MARINA REGALĂ ROMÂNĂ ÎN AL II-LEA RĂZBOI MONDIAL

Imagine251 - Copy

Marina Regală Română (denumirea Forțelor Navale ale României în perioada interbelică și în timpul războiului) s-a aflat pe toată perioada războiului angrenată, la fel ca întreaga armată română, într-un efort fără precedent în istoria sa.
Acțiunile sale de luptă s-au aflat sub semnul Ordinului transmis la data de 22 iunie 1941 de către Conducatorul Statului Armatei Române: ,,Ostași, vă ordon, treceți Prutul (…). Dezrobiți din jugul roșu al bolșevismului pe frații noștri cotropiți. Reîmpliniți în trupul Țării glia străbună a Basarabilor și Codrii Voivodali ai Bucovinei, ogoarele și plaiurile voastre”.
Primele acțiuni de luptă notabile s-au desfășurat înaintea acestui Ordin. Astfel, în noaptea de 2 spre 3 ianuarie 1941 a fost respinsă cu focul artileriei de coastă ( comandantul Detașamentului tactic Sulina – comandor Constantin Vlădescu ) tentativa unui grup de nave fluviale sovietice de a pătrunde pe Brațul Sulina. Cea de a doua acțiune a fost lansarea unui baraj de mine, la larg de Sulina, în zilele de 10 și 11 ianuarie, același an. În timpul îndeplinirii misiunii, canoniera “Remus Lepri” s-a scufundat atingând o mină de baraj.
La data începerii războiului principalele forțe de luptă ale Marinei Regale Române erau grupate în doua mari unități tactic-operative: Divizia de Mare cu 4 distrugătoare, 3 torpiloare, 3 canoniere, 3 puitoare de mine, un submarin și 3 vedete torpiloare, 8 remorchere ( tonaj total 28.000 tdw și 120 de guri de foc), o grupare artilerie de coastă și o flotilă de hidroaviație; Divizia de Dunăre cu 7 monitoare și 6 vedete.
În perioada premergătoare declanșării în mod oficial a războiului, Marina Regală Română a întreprins acțiuni de apărare a litoralului românesc prin lansarea unui baraj de mine de apărare (14-19 iunie 1941) la aproximativ 12 mile marine larg de Constanța și instalarea sistemului de apărare de litoral cu bateriile de coastă.
Raportul dintre forțele maritime ale celor doua țări beligerante – România și URSS – era net în favoarea sovieticilor, Flota Roșie dispunând de cca. 200.000 tdw, peste 700 de guri de foc, cca 2.800 de mine marine și 500 de torpile, din care 264 torpile la bordul submarinelor. Numărul și clasa navelor de luptă sovietice erau, de asemenea, net superioare: 6 crucișătoare, 3 lidere ( clasa de nave moderne situată între distrugător și
Crucișător), 14 contratorpiloare, 84 de vedete torpiloare, 44 de submarine, alte nave de luptă mai mici ( vânătoare de submarine, dragoare, canoniere etc.), dispuse în porturile sale de la Marea Neagră. La toate acestea se mai adăugau două brigăzi de avioane cu 626 aparate.
“Din cauza disproporției față de forțele navale sovietice, atitudinea generală a Diviziei de Mare va fi defensivă până la noi ordine” glăsuia Ordinul de Operații dat în prima zi de război de către comandantul Marinei Regale, viceamiralul Eugeniu Roșca.
Prima luptă aero-navală care a opus cele două flote din Marea Neagră s-a desfășurat în zorii zilei de 26 iunie 1941. Un grup de nave sovietice compus din liderele “Moskva” și “Harkov”, sprijinit de al doilea grup naval la larg și de grup aerian, a străpuns barajul de mine, lovind cu artileria de la bord (350 de lovituri în circa 10 minute) portul Constanța. Navele de luptă românești aflate în apropierea litoralului, între Eforie și Baia Mamaia, ca și artileria de coastă română și germană ( Bateria “Tirpitz” fusese deja instalată în dispozitivul de apărare al portului și orașului Constanța) au ripostat cu promptidudine, obligând navele sovietice să se retragă.
Acțiunea combinată a navelor românești (focul artileriei de la bordul distrugătoarelor “Regina Maria” și “Mărăști”), a artileriei de coastă și a minelor de baraj a avut ca efect scufundarea liderului “Moskva”, ulterior fiind recuperați de către vedete 68 de marinari supraviețuitori.
Odată cu înaintarea rapidă a frontului spre Est, ca urmare a creșterii nevoilor de transport în folosul trupelor de uscat pe calea mării și a fluviului, se produc modificări și în misiunile forțelor maritime și fluviale, celor două mari unități navale ale Marinei Regale fiindu-le încredințate misiuni de asigurare a convoaielor pe principalele căi de navigație : Fluviul Dunărea, Drumul Odessei, Drumul Sevastopolului (începând cu octombrie 1942), Drumul Bosforului. În acest context, se înscriu misiunile de apărare a drumurilor costiere din vestul Mării Negre, între Odessa și Burgas, prin lansarea de baraje de mine. Pe timpul îndeplinirii unei astfel de misiuni, la 10 octombrie 1941, Marina Regală Română a suferit o grea pierdere, crucisatorul auxiliar “Carol I” fiind scufundat la larg de portul Varna, un număr de 22 de marinari găsindu-și sfârșitul în adâncul mării.
Chiar dacă navele de luptă sovietice nu s-au mai aventurat pe litoralul românesc până la sfârșitul stării de beligeranță în Marea Neagră, aviația și submarinele Flotei Roșii au fost extrem de active, astfel că eforturile marinarilor români, deopotrivă militari și civili, a atins cote foarte ridicate, adesea spre limitele suportabilului. Dincolo de orice figură de stil privind eroismul, sacrificiul și dăruirea de sine a marinarilor români, consider util să apelez la limbajul abstract, dar ilustrativ al unui document de arhivă, care la finele anului 1943 face o apreciere statistică asupra modului de îndeplinire a misiunilor de luptă pe mare și fluviu.
În cursul anului 1943, unitățile navale de la mare au efectuat 467 operațiuni de escortă, cu un total de 544 misiuni. Pe timpul acestor misiuni au respins 30 de atacuri submarine, executate cu 44 de nave, 30 de atacuri aero-torpiloare, executate de către 112 avioane și 23 de atacuri aero-bombardiere, executate de 175 de avioane inamice. Totalul materialului de război escortat în anul 1943 atinge cifra de 1.083.859 tone. În aceeași perioadă, unitățile de litoral ale Marinei Regale (bateriile de coastă, unitățile de observare, flotila de siguranță și Forțele Navale Fluviale) au executat operațiuni de supraveghere a litoralului și fluviului totalizând 157 de misiuni de patrulare, dragare și ascultare antisubmarină și 8 operațiuni de minare, recunoașteri de-a lungul litoralului maritim până la 150 de kilometri larg, precum și misiuni de dragaj, menținând permanent deschisă circulația pentru convoaiele militare.
Cea mai complexă operațiune navală executată de Mariana Regală Română în cel de-al Doilea Război Mondial este cea cunoscută sub numele de “Operațiunea 60.000″ prin care au fost retrase trupele germano-române din Crimeea. În perioada 14 aprilie -13 mai 1944 au fost salvate din Crimeea, fiind transportate pe mare, efective constând în: 36.557 militari români, 584896 germani, 723 slovaci și 25.548 prizonieri și cetățeni ruși evacuați, precum și 22.548 tone material de război. Pierderile totale în oameni au reprezentat cca. 4.000 de militari români și 7.000 germani, adică 9-10% din efectivele planificate a fi evacuate.
Pe toată durata războiului din Marea Neagră dar în mod deosebit a “Operațiunii 60.000″ s-a distins, prin modul în care a condus forțele, unul dintre cei mai bravi și străluciți marinari din întreaga istorie a Marinei Române, contraamiralul Horia Macellariu. După evenimentele de la 23 august 1944, când armata română a întors armele împotriva celei germane, alăturându-se Forțelor Aliate, tot acestui brav marinar i se datorează salvarea orașului Constanța, la 25 august 1944, prin modul strălucit în care a “negociat” cu amiralul Helmuth Brinkmann plecarea celor 70 de nave și submarine germane din port, fără a se trage un glonț. “Recunoștința” pentru bravura, patriotismul și eroismul său din partea regimului comunist, instalat după evenimentele de la 23 august, s-a materializat în 14 ani de închisoare politică.
În loc de încheiere a acestui mult și succint material ce încearcă să evidențieze un întreg război naval purtat de către Marina Navală Română pe o durată de peste trei ani, să amintească faptul că sacrificiile umane ( fără a mai vorbi de pierderile în nave civile și de luptă) s-au cifrat la aproximativ 311 marinari militari ( 24 ofițeri, 31 maiștri militari și subofițeri, 9 elevi ai școlilor navale, 69 de gradați, 178 soldați) și peste 120 de marinari civili.
Crucea Marinarilor, ridicată din inițiativa Ligii Navale Române pe faleza Cazinoului din Constanța, se vrea un remember și un pios omagiu adus acestor eroi “cărora mormânt le este marea”. Tuturor acestor marinari, Glorie veșnică.

Autor: Cdor (r) dr. Ioan DAMASCHIN

Sursa: MAREA NOASTRĂ – revista Ligii Navale Române, fondată de Jean Bart

Lasă un comentariu

Arata regulile pentru inregistrare si postarea comentariilor

Trebuie să fi autentificat in pentru a comenta.

69 comentarii

  1. Erol M. spune:

    Stimate dle Cumpana,
    Bunicul meu a fost membru al echipajului de pe submarinul “Delfinul”.
    In copilarie, frecvent mi-a povestit despre viata de marinar pe submarin si despre actiunile la care a luat parte!
    Se numea Aurel CINDULET! A fost un om deosebit!
    Din pacate nu mi-a mai ramas decit o fotografie a lui din acea perioada!
    Am rugamintea, daca este posibil si aveti si alte fotografii ale echipajului, sa le publicati pentru a incerca de a-l identifica acolo!
    Poate reusiti sa publicati si lista membrilor echipajului acestui submarin!
    Va multumesc anticipat pentru intelegere si solicitudine!
    Cu stima! 

  2. Luminita Dobre spune:

    Puteti da cifre si date despre marinarii morti la datorie in timpul celui de-al doilea razboi mondial?

    • Lupu Mugurel spune:

      Da, avem baza de date si putem sa postam asa ceva. Credeti oare ca este necesar?
      Lupu Mugurel F-222  Vicepresedinte LMP

    • Maria spune:

      August pentru marinari, nu inseamna doar sarbatoare… ci si o aducere aminte si un pios omagiu, pentru cei care si-au dat viata, la datorie, inrosind cu sangele lor, marea cea pura si albastra….
      Dumnezeu sa-i odihneasca-n pace, pe cei carora mormant le este marea… 
      Cred ca acum, puteti sa postati, numele marinarilor, cazuti la datorie, pentru tara. Da, domnule Lupu, cred, ca este necesar.
      Maria B.

    • Cumpana Constantin spune:

      În total, în timpul ostilităţilor din perioada 1941 – 1945 au căzut eroic la datorie 24 de ofiţeri, 37 maiştri, subofiţeri şi elevi-marinari, 355 militari în termen din cadrul Marinei Militare, precum şi 16 ofiţeri brevetaţi maritim şi fluvial, 10 maiştri brevetaţi şi 67 marinari din cadrul Marinei Comerciale („Dicţionar enciclopedic de marină“, Vol. II, 2008, Bucureşti: Editura „Semne“, pag. 207).

    • Luminita Dobre spune:

      Va multumim domnule Cumpana pentru informatii.

  3. Greceanu spune:

    Foarte frumoasa melodia din clipul reprezentativ al submarinului “Delfinul” din timpul celui de-al doilea razboi mondial. Imagini incarcate de istorie. Un articol deosebit.
    Greceanu

  4. Tudor spune:

    Va salut pe toti cei care isi fac datoria de militari in Fortele Navale si care isi iubesc meseria de marinar! nota 10 pentru articolul publicat, pentru fotografii dar si pentru video-clip.

  5. manolache spune:

    Melodia din video-clip se numeste “Concertul de pe mare”, a fost compusa de Stefan Hadjiu, in memoria bunicului sau, Ion Neculae Agiu (Hadjiu), marinar pe “Delfinul” dar si in memoria intregului echipaj al submarinului.
    SLAVA SI RESPECT EROILOR NOSTRI.
    Manolache –  Constanta

  6. facebook-profile-picture
    Gladiatorul spune:

    2%
    PENTRU LIGA MILITARILOR PROFESIONISTI

    *
    NU PIERDE NICIO CLIPA!

    “TOTI PENTRU UNUL, 2% PENTRU TOTI”
    *

     

    ACT NON VERBA! (FAPTE NU VORBE)

     

     

     

     

     

     

     

     

     

    CONTRIBUIE LA FONDUL LIGII MILITARILOR PROFESIONISTI!
    DESCARCA DE PE SITE-UL L.M.P. FORMULARUL, COMPLETEAZA-L SI DEPUNE-L LA ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE TERITORIALE PANA LA 15 MAI 2012!
    *
    LEGEA 571/2003 DIN CODUL FISCAL PERMITE DIRECTIONAREA A 2% DIN IMPOZITUL PE VENIT UNEI ORGANIZATII NON-GUVERNAMENTALE, NON-PROFIT.
    DACA MILITARII NU OPTEAZA PENTRU ACEASTA ALTERNATIVA, BANII SE DUC AUTOMAT LA STAT!

    *
    DATELE: 
    COD DE IDENTIFICARE FISCALA: 27535960
    IBAN RO50RNCB0817118580560001
    *
    DIRECTIONEAZA 2% DIN IMPOZITUL PE VENIT PLATIT STATULUI PE ANUL 2011 CATRE LIGA MILITARILOR PROFESIONISTI!
    *
    CAMARAZI!
    IMPREUNA VOM REUSI!!
    FITI ALATURI DE LIGA MILITARILOR PROFESIONISTI!
    *
    CONSILILUL DIRECTOR AL LIGII MILITARILOR PROFESIONISTI

  7. facebook-profile-picture
    Gladiatorul spune:

    ANUNT IMPORTANT!

    *

    IN ATENTIA TUTUROR MEMBRILOR LIGII MILITARILOR PROFESIONISTI

    *

    MEMBRII LIGII MILITARILOR PROFESIONISTI, INSCRISI RECENT IN LIGA, SUNT RUGATI SA CONTACTEZE CONDUCEREA L.M.P. PENTRU A DA DOUA FOTOGRAFII TIP LEGITIMATIE.
    O FOTOGRAFIE SE ATASEAZA LA CEREREA DE INSCRIERE A FIECARUI MEMBRU, CERERE CE SE AFLA IN BAZA DE DATE (CONFIDENTIALA) A L.M.P.
    A DOUA FOTOGRAFIE PENTRU LEGITIMATIA DE MEMBRU AL LIGII.
    *
    MEMBRII LIGII CARE NU SUNT DIN CONSTANTA POT TRIMITE POZELE INTR-UN PLIC PE ADRESA LIGII,
    CONSTANTA – STR. POET ANDREI MURESAN NR. 28 , COD  900338
    *
    LEGITIMATIILE SUNT GRATUITE!

    MULTUMIRI SPECIALE DOAMNEI MIHAELA POPA PENTRU SPRIJINUL ACORDAT!
    VA MULTUMIM!
    *
    CONSILIUL DIRECTOR AL LIGII MILITARILOR PROFESIONISTI

  8. Mircea spune:

    In timpul razboiului raportul de forte navale, net favorabil sovieticilor a fost echilibrat de navele de razboi si de submarinelor germane celui de-al treilea Reich, prezente in Marea Neagra.

  9. sabin spune:

    Unde au fost construit submarinul Delfinul?  Ma refer la cel ( Delfinul) din perioada interbelica.

    • facebook-profile-picture
      Gladiatorul spune:

      NMS Delfinul ( Nava Majestatii sale) a fost construit in 1936 la Trieste – Italia, fiind la acea vreme un submarin foarte modern. Italienii, francezii si mai ales germanii,  erau renumiti la acea vreme in constructia de submarine. ( vezi articolul “Submarinul Delfinul in al doilea razboi mondial” – din capitolul “Tehnica militara” de pe acest site.)
      Celelalte doua submarine romanesti din perioada razboiului, “Marsuinul” ( marsuin – o specie de delfin mai mic, ce este prezent in Marea Neagra) si “Rechinul”, au fost construite la Galati cu componente si piese straine.
      Submarinele care au facut diferenta in perioada belica, au fost celebrele U-Boot-uri germane, care printr-un sistem revolutionar in acea perioada putea sa lanseze torpilele indiferent cum era pozitionat submarinul, printr-un sistem tip “evantai”. Submarinele altor tari aflate in razboi, ca sa atace o nava militara sau civila trebuia sa se indrepte cu prova spre tinta, ceea ce insemna timp pierdut. U-Boot-urile puteau sa atace indiferent de pozitie si aveau aparatura moderna de ascultare (ASDIC). Actionau un timp indelungat in Atlantic datorita aprovizionarii in ocean a mai multor submarine de asa zise “vaci de muls”, submarine imense care asigurau submarinelor de atac, motorina, alimente, medicamente, piese de schimb, corespondenta.
      Era faimoasa lozinca germana: “Ataca si scufunda! Musca si fugi!”
      Spre sfarsitul razboiului (1945) germanii au construit un submarin nededectabil la acea vreme, dar era prea tarziu.  
      Danut ALBU – Prim-vicepresedinte L.M.P.

      • cetaceul spune:

        Dane explica si ce inseamna atunci un  ”ASDIC”.
        ASDIC = Dispozitiv pentru detectarea navelor si a submarinelor ( cu denumirea formata prin abrevierea initialelor:  Anti-Submarine Detection Investigation Commitee).
        ASDIC  era un aparat de emisie receptie de ultrasunete care putea masura distanta la o tinta submarina pe baza cronometrarii timpului consumat de unda directa si cea reflectata de tinta respectiva.
        Cavadia Mircea _ F-221  - Membru in Consiliul Director LMP

        • GEO spune:

          In al doilea razboi mondial, dispozitivul ASDIC il detineau si britanicii si americanii. Era prezent si pe navele italiene, care au scufundat in Mediterana multe submarine britanice.
          Geo

        • facebook-profile-picture
          Gladiatorul spune:

          Submarinele in timpul razboiului, puteau fi detectate de navele de suprafata prin SONAR = aparat de detectie prin sunet. Denumirea compusa din primele litere ale cuvintelor: sound ( sunet), navigation (navigatie), ranging (determinarea distantei)
          *
          Danut ALBU – L.M.P.

      • Lupu Mugurel spune:

        U-BOOT :  de la Untersee-Boot = Submarin in marina germana (Krigsmarine) in perioada celui de-al doilea razboi mondial.
        Lupu Mugurel – F-222 – Secretar-administrator L.M.P.

      • sabin spune:

        Am citit undeva ca cel mai mare si mai modern submarin a fost construit in anii ’30, de francezi.

        • facebook-profile-picture
          Gladiatorul spune:

          Pentru ca m-a fascinat istoria submarinelor am sa continui eu:
          Este vorba de Sourcouf , construit in 1931. Deplasament 4.000 de tone sub apa, 2 tunuri de 203 mm cu tragere rapida, plus 10 tuburi lans-torpile (40 de torpile )si o raza de actiune de 12.000 de mile marine. 
          A fost bombardat de aviatia britanica (nu mai stiu in ce port), pentru a nu fi capturat si folosit de germani impotriva coalitiei anti-fasciste, asa cum s-a intamplat dealtfel cu foarte multe nave de razboi franceze care nu au vrut sa se predea englezilor.
          Nu a fost prea placut pentru marinarii francezi cand, dupa caderea Frantei, fostii aliati (englezii) trageau in navele lor.
          Nu cred insa, ca Sourcouf se putea compara cu un U-BOOT german, chiar daca a fost construit pe timp de pace, cand constructorii aveau timp sa faca adevarate “opere de arta”. 
          *
          Danut ALBU – L.M.P.

          • GABRIEL spune:

            Sourcouf a fost bombardat si scufundat de americani in Panama.

          • GABRIEL spune:

            Doresc sa mai completez despre Sourcouf. Avea la bord un mic hidroavion de observare care putea decola cu ajutorul unei catapulte in timp ce motorul era ambalat la maxim.  Avionul era ancorat in magazia de la pupa si era ridicat la bord cu ajutorul unei trape automate. Dupa ce isi termina misiunea de observare ateriza pe flotoarele lui si era imbarcat din nou la bordul submarinului. Era riscant pentru, pentru ca daca submarinul era fortat sa intre urgent in imersiune, pilotul avionului ramanea sa se descurce singur.

      • grasu spune:

        Ce s-a intamplat cu submarinele romanesti din perioada razboiului? si in special ma refer la Delfinul. Au ajuns intr-un muzeu? sau au faost taiate la fier vechi?

        • Roby spune:

          Dupa actul de la 23 august 1944, NMS Delfinul, ca majoritatea navelor de lupta romanesti, a fost confiscat de noii aliati sovietici. Nu au reusit sa-l repare si l-au retrocedat Romaniei in 1957 in stare de epava. 
          Marina Militara datorita faptului ca au pastrat piese de rezerva din timpul razboiului reuseste sa-l repare si a fost folosit de Institutul Roman de Cercetari Marine din Constanta, pana la scoaterea definitiva din uz in anul 1970. A fost un submarin foarte bun, 40 de ani in serviciu atat pe timp de pace cat si pe timp de razboi.
          Pacat ca nu s-a reusit expunerea la Muzeul Marinei Romane. Din submarin au mai ramas expus la muzeu doar motorul principal “Sulzer” si unele aparate si manometre de adancime.
          Robert B.

          • RIzea spune:

            Va spun eu, ca submarinul NMS Delfinul ar fi avut loc in curtea din spatele Muzeului Marinei. Si tot eu va spun, ca exista tehnologie de a transporta nava submarin din port, pana in curtea muzeului. Ar fi fost un lucru extraordinar ca romanii de azi sa viziteze una din navele-submarin cu care au luptat inaintasii nostri.
            Un site frumos, Va doresc succes in continuare!
            Cu respect,
            Rizea Ionut

        • casio spune:

          nu cred ca ar fi avut loc in spatiul liber din curtea Muzeului Marinei; si nu cred ca s-a dorit in perioada comunista, ca un submarin care in timpul razboiului, le-a facut “zile fripte” rusilor, sa devina piesa de muzeu;

    • facebook-profile-picture
      Gladiatorul spune:

      Din echipajul submarinului NMS DELFINUL mai sunt doi supravietuitori VETERANI DE RAZBOI:
      C-DOR (r) NICOLAE BOZONOVICI – 90 de ani. In acea perioada pe functie de Submaistru de marina stagiar, timonier.
      CONTRAAMIRAL (r) PETRE ZAMFIR – 89 de ani, maistru militar de marina cl. a III-a, pe submarin.
      Cei doi ofiteri seniori fac parte cu cinste, din Liga Maistrilor Militari de Marina – http://www.lmmm.ro
      DOMNILOR!
      PENTRU TOT CE-ATI INSEMNAT PENTRU MARINA MILITARA ROMANA, PENTRU SACRIFICIUL PE ALTARUL PATRIEI,
      LIGA MILITARILOR PROFESIONISTI VA PREZINTA ONORUL!!!
      *
      ONOARE SI PATRIE!
      *
      Danut ALBU – Prim-vicepresedinte L.M.P.

      • danutshark
        danutshark spune:

        In curand va aparea pe site-ul LMP, un interviu filmat cu domnul C-dor (r) Nicolae Bozonovici, interviu realizat de domnul Constantin Cumpana (membru de onoare LMP)  si de doamna Oana Nuta (reporter si purtator de cuvant LMP).
        Danut Mocanu – Vicepresedinte LMP

      • NICOLAE spune:

        La 29 aprilie se serbatoreste ziua veteranilor de razboi ca semn de recunoastere a meritelor deosebite ale celor care au luptat pentru apararea independentei, suveranitatii si integritatii teritoriale a Romaniei.
        Acestor oameni trebuie sa le acordam respectul cuvenit, atatia cati au mai ramas…  si un pios omagiu celor care nu mai sunt. 
        Onoare si Patrie!
        N.F.

    • facebook-profile-picture
      Gladiatorul spune:

      Doresc sa fac cateva remarci  pentru cei care nu sunt familiarizati cu termenii marinaresti.
      Orice nava are patru parti principale si anume:
      1- PROVA ( sau PRORA) = partea dinainte
      2- PUPA = partea dinapoi
      3- BABORD = partea din stanga navei, privind de la pupa spre prova.
      4- TRIBORD = partea din dreapta a navei, privind de la pupa spre prova.
      Daca primele doua denumiri sunt in general mai cunoscute si mai usor de retinut, celelalte doua produc adeseori confuzii si nelamuriri, care ar putea fi evitate daca s-ar cunoaste originea celor doua cuvinte.
      Ele au aparut in marina franceza, care utiliza, pe vremuri, un soi de slepuri armate cu tunuri, denumite BATTERIE.
      Aceasta denumire era scrisa pe pupa navei, astfel ca privind inscriptia din stanga, apareau literele BATTE, iar din dreapta literele TERIE – de unde “le bord du BATTE” si “le bord du TERIE”, expresii devenite apoi BABORD si TRIBORD.
      In timpul navigatiei de noapte, navele au aprinse (in afara luminilor albe de la catargul prova si de la pupa) o lumina rosie la babord si una verde la tribord, care marcheaza drumul si pozitia navei spre a se putea evita abordajele.
      De unde si expresia marinareasca: “verde-n verde, ros in ros, drumu-i bun din mosi-stramosi”.
      *
      Danut ALBU – Prim-vicepresedinte L.M.P.

    • facebook-profile-picture
      Gladiatorul spune:

      Am sa fac si cateva remarci pentru necunoscatori, in legatura cu submarinele de tip clasic:
      Scufundarea (imersiunea) si iesirea la suprafata a unui submarin se fac prin schimbarea greutatii – si deci a flotabilitatii – si prin actionarea corespunzatoare a carmelor orizontale.
      Schimbarea flotabilitatii se face prin umplerea cu apa, – respectiv golirea cu ajutorul aerului comprimat – a unor rezervoare, denumite, dupa caz, balasturi sau tancuri.
      Balasturile – confectionate din tabla subtire – sunt situate de obicei in borduri, in afara corpului rezistent ( in care traiste echipajul si unde este concentrata marea majoritate a mecanismelor, dispozitivelor si armamentului).
      Balasturile sunt pline in imersiune si goale la suprafata.
      Tancurile, aflate in general numai in corpul rezistent, comunica intre ele si au rolul ca, – printr-o manevra a apei din interiorul lor –  sa regleze sau sa corecteze asieta  ( = pozitia fata de orizontala a celor doua axe ale submarinului: longitudinal si transversal).
      Carmele orizontale, aflate in prova si in pupa, determina – prin miscarea lor – inclinarea submarinului, cu prova in sus sau in jos si deci varierea imersiunii si aducerea lui la cota (=adancimea) dorita.
      Cand submarinul se afla la o adancime egala cu lungimea periscopului , astfel ca afara din apa ramane numai capul acestuia, se spune ca submarinul se afla la cota periscopica.
      Pentru schimbarea directiei de inaintare a submarinului, se utilizeaza carma verticala obisnuita, ca la orice nava.
      In imersiune submarinul navigheaza cu motoare elecrice care isi i-au energie din acumulatori.
      La suprafata se navigheaza cu motoarele diesel.
      Nu se i-au in calcul submarinele nucleare.
      Imi exprim speranta ca sumarele mele explicatii au raspuns unor intrebari ale camarazilor nostri nefamialiarizati cu termeni marinaresti sau cu navigatia submarinelor atat in imersiune cat si la suprafata.
      *
      Danut ALBU – L.M.P.

    • facebook-profile-picture
      Gladiatorul spune:

      Prin notiunea de “drum” sau similarul ei “cap compas” ( utilizat in special pentru a preciza drumul la un moment dat), se intelege drumul unei nave, unghiul dintre directia nordului si directia de urmarit sau urmarita de nava, ambele directii rezultand din consultarea compasului ( busolei – schita “roza vanturilor”).
      In mod asemanator se defineste si relevmentul unui punct: unghiul dintre directia nord si directia catre punctul respectiv. In cazul cand directia de referinta nu este nordul, ci prova navei, relevmentul se numeste “relevment prova” si se socoteste 180 grade intr-un bord sau celalalt.
      De unde comenzile date pe nava,  in expresiile: ” rosu X grade” sau “verde X grade”, adica “X grade la babord” sau “X grade la tribord”
      *
      Dan ALBU – L.M.P.

    • facebook-profile-picture
      Gladiatorul spune:

      Si daca am ajuns la comenzile date pe un submarin in timpul navigatiei sau a luptei, conducerea se exercita – in functie de situatie – din trei locuri:
      - in imersiune, din postul central ( situat in mijlocul corpului rezistent si de unde secundul isi exercita atributile de lupta si manevra a submarinului), si din turela ( in mod obisnuit “postul de lupta” al comandantului);
      - la suprafata din pasarela situata afara, deasupra turelei ( ansamblu denumit candva “chioscul submarinului”).
      Intre aceste “puncte de comanda”, se poate circula, turela fiind despartita de celelalte doua prin capace care, in imersiune, se inchid ermetic ( ca si capacele celorlalte “deschideri” de pe punte, destinate ambarcarii torpilelor si diverselor materiale si pentru circulatia echipajului in port.)
      Dan ALBU – L.M.P.

      • Lerescu spune:

        Apreciez foarte mult articolele dvs si comentariile cititorilor, care dupa parerea mea sunt “sarea si piperul” acestui site. Va felicit pentru tot ceea ce faceti, inclusiv pentru faptul ca voi gradatii profesionisti v-ati castigat unele drepturi greu de crezut si de obtinut in ultimii 2 ani.
        Consider ca aceasta liga a gradatilor profesionisti ( fosti voluntari) a avut un rol determinant in rezolvarea acestor probleme ale dvs.
        Felicitari!
        Cu stima,
        Lerescu, subofiter in rezerva

        • kabul spune:

          si eu apreciez foarte mult articolele dar si comentarile pertinente; sunt intr-adevar “sarea si piperul” al acestui site al ligii caporalilor. felicitari! intru mereu cu interes pe acest site cu speranta sa citesc mereu alte articole interesante.

    • Cumpana Constantin spune:

      1936, 9 mai[1] – a avut loc solemnitatea ridicării pavilionului românesc la bordul submarinului „Delfinul“ (pavilion: România, comandant: căpitan Victor [Niţă] Voinescu, 650 to. la suprafaţă, 900 to. în imersiune, lungime: 68,52 m, lăţime: 6,00 m, pescaj: 3,60 m, echipaj: 40 membri, dintre care 6 ofiţeri, 26 maiştri militari şi subofiţeri, 8 militari în termen, propulsie: 2 motoare „Diesel“, puterea maşinii: 1.600 c.p., viteza: 14,3 Nd. la suprafaţă, 9,5 Nd. în imersiune, motoare electrice cu baterie proprie de acumulatori x 220 elemenţi x 14.000 Kw./ h, imersiune maximă: 80 m, autonomie: 10.000 Mm, 45 zile; armament: 1 tun naval şi a/ aerian „Bofors“ x 102 mm, 1 mitralieră x 40 mm, 6 tuburi lanstorpile x 533 mm, dintre care 4 la prova şi 2 la pupa, torpile „Whithead“ x 533,4 mm, 2 periscoape „Zeiss“, constructor: 1936, „Quarnaro“, Fiume – Italia).
      Nava a fost comandată în anul 1926 (contract nr. 15.276 din 7 decembrie 1926) la preţul de 167.624 lire sterline şi urma să fie livrată în anul 1931, odată cu nava-bază „Constanţa“ (construită de acelaşi şantier naval).
      Lucrările au început în anul 1927.
      La 6 iunie 1930 a fost lansat la apă, dar, din cauza unor deficienţe tehnice, livrarea a fost amânată până la data de 9 mai 1936.
      Ceremonialul a avut loc la Fiume (Italia), în prezenţa oficialităţilor militare şi civile italiene ale provinciei Quarnaro, oraşului, portului şi ale şantierului constructor, precum şi a ofiţerilor români din Comisia de recepţie a navei.
      Înaltul comisar al provinciei Quarnaro a sosit la bordul navei-bază „Constanţa“ (pavilion: România, IMO: 6109283) în acordurile Imnului Regal Italian şi ale Imnului fascist.
      Submarinul „Delfinul“, având la bord Statul Major şi echipajul său, se afla ancorat şi acostat în babordul navei-bază „Constanţa“.
      La ultima lovitură de clopot a orei 11:00, la bordul submarinului a început slujba religioasă, oficiată de un preot român, după normele ritului ortodox.
      După terminarea slujbei şi binecuvântarea pavilionului românesc ce urma să fie ridicat la bordul navei, comandorul Shmidt, preşedintele Comisiei de Recepţie, a dat citire Înaltului Decret pentru numirea căpitanului Victor (Niţă) Voinescu în funcţia de comandant al navei şi de ambarcare a celorlalţi ofiţeri, maiştri şi echipaj, după care a înmânat comandantului pavilionul naţional, spunându-i:
      „Domnule Comandant,
      În numele Majestăţii Sale Regele, care, prin Înalta Sa voinţă, te-a distins de a comanda submarinul DELFINUL, îţi încredinţez acest pavilion destinat să fluture asupra primului submarin al Marinei Regale.
      Îl vei duce cu demnitate şi cinste spre gloria ţărei şi neamului românesc şi când va suna ceasul sacrificiului suprem îl vei apăra până la ultima picătură de sânge“.
      Vizibil emoţionat de importanţa evenimentului, căpitanul Victor (Niţă) Voinescu a răspuns:
      Domnule Comandor,
      Adânc mişcat de deosebita cinste ce ni s’a făcut, echipajul primului submarin românesc asigură prin mine   că-şi va îndeplini datoria cu cinste şi onoare.
      Îndreptându-ne gândul depe acest mic colţ de ţară spre Patria noastră, strigăm ca un semn de complet devotament şi credinţă «Trăiască România, Trăiască Majestatea Sa Regele Carol al II-lea, Trăiască Familia Regală!»“.
      În uralele ofiţerilor, maiştrilor şi echipajelor ambelor nave şi în sunetul muzicii fanfarei Garnizoanei locale, care a intonat Imnul Regal Român, şeful de echipaj a ridicat la pupa pavilionul cu culorile româneşti.
      S-a intonat apoi Imnul Regal Italian „Giovineza“ şi cel fascist. Ceremonialul a fost urmat de alte scurte cuvântări de mulţumire şi omagiu ale oficialilor români şi italieni şi ciocnirea tradiţionalei cupe de şampanie.
      Pe chioşcul[2] său, submarinul purta înscrisă deviza „Audaces fortuna iuvat“[3].
      La 27 iunie 1936, submarinul „Delfinul“ a ajuns la Constanţa, unde, la 15 august, cu ocazia Zilei Marinei, a fost încadrat în Divizia de Mare.
      La 15 august 1936, în portul Constanţa a avut loc botezul submarinului „Delfinul“, conform următorului document[4]:
      „ACT DE BOTEZ
      Prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională
      Noi, CAROL al II-lea, Rege al României,
      În a cincisprezecea zi a lunei August, a anului mântuirii 1936 şi al nouălea an al Domniei Mele, s’a desăvârşit în portul Constanţa binecuvântarea primului submarin românesc, pe care l-am botezat Eu însumi, dându-i numele
      D E L F I N U L
      Ca un simbol al vieţuitoarelor marine ce poartă acest nume, sprinteni tovarăşi ai marinarilor în largul mării, dorind acestei nave să străbată fără pericol adâncurile mării şi să îndeplinească cu vitejie toate misiunile ce-i vor fi ordonate.
      Încredinţez această navă marinarilor Mei, pentru a veghea şi a păzi hotarele maritime ale ţării, brăzdând mările pentru a purta pavilionul românesc în ţările cele mai depărtate. CAROL II.
      La 3 august 1940 a fost lovit de o schijă, care i-a găurit turela, motiv pentru care Grupul submarin şi vedete torpiloare a fost mutat în bazinul Gării Maritime din portul Constanţa.
      În lunie iulie şi august 1941 a executat câte o crucieră în bazinul estic şi, respectiv, vestic al Mării Negre.
      În septembrie 1941 a efectuat o nouă crucieră în bazinul estic al Mării Negre.
      La 5 noiembrie 1941, aflat în sudul Crimeei, „Delfinul“ (comandant: Constantin Bibi Costăchescu[5]) a torpilat o navă sovietică[6], dar a fost reperat şi supus unor grenadări masive (23 de grenadări, circa 80 – 90 explozii) efectuate de navele de escortă, fiind în real pericol de a fi distrus. Submarinul a fost nevoit să intre în imersiune la cota -80 metri şi, după circa opt ore, a reuşit să degajeze la Sud, spre coasta Asiei Mici, unde a ieşit la suprafaţă, pentru reîncărcarea bateriilor.
      Apoi s-a îndreptat spre Constanţa, dar, în apropiere de coastele româneşti, a fost surprins la suprafaţă de o puternică furtună, care era să scufunde nava. A reuşit cu greu să intre în imersiune şi, la 7 noiembrie 1941, a intrat în portul Constanţa.
      În perioada mai – iunie 1942 a mai executat două misiuni în Marea Neagră.
      În octombrie 1942, submarinul „Delfinul“ şi-a încheiat misiunile operative, odată cu sosirea în Marea Neagră a primelor submarine germane din Flotila 30 (6 unităţi).
      La 23 august 1944, Marina Regală a României avea în compunere şapte submarine: cele două româneşti, „Rechinul“ (pavilion: România, 650 to., construit în anul 1941) şi „Marsuinul“ (pavilion: România, IMO: 6119560, 585 to., construit în anul 1944), precum şi cinci mini-submarine[7] italiene tip „Caproni – C.B.“ (36 to., lungime: 15,00 m, lăţime: 3,00 m, pescaj: 2,10 m, puterea maşinii: 90 c.p., viteza: 7,5 Nd.; armament: 2 torpile x 450 mm, constructor: „Caproni“, Milano – Italia), constituite într-un grup separat (Escadrila 2 Submarine), cu echipaje româneşti.
      La 23 august 1944, „Delfinul“ se afla în reparaţii, fiind remorcat şi retras pe Dunăre, împreună cu şantierul naval mobil, pentru a fi ferit de atacurile aeriene sovietice.
      La 14 septembrie 1944, cele trei submarine româneşti: „Delfinul“ (redevenise funcţional), „Rechinul“ (S-1) şi „Marsuinul“ (S-2), dar şi cele italiene (CB-1, CB-2, CB-3, CB-4, CB-6)[8], au fost confiscate de sovietici, în baza Convenţiei de Armistiţiu. La sovietici, „Delfinul“ a primit numele TS-3, „Rechinul“TS-1 şi „Marsuinul“TS-2.
      La 12 octombrie 1945 a fost retrocedat României, împreună cu un lot de nave militare româneşti, primind numele „S-1“ (comandant: locotenent-major Ilie Ştefan).
      În anul 1954 a fost dus la remorcă la Baza Navală Mangalia, unde a fost utilizat pentru instrucţie.
      Recunoaşterea valorii submarinelor româneşti şi a echipajelor lor a fost dovedită în clauzele Tratatului de Pace de la Paris (10 februarie 1947), prin care se interzicea României să posede astfel de forţe. În anul 1960 a fost defrişat şi tăiat.

      [1]„Submarinul «Delfinul»“, în „Marea Noastră“, Revista Ligei Navale Române, Anul V, nr. 5, mai 1936, pag. 71 – 72 (preluare din cotidianul italian „La Vedeta d’Italia“ din 10 mai 1936).

      [2]Referire la turela submarinului – suprastructură pe care se află comanda submarinului.

      [3] Norocul îi ajută pe cei îndrăzneţi“ (traducere din lb. latină) – textul original din Eneida (de Vergiliu) este „Audentes fortuna iuvat“ (cartea X, versul 284), având acelaşi înţeles; este un elogiu adus temerităţii, eroii lui Vergiliu socotind că zeii îi iubesc şi îi ocrotesc pe cutezători.

      [4]„Dela sebările marinei“, în „Marea Noastră“, Revista Ligei Navale Române, Anul V, nr. 9, septembrie 1936, pag. 161.

      [5]Pentru faptele sale de arme a fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul“.

      [6]Cargoul „Uraleţ“ (1.975 to.).

      [7] Au existat şase astfel de submarine „de buzunar“, dar unul dintre acestea a fost scufundat în urma atacului aerian sovietic asupra Constanţei, din 20 august 1944.

      [8]Au rămas definitiv în U.R.S.S.; au fost dezmembrate în anul 1955.

      • facebook-profile-picture
        Albu Danut spune:

        Apreciem foarte mult articolele si comentariile domnului Constantin Cumpana, Membru de Onoare al Ligii Militarilor Profesionisti, un om de litere deosebit, a carui implicare activa in activitatile publiciste ale Ligii  ne onoreaza.
        Il asiguram pe domnul Cumpana de respectul si prietenia camaradereasca a  membrilor LMP .
        Ce deosebit respect,
        Danut ALBU – Presedinte LMP 

  10. ionion spune:

    Vrea sa felicit echipa editoriala a site-ului LMP pentru postarea acestui articol. Trebuie sa ne amintim mereu de cei care au luptat, si au murit sub tricolor facandu-si datoria de militari ai armatei romane!
    Cinste marinarilor din Fortele Navale!

  11. Lupu Mugurel spune:

    Ne este pilda de urmat, faptele de arme ale marinarilor militari din timpul celui de-al doilea razboi mondial. Suntem mandri de traditiile de lupta ale Marinei Romane!
    Suntem mandri de articolele postate pe site-ul ligii noastre.
    Lupu Mugurel F-222  - Secretar administrator LMP

  12. lungu spune:

    Va saluta un batran lup de mare pensionar. Felicitari pentru articol.
    Lungu

  13. cetaceul spune:

    Am vazut fotofrafia cu distrugatorul “Regele Ferdinand” din timpul razboiului.
    Noi cei de pe F-221, Fregata “Regele Ferdinand” suntem constienti ca pe umerii nostri apasa o mare povara. Sa fim la fel de buni in profesia noastra, asa cum au fost inaintasii nostri pe distrugator.
    Suntem mandri ca ducem mai departe traditia “Regelui” in Fortele Navale Romane! 
    SERVIM PATRIA!
    Mircea Cavadia _ F-221  - Membru in Consiliul Director al LMP

  14. facebook-profile-picture
    Gladiatorul spune:

    Doresc sa aduc sincere multumiri Presedintelui Ligii Navale Romane, domnului Amiral (r), Constantin si domnului C-dor (r) dr. Ioan Damaschin pentru acordul de preluare si publicare a articolului “Marina Regala in al doilea razboi mondial” din revista “Marea noastra”.
    Multumiri domnului Constantin Cumpana, membru de onoare al Ligii Militarilor Profesionisti pentru implicarea in activitatile ligii avand convingerea unei colaborari camaraderesti la fel de frumoasa ca si pana acum.
    ONOARE SI PATRIE!
    Dan Albu – Prim-vicepresedinte L.M.P.

  15. Grecu spune:

    Citind acest articol si dand “clik” pe fotografiile postate si studiindu-le, vizionand clipul cu legendarul submarin “Delfinul”, simt ca ma intorc in timp, in trecutul tumultuos al istoriei noastra a romanilor.
    Apreciez foarte mult acest site si va felicit pentru articolele despre istoria militara a Romaniei.
    Va salut cu deosebit respect,
    Grecu E.

  16. facebook-profile-picture
    oana nuta spune:

    MULTUMIRI DOMNULUI CDOR.(R) DR. IOAN DAMASCHIN, REDACTIEI REVISTEI ,,MAREA NOASTRA”, PENTRU ACORDUL DE PRELUARE SI PUBLICARE A
    ARTICOLULUI PE SITE-UL L.M.P.!

  17. BALTA LOUIS EDMOND-VICEPRESEDINTE L.M. P. spune:

    UN OM DE LITERE SE FORMEAZA GREU ,DAR ODATA FORMAT, DUPA ANI DE MUNCA, DEVINE DE NESTAVILIT. UN DEOSEBIT EXEMPLU ESTE DOMNUL CUMPANA.
    SI OBSERVAM CA IL URMEAZA INDEAPROAPE OANA NUTA.
    CAT DE BINE SE POT INTELEGE NISTE OAMENI, CHIAR SI LA DISTANTA FIIND , DAR TOTUSI ATAT DE APROAPE!
    ECHILIBRUL SI MATURITATEA NE ARATA CAT DE BINE SE POT INTELEGE CAMARAZII LIGII SI OAMENII DE LITERE.
    DOVADA STA SI ACEST ARTICOL CARE NE ADUCE AMINTE DE MOMENTELE DE AUR ALE ARMATEI ROMANE.
    VA MULTUMIM VOUA, CEI CE MENTINETI ISTORIA VIE IN SUFLETUL NOSTRU!
    CU DEOSEBIT RESPECT ,
    BALTA LOUIS EDMOND – VP L.M.P.

  18. facebook-profile-picture
    oana nuta spune:

    MULȚUMESC DOMNULUI CONSTANTIN CUMPĂNĂ, UN OM DE LITERE DEOSEBIT, A CĂRUI IMPLICARE ACTIVĂ ÎN ACTIVITĂȚILE PUBLICISTICE ALE LIGII NE ONOREAZĂ! ÎL ASIGUR, ȘI PE ACEASTĂ CALE, DE RESPECTUL ȘI PRIETENIA MEA! AM CONVINGEREA CĂ VIITORUL NE VA OFERI MULTE MOMENTE DE BUCURIE CAMARADEREASCĂ, SPRE BENEFICIUL TINERELOR GENERAȚII! CU PREȚUIRE, OANA NUȚĂ.