convoaiele catre si dinspre Sevastopol au continuat. Intre 28 aprilie si 7 mai au fost 14. Navele transportau munitii si provizii trupelor asediate si se intorceau la Constanta cu materiale evacuate si soldati.
Si pierderile au continuat. Pe 3 mai, slepul motor german Junak a fost scufundat de o formatie de 10 Pe-2 din 40 BAP la 80 mile sud-est de Sf. Gheorghe. Ziua urmatoare, alt slep motor german,Erzherzog Karl, care avea la bord 700 de soldati romani, a fost lovit de o bomba care a ucis 24 dintre ei si a trebuit sa se intoarca la Sevastopol. Pe 6 mai a fost scufundat un ponton armat de transport german (MFP 132) si cargoul unguresc Budapest a fost avariat de 12 Il-2 din 8 GShAP.
In urma pierderii Inatimilor Sapun, in noaptea de 7/8 mai, Armata 17 germana a inceput retragerea catre pozitiile de la Chersones, de unde urma sa reinceapa evacuarea, de aceasta data insa in conditii mult mai dramatice ca in aprilie.
La miezul noptii de 8/9 mai a plecat din Sevastopol convoiul Bradul 1 (KT 18, UJ 105 si 2 R-boot-uri) cu 2.887 de oamaeni la bord, urmat la scurt timp de Bradul 2 (NMS Ghiculescu si NMSDumitrescu). Din Constanta a plecat Patria (Teja si Totila escortate de NMS Marasesti si NMSRegina Maria). NMS Marasesti s-a raliat convoiului Bradul 1 cu care s-a intors in Romania, iar NMS Regina Maria a ajuns in apropierea Sevastopolului la 0:35 pe 10 mai si a preluat comanda convoiului Bradul 3 (Durostor, Lola si UJ 106).
Situatia a devenit critica in dimineata zilei de 9 mai. Atat ultimul aeroport german din peninsula, cat si portul Sevastopol erau bombardate in continuu de artileria sovietica. Practic vanatoarea amica era redusa la cateva Bf-110 care operau din Moldova si VVS si VVS-ChF puteau opera nestingherite. Ultima formatie de Ju-52 cu raniti a decolat de la Chersones in acea dimineata. In port, artileria sovietica a scufundat petrolierul german Prodromos, slepul motor Günther, slepulBasarabia (tot sub pavilion german), KFK 2313 si UJ 104, ce fusese torpilat cu cateva zile inainte. De abia iesite din port, slepul Var si UJ BW 01 au fost atacate de aviatia sovietica si scufundate, iar KFK 2314 a fost grav avariat, dar a continuat drumul. Portul si orasul au fost parasite de trupele germane si romane. Evacuarea urma sa se efectueze doar de la Chersones.
De cealalta parte a marii, de la Constanta au plecat 4 convoaie: Sturzul (Geiserich si Thebenescortate de 3 MFP-uri si 2 KFK-uri), Profetul (Danubius, Helga, Tisza si Grafenau escortate de 4 MFP-uri, NMS Stihi si UJ 115), Pionier (Lobau si Dresden escortate de 3 MFP-uri, 5 KFK-uri si un R-boot) si Ovidiu (Romania, KT 25 si KT 26 escortate de UJ 110 si NMS Regele Ferdinand).
Primele nave ajunse la Chersones pe 10 mai au fost navele de transport germane Teja si Totila. Au fost atacate la 5:22 de o formatie de 20 de avioane sovietice, fara a suferi avarii. Pana la 8:30 au luat la bord soldatii adusi de barci de pe tarm si apoi s-au indreptat spre Constanta escortate de 3 R-boot-uri. La 9:30, convoiul a fost atacat de 21 Il-2 din 8 GShAP, iar Totila a fost lovita de trei bombe, scufundandu-se repede cu cei 5.000 de oameni de la bord (din acestia, 2.000 erau romani). Teja si escorta au continuat drumul, neavand cum sa ajute eventualii supravietuitori. La 14:45 o formatie de 11 A-20 din 13 GDBAP si-a facut aparitia deasupra navelor si a lovit in plinTeja, care s-a scufundat cu aproape toti cei 5.000 de oameni de la bord (din care in jur de 2.000 erau romani din Detasamentul „Lt. col. Ardeleanu”). Cele 3 R-boot-uri nu au putut salva decat 400 de oameni si si-au continuat calatoria spre Constanta. Lt. col. Ardeleanu, comandantului Regimentului 33 Infanterie, care avusese de infruntat cea mai puternica ofensiva sovietica de la sud de Marea Sivas, care isi croise drum spre Sevastopol cu resturile regimentului si care comandase detasamentul lasat in oras de Divizia 10 Infanterie, isi gasea astfel sfarsitul in mijlocul marii. Navele si hidroavioanele trimise sa culeaga naufragiatii inca in viata au ajuns prea tarziu. Acesti 10.000 de oameni pierduti pe cele doua nave au constituit practic peste 90% din pierderile umane din timpul evacuarii.
Situatia s-a inrautatit datorita unei furtuni care a provocat unele avarii la navele din convoaie. KT 25, remorcherul Grafenau si cateva MFP-uri au trebuit sa se intoarca in port. Mai grav, furtuna a distrus cateva ambarcatiuni care transportau soldatii de pe plaje la nave si operatiunea a fost dezorganizata. Convoiul Profetul a fost descoperit de aviatia de recunoastere sovietica la ora 17:23 si au urmat patru atacuri succesive: 14 avioane la ora 17:42, 8 la ora 18:00, 6 la ora 18:07 si 3 la ora 18:40, insa fara rezultat. Avea sa ajunga la Sevastopol dimineata urmatoare o data cu celelalte trei.
Seara au mai plecat din Constanta inca trei convoaie: Fagul (Uskok, 17 MFP-uri si un R-boot),Astra (Isar, Lech, Anna si Mossel escortate de un MFP si 4 KFK-uri) si Musca (Friedericke si KT 18 escortate de NMS Marasesti, UJ 105, UJ 108, Rb 205 si NMS Dumitrescu). In timpul traversarii, pe 11 mai la ora 5:45, petrolierul Friedericke a fost lovit de o torpila trasa de submarinul L-4. Celelalte doua torpile au fost evitate de Marasesti si Dumitrescu. Petrolierul a fost doar avariat, dar a trebuit remorcat de KT 18 si UJ 108 si, sub escorta NMS Marasesti, s-au intors spre Constanta, in timp ce UJ 105 si canoniera Dumitrescu au continuat drumul spre Chersones. In jurul orei 16:00, au sosit remorcherele de la Constanta si au preluat pe Friedericke, iar KT 18 si escorta sa s-au indreptat spre Crimeea.
La ora 2:00 pe 11 mai au sosit primele nave la Chersones si au fost luate in primire de artileria inamica, trebuind sa manevreze in continuu. Dupa rasaritul soarelui situatia s-a complicat, deoarece deasupra navelor si-au facut aparitia avioane de asalt sovietice. La 7:52, 12 Il-2 din 47 ShAP au lovit Romania si munitiile de la bord au explodat, nava luand foc. Insa echipajul si soldatii ambarcati au fost salvati. Cateva minute mai tarziu, la ora 8:00, 6 Il-2 din 8 GShAP au atacatDanubius, care inca avea 7 tone de munitii inauntru. Cateva bombe au lovit in plin si nava a sarit in aer. Au fost foarte putini supravietuitori. Nava germana Helga a esuat si apoi a fost distrusa de o formatie de Il-2.
Distrugatorul NMS Regele Ferdinand, dupa ce fusese usor avariat de un proiectil de 76,2 mm in timpul noptii, a fost tinta a numai putin de 33 de atacuri aeriene intre 6:00 si 10:30. Atacurile la altitudine joasa au fost respinse de la distanta folosind tunurile principale de 120 mm, in timp ce artileria AA a doborat cateva avioane inamice. La 9:30, distrugatorul a fost incadrat foarte aproape de o baterie de 152 mm sovietica. Lt. cdor. Titus Samson, comandantul navei, a ordonat imediat sa fie puse motoarele pe inapoi, evitand urmatoarea slava care ar fi lovit la tinta. Tunurile de 120 mm au raspuns, obuzele lor cazand in apropierea bateriei inamice si reducand-o la tacere. Pana la urma Regele Ferdinand a fost lovit sub linia de plutire de o bomba care nu a explodat, dar a facut o gaura intr-unul din tancurile de pacura. Cu 11 membri ai echipajului morti si 28 raniti, la care se adaugau 10 pasageri morti si numerosi altii raniti, pierzand combustibil, la ora 10:30 distrugatorul s-a indreptat spre Constanta, fiind atacat in continuare de aviatie. In drum a mai cules 6 germani si doi romani de pe o pluta. Erau supravietuitori de pe Teja. NMS Regele Ferdinand a ajuns noaptea in apropierea Constantei. Deoarece i s-a terminat combustibilul a trebuit sa fie remorcat pana in port.
De la Sevastopol au mai plecat doua convoaie pe 11 mai. Primul format din Grafenau si Thebenescortate de UJ 115, UJ 110, un R-boot si 9 MFP-uri, iar al doilea din Tisza escortata de canoniera NMS Stihi, un R-boot si 4 MFP-uri. Acest al doilea convoi a fost atacat de cateva valuri succesive de avioane si in jurul orei 16:00 Tisza a fost lovita si avariata, fiind apoi remorcata de un R-boot din convoiul Stejarul. Nava avea aproximativ 1.600 de soldati la bord.
Stejarul era un convoi format din puitoarele de mine NMS Dacia si NMS Amiral Murgescu, distrugatorul NMS Regina Maria si 2 R-boot-uri. A plecat de la Constanta pe 11 mai la ora 2:40. Datorita pierderii celor trei nave de transport la Chersones, s-au mai trimis inca patru convoaie:Orient la ora 18:00, Trandarirul si Barul la ora 20:00, 9 MFP la ora 22:00. Acestea insa nu au mai apucat sa ajunga la Chersones, deoarece evacuarea incetase.
Stejarul a ajuns la Chersones pe 12 mai la ora 21:00. Cele trei nave de lupta au fost in continuu bombardate de artileria sovietica la lumina parasutelor iluminante. NMS Dacia, fosta nava de transport, a ramas mai in larg si a imbarcat soldati de pe patru MFP-uri. In timp ce avea loc transbordarea, avioanele sovietice au lansat parasute iluminante si apoi au atacat, cateva bombe cazand in apropierea vasului si schijele au ranit pe ofiterul din marina comerciala Barbu Radian, care a decedat ulterior in spital la Constanta. La ora 01:00 a fost ranit cpt. Vasile Panaitescu, secundul navei. O bomba a cazut la pupa pe un colac de parama, care i-a amortizat explozia. Totusi schijele au ucis doi marinari si au ranit 21. La ora 1:30 a intervenit o avarie la masini, imobilizand nava timp de 20 de minute. In jurul orei 2:00, la bordul navei se aflau deja 1.200 de oameni, asa ca a pornit incet spre Constanta. Cand s-a luminat Dacia a fost atacata de trei valuri de aerotorpiloare sovietice, dar care au fost imprastiate de la distanta de tunurile de 105 mm si au lansat gresit. La 8:53 carma s-a defectat in urma exploziei unei bombe si a trebuit sa se opreasca din drum pentru reparatii, fiind protejata de NMS Regina Maria. La 9:32 si-a reluat drumul si in jurul orei 16:00 a ajuns la Constanta. Dintre soldatii germani transportati, 25 au murit in timpul atacurilor aviatiei sovietice.
Distrugatorul NMS Regina Maria s-a apropiat mai mult de mal si a inceput imbarcarea soldatilor de pe un MFP la ora 23:16, iar la 0:44 a terminat. Avea la bord 650 de oameni. Din fericire nu a suferit avarii si a pornit imediat spre Constanta cu viteza maxima. Pe 13 mai, la ora 2:22 a depasit canoniera NMS Dumitrescu si UJ 105, iar la 5:44 a ajuns din urma Dacia, asigurandu-i protectia pe tot restul drumului. Convoiul a intrat in port la 16:09.
NMS Amiral Murgescu, comandanta de lt. cdor. Anton Foca, a fost ultima nava romaneasca ramasa in infernul de la Chersones. Pana la ora 2:00 pe 13 mai avea la bord aproximativ 1.000 de soldati, inclusiv generalul Hartmann, ultimul comandant al capului de pod, si a pornit spre Romania, unde avea sa ajunga la ora 17:00. Putin dupa Murgescu au plecat KT 18, UJ-108 si un R-boot, urmate de Laudon, Dresden, Uskok si cateva KFK-uri. Evacuarea luase oficial sfarsit. MFP-urile au mai ramas sa mai ia la bord cat mai multi soldati si apoi au pornit si ele spre Constanta. La ora 3:30, cele 13 vedete torpiloare ale 1. Sb Flotille, care asigurasera siguranta evacuarii impotriva unui eventual atac al navelor ChF, au parasit Crimeea, avand la bord pe contraamiralul Otto Schultz, comandantul naval german in peninsula, cel care coordonase operatiunile de imbarcare la Chersones. Ultimii salvati au fost 57 de germani de pe niste plute de salvare langa coasta, care au fost luati la bord de trei vedete.
Pierderile insa au continuat. Slepul motor german Geisereich a fost scufundat in urma atacului unei formatii de 11 Il-2 din 8 GShAP. UJ 310 a fost grav avariat de artileria inamica si a trebuit sabordat. Cea mai importanta pierdere a fost insa cargoul Durostor, care a fost atacat la 75 de mile de Chersones de 12 Pe-2 din 40 BAP si lovit de doua bombe care l-au imobilizat. Echipajul a fost preluat de cele 3 R-boot-uri din escorta, iar nava s-a scufundat curand.
In aceasta a doua faza a evacuarii au fost transportati pe mare la Constanta 47.825 de oameni: 15.078 romani, 28.992 germani si 3.755 sovietici (voluntari, prizonieri si civili). S-au pierdut aproximativ 10.000 de oameni in timpul traversarii, din care 4.000 erau romani. NMS Regele Ferdinand a avut 12 morti si 28 de raniti din echipaj, NMS Dacia 3 morti si 22 raniti, iar NMSGhiculescu un disparut si un ranit. Au fost scufundate trei nave de transport sub pavilion romanesc (4.598 tone) si au fost avariate doua nave de razboi. Germanii au pierdut 5 nave, 3 remorchere si doua slepuri (11.196 tone), iar alta nava a fost avariata. Au fost scufundate patru vanatoare de submarine germane si 3 salupe, iar alte sase vanatoare de submarine au fost avariate. De asemenea, doua nave de transport maghiare au fost avariate.
In total, intre 14 aprilie – 13 mai 1944, din Crimeea au fost evacuati pe mare 120.853 de oameni si 22.548 tone de materiale:
36.557 romani, din care 4.262 raniti
58.486 germani, din care 12.027 raniti
723 slovaci
15.391 voluntari rusi
2.581 prizonieri
7.115 civili
Marina Regala Romana a primit felicitari din partea marelui amiral Karl Dönitz, comandantul Kriegsmarine, si a viceamiralului Helmuth Brinkmann, comandantul fortelor germane in Marea Neagra, pentru modul in care a operat in timpul evacuarii. Germanii au fost foarte surprinsi de faptul ca romanii si-au riscat pana si distrugatoarele la Chersones. Majoritatea comandantilor de nave au primit Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a: cpt. cdor. Alexandru Dumbrava, comandantul distrugatorului NMS Marasesti, lt. cdor. Titus Samson, comandantul distrugatorului NMS Regele Ferdinand, lt. cdor. Gheorghe Rosescu, comandantul distrugatorului NMS Regina Maria, lt. cdor. Anton Foca, comandantul puitorului de mine NMS Amiral Murgescu, lt. cdor. Constantin Costin, comandantul canonierei NMS Sublocotenent Ghiculescu Ion, lt. cdor. Ioan Iftimescu, comandantul canonierei NMS Locotenent comandor Stihi Eugen si cpt. Radu Constantinidi, comandantul canonierei NMS Capitan Dumitrescu Constantin. Comandantul Fortei Navale Maritime Romane, contraamiral Horia Macellariu, a primit Marea Cruce a Ordinului Steaua Romaniei si Crucea de Cavaler a Crucii de Fier, fiind singurul ofiter de marina roman care a primit aceasta inalta decoratie germana. El primise deja Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a din 1943.
Operatiunea a fost un succes tinand cont de conditiile in care s-a desfasurat. Distanta intre Constanta si Sevastopol era de 220 de mile si traversarea dura in medie 24 ore. Sprijinul aerian a fost slab, iar dupa pierderea ultimului aerodrom de la Chersones, a devenit inexistent, facilitand mult succesul aviatiei de bombardament si asalt sovietice. Din fericire, ChF s-a limitat la a folosi doar submarinele si vedetele torpiloare pentru atacuri importiva convoaielor, neriscand navele de suprafata de teama atacurilor bombardierelor germane.
Este evident ca o evacuare din timp a Armatei 17 ar fi dus la salvarea mai multor soldati din cei 220.000 cat erau in peninsula in aprilie.

Nota prescurtari:

NMS = Nava Maiestatii Sale
UJ = Vanator de submarine
Rb = R-boot = Nava de siguranta AA, AS si dragaj de mine
MFP = PTA = Ponton de transport armat
KFK = Vanator de submarine usor
KT = Nava de transport
Sb = S-boot = Vedeta torpiloare
ChF = Flota Sovietica a Marii Negre
VVS-ChF = Aviatia Flotei Marii Negre

Sursa: Warldwar2

Lasă un comentariu

avatar

Sortează după:   Cele mai noi | Cele mai vechi | Cele mai votate
Mihai Maioru
Oaspete
Mihai Maioru
6 noiembrie 2013 18:17

Felicitari pentru articol d-le presedinte, ca intodeauna bine documentat, la obiect si binevenit intodeauna.
O fila de istorie plina de glorie a marinei militare romane, scrisa cu sange si eroism,  in acele vremuri tulburi pentru tara. Desi sant deparete de tara, ma intereseaza tot ce se intampla in tara mea si sant bururos sa aflu noutati, multe salutari ..Misu Maioru

wpDiscuz