miercuri 13 dec 2017

Sponsor Liga Militarilor ProfesionistiSponsor Liga Militarilor Profesionisti
Sponsor Liga Militarilor ProfesionistiSponsor Liga Militarilor Profesionisti
Sponsor Liga Militarilor ProfesionistiSponsor Liga Militarilor Profesionisti

Campania de la Stalingrad – primul contact cu frontul al Cpt.av. Alexandru Şerbănescu-

95ec42c99ab7facd4f358422770c6c06

Scurt istoric despre aviatorul Alexandru Şerbănescu :

 

Absolvirea Şcolii de Perfecţionare şi obţinerea brevetului de pilot de vânătoare la sfârşitul lunii noiembrie 1941, îl calificau şi pe Alexandru Şerbănescu printre zburătorii de elită ai ţării, asigurându-i  locul în Aviatia de lupta.

I se deschideau astfel, largi perspective în orizontul spre care-şi îndrepta năzuinţele de zburător…

În perioada 1 noiembrie 1941-10 aprilie 1942, locotenentul av. Alexandru Şerbănescu a continuat cu acceaşi energie şi pasiune să îndeplinească funcţia de instructor de studii şi comandant al Escadrilei 1 Elevi, în cadrul Şcolii de Ofiţeri de Aviaţie,fiind foarte apreciat de comandanţii săi.

Foaia calificativă pe anul 1941 până la 31 octombrie, cuprinde următoarele notări la rubrica:  Notele şefilor ierarhici superiori  ,, Element foarte bun, atât în arma de origine cât şi în aeronautică, dovedind acelaşi prea frumoase calităţi de militar şi aviator. Caracter ferm. Bun instructor. Pasionat al zborului a obţinut în scurt timp brevetul de pilot de vânătoare pe I.A.R-80 dovedind prea frumoase aptitudini. Temperament combativ, foarte curajos. Cred că va fi un foarte bun pilot de vânătoare pe front. În concluzie : element de nădejde, un foarte bun ofiţer de aviaţie în plină ascensiune . Merită a fi înaintat căpitan şi apoi să fie trimis şi la război, pe front, într-o escadrilă de vânătoare’’.

La cererea sa, la 10 aprilie 1942, prin Decizia Ministerială nr.3014 /1942 Lt.av. Alexandru Şerbănescu a fost mutat în interes de serviciu şi înscris în cotroale la Flotila 1 Vânătoare- D.M.148/1942 ( Ordin de Zi nr.8/1942), executând misiuni de apărarea a spţiului aerian al ţării de atacurile avioanelor sovietice mai ales în zona litoralului Mării Negre şi a localităţilor din Dobrogea,în principal a oraşului Constanţa.

Pentru activitatea deosebită desfăşurată, prin Înaltul Decret Regal nr.2055 din 18 iulie 1942 publicat în „Monitorul Oficial” nr.166 din 19 iulie 1942, Alexandru Şerbănescu a fost avansat la excepţional la gradul de căpitan.

Trebuie  făcută o menţiune absolut necesară pentru aplicarea rigoarii de către acei  vajnici  cunoscători în ale istoriei:

În dosarul personal la rubrica „Diferite poziţii şi funcţii” înaintarea în grad este înscrisă la data de 6 martie 1943, prin Ordinul de Zi nr.744/1943 al Corpului Aerian Român. Este o nepotrivire flagrantă, întrucât avansarea la excepţional se făcea numai prin Înalt Decret Regal. Toate documentele militare oficiale,după 18 iulie 1942 îl menţionează pe aviatorul Alexandru Şerbănescu cu gradul de căpitan, inclusiv în Foaia calificativă din anul 1942 .

 

*

 

Angajarea aviaţiei naţionale pe Frontul de Est în anul 1942 a cuprins, în principal două mari perioade de activitate:

1. Acţiunile militare din Caucaz şi Stepa Kalmucă cu fazele: 6 august-16 septembrie 1942.

2. Acţiunile militare din zona Stalingradului şi Cotul Donului cu fazele: 1-16 septembrie 1942; 16 septembrie-20 decembrie 1942; 21-31 decembrie 1942.

Această segmentare a fost legată în primul rând de organizarea comandamentelor şi distribuţia forţelor în funcţie de necesităţile operative, în intervalele respective de timp.

 

Stalingrad

 

La sfârşitul lunii august 1942, Grupul 7 Vânătoare era pregătit pentru a fi trimis pe front. Grupul a primit avioanele Me.109 E  sosite din revizie, la comanda grupului fiind numit căpitanul av.Grigore Crihană. Comandantul Grupării Aeriene de Luptă era Generalul Ermil Gheorghiu care îşi stabilise comandamentul pe baza aeriană de la Morozovskaia, aflată( cât mai departe) la aproximativ 200 km de Stalingrad, unde se aflau şi grupurile de bombardament, recunoaştere şi aviaţia sanitară.

Aflat pe aerodromul de la Pipera, la începutul lunii septembrie 1942, Grupul 7 Vânătoare a primit ordinul să se deplaseze pe frontul de la Stalingrad. Cu efectivele completate în personal navigant, specialişti şi trupă, grupul avea 37 de avioane şi cadre complete pentru toate unităţile din subordine.

Cele trei escadrile de vânătoare subordonate grupului erau comandate astfel :

Escadrila 56 de căpitanul av. Tiberiu Stătescu

Escadrila 57 de căpitanul av. Alexandru Manoliu

Escadrila 58 de căpitanul av.Dan Scurtu.

În completarea corpului de ofiţeri au venit, la cerere, cpt. av. Alexandru Şerbănescu şi locotenentul av. Dinu Pistol, ambii foşti ofiţeri de elită la Vânătorii de Munte, confirmaţi în aviaţie după obţinerea brevetelor de piloţi de vânătoare şi după trecerea pe avionul modern Me.109 E 7 Legaseră o prietenie foarte strânsă încă de la Vânătorii de Munte.  La cererea lor  au  fost repartizaţi la Grupul 7 Vânătoare pentru a pleca pe front. În prezenţa generalului Gheorghe Jienescu, subsecretar de stat al Aerului, al generalilor Ramiro Enescu, şeful de stat major al Aerului şi Constantin Celăreanu, a comandorului av. Mihail Romanescu, comandantul Flotilei 1 Vt., s-a desfăşurat plecarea spre noul obiectiv,  în formaţii strânse, pe escadrile şi patrule.

De la Pipera, avioanele Grupului 7 Vt. au pus cap- compas 90 de grade,zburând cu 500 km/ oră.  Piloţii cu ochii pironiţi pe terenul dezolant de sub ei,vedeau cum sutele de kilometri străbătuţi îi îndepărtau ireversibil de casă. Mulţi zburători nu văzuseră până atunci pustietatea dezolantă care defila sub ei- stepa Nogai- un deşert  pustiu în care pământul nu putea fi văzut decât de la verticală din cauza prafului care se ridica până la 2000 m înălţime. Din cauza subsolului bogat în zăcăminte de fier,busola o lua razna şi nu se putea naviga decât la vedere.

Aviatorii au urmat itinerarul: Galaţi-Nikolaev-Melitopol-Rostov-Tuzov, toate parcurse cu realimentare. După două etape, personalul navigant şi tehnic a ajuns la Rostov pe Don, la marginea stepei Nogai, un ţinut bătut de vânturi şi plin de praf. Au aterizat într-un nor dens de praf, cenuşiu şi fin, stârnit de curentul elicelor care se strecura peste tot, întunecând văzduhul, pătrunzând în ochii piloţilor şi aşa obosiţi de drum ( trei zile). Peste tot, numai stepă şi praf. Aviatorii  Grupului 7 Vt. au aterizat în condiţii normale pe aerodromul de la Tuzov. Pe terenul de zbor personalul navigant a fost întâmpinat de un eşalon avansat format din mecanici care fusăseră transportaţi aici cu câteva zile înainte cu un avion trimotor Ju.52.

Pe aerodromul de la Tuzov se mai găseau Grupurile de Vânătoare 6 şi 8 înzestrate cu avioane I.A.R 80/ 81 Bopi, precum şi Escadrila 113 legătură.

Incepând cu 9 septembrie 1942, Grupul 7 Vt. cu Escadrilele 57 şi 58, comandate de căpitanii  aviatori Alexandru Manoliu şi Dan Scurtu, şi-a început activitatea de luptă în apropiere de Stalingrad, având la început terenul de zbor, la Tuzov. Dotarea grupului era de 37 de avioane Me.109 E, acţionând în această perioadă, în cadrul Flotilei 2 Vânătoare împreună cu Grupurile 6 şi 8 Vt. ce aveau în serviciu avioane I.A.R 80/81. Forţa combativă a aviaţiei sovietice crescuse considerabil prin apariţia noilor tipuri de avioane performante,precum şi prin numărul mare al acestora.

Abia sosit pe front, în ziua de 12 septembrie 1942, comandatul Escadrilei 57,cpt.av.Alexandru Manoliu aflat la bordul avionului Me.109 E,nr.16, a fost doborât într-o luptă aeriană, piezându-şi viaţa. Comanda a fost preluată  provizoriu de cpt.  av. Alexandru Şerbănescu,iar la 8 octombrie 1942 acesta a fost numit comandatul Escadrilei 57 ,prin Ordin.

Despre noul comandant al Escadrilei 57 Vânătoare din cadrul Gr.7 Vt.

Avea o nelipsită vestă de zbor şi la fel de nelipsitele cizme de antilopă neagră cu fermoar care aminteau de legendarii muşchetari din poveştile copilăriei. Nu prea înalt, puternic construit, bine legat în frânghiile muşchilor săi de atlet,era o înmănunchiere de inteligenţă şi forţă. Era în viziunea tinerilor săi camarazi, prototipul pilotului de vânătoare. De sub „fruntea lui largă şi înaltă”, din umbra cozorocului,licărea verdele metalic al ochilor, despre care nu puteai spune dacă sunt ochi de pradă sau de visător, dincolo de care sta de veghe o inteligenţă fină şi un suflet de elită…Siguranţa mersului, cu ţinuta-i atletică şi forţa personalităţii lui inspira încredere totală în rândul subordonaţilor săi. S-a dovedit a fi un excepţional camarad,un caracter integru, sever, dar foarte drept. Era gata să sară în apărarea oricui când era  în discuţie dreptatea cuiva. Şi a făcut acest lucru de multe ori în scuta-i viaţă.

Este important de precizat că  la 16 septembrie 1942 Comandamentul Armatei a 3-a a încetat operaţiunile în Caucaz, întrucât a primit misiunea să acţioneze în zona Cotul Donului; operaţiunile aeriene din zona Caucazului fiind preluate de Flota a 4-a Aeriană Germană, iar operaţiunile aeriene din Stepa Kalmucă în folosul Armatei a 4-a Română, au fost preluate de Comandamentul Aero 4 Armată.

În perioada 1-16 septembrie 1942, Gruparea Aeriană de Luptă a executat misiuni la Stalingrad şi la Cotul Donului, având în această zonă forţe aeriene ce cuprindeau : o flotilă de vânătoare cu 3 grupuri, totalizând 55 de avioane ; o flotilă de bombardament cu 3 grupuri, totalizând 51 de avioane ; un grup de recunoaştere cu 2 escadrile şi 28 de avioane.

Misiunile Grupului 7 Vânătoare au fost de însoţire şi protecţie a formaţiunilor de bombardament române şi germane ce operau asupra Stalingradului dar şi de vânătoare liberă. La 14 septembrie 1942, vânătorii grupului constituiţi într-o patrulă au angajat o luptă extrem de dură şi înverşunată  de ambele părţi.  Formaţia noastră a fost atacată de avioane de vânătoare Yak inamice şi în urma unei lupte acerbe unul dintre acestea a fost doborât de adj. av.Constantin Ursachi, avionul sovietic prăbuşindu-se la sol, la est de Volga.    Avionul pilotat de adjtutantul stagiar av. Ion Mucenica, avariat în luptă, a aterizat pe un aerodrom german. Alte avioane Bf-109 au executat misiuni de vânătoare liberă în zona de sud est a Stalingradului.

În următoarea zi, 15 septembrie, Grupul 7 Vt. a trimis în sector 23 de avioane asigurând protecţia avioanelor germane JU.87 .Echipajele aliate au bombardat centrul Stalingradului.Niciun avion inamic nu au mai putut să se apropie de bombardiere care  au aruncat atâtea bombe asupra Stalingradului încât  incendiile au cuprins în totalitate centrul oraşului.

Generalul de divizie Wierbig Martin a consemnat ziua de 15 septembrie 1942 prin Ordinul de Operaţii astfel: « Unităţile de aviaţie Stuka care au acţionat asupra Stalingradului au raportat că avioanele de vânătoare române le-au susţinut o protecţie excelentă.De aceea exprim deosebitele mele mulţumiri şi recunoştinţa mea vânătorilor români pentru excelenta protecţie făcută unităţilor de bombardament în picaj.. »

Ziua de 17 septembrie 1942 a fost tot nefastă pentru nordul şi centrul oraşului. Patru vânători din cadrul Gr.7 Vt., printre care şi cpt. av.Alexandru Şerbănescu, la manşa Bf-109 au asigurat protecţia  bombardierelor care acţionau în zona Kotluban-Volga,apoi, au asigurat o altă formaţie de Ju-88 care a reuşit să scoată din luptă altirelia inamică.Au urmat alte şase avioane de bombardament româneşti care au lovit zona centrală. După scoaterea bombardierilor din zona obiectivului , cei patru vânători au zărit  şapte avioane IAK  inamice. Pornind în urmărirea lor, cpt.av. Alexandru Şerbănescu a doborât unul dintre cele şapte. Aceasta fost prima victorie a celui care avea să ajungă un adevărat as al aviaţiei de vânătore româneşti.

În noaptea de 17 spre 18 septembrie a fost atacat aerodromul Tuzov cu bombe denumite  de aviatorii noştri « panerele lui Molotov »  Stricăciunile au fost minime pentru că multe dintre acestea au căzut  în afara aerodromului.

La 18 septembrie 1942-o altă zi , alte lupte şi mai crâncene. Aviaţia inamică a trimis 13 avioane de vânătoare în zona Stalingradului care era asaltat în valuri de bombardierele româneşti şi germane.A fost inutil şi prea târziu. Privit de sus oraşul era tot în flăcări. Doar spaţiul dintr-o parte şi alta a  râului Volga părea neatins.În aceste condiţii aveau loc deplasări masive de trupe sovietice în direcţia frontului.

În noaptea zilei următoare avioanele sovietice au căutat aerodromul vânătorilor noştri dar nu au reuşit să-l localizeze astfel că au lansat bombele în cu totul altă direcţie deşi s-au folosit de paraşute luminoase.

În perioada 1-18 septembrie 1942 s-au executat 524 ieşiri ale aviaţie de vânătoare,cu 576 ore de zbor, aviatorii Flotilei 2 Vt. au obţinut 33 de victorii aeriene. Pierderile noastre în această perioadă au fost : 10 ofiţeri, 3 subofiţeri, 2 maiştri şi 20 trupă, în total 35 de morţi, răniţi şi dispăruţi. Au fost pierdute 10 avioane (6 I.A.R-81, 1 Me.109, 2 I.A.R-39,1 Fleet) .

În această perioadă, avioanele JU.52 au transportat pe front 103,5 tone de materiale, precum 1115 pasageri ( răniţi şi curieri), realizând 306 ore de zbor ; avioanele sanitare R.W.D au realizat 312 ore de zbor.

La 21 septembrie 1942 în zona Stalingradului cerul era acoperit cu nori ceţoşi  la înălţime din cauza vremii care devenea nefavorabilă, iar la Kotluban plafonul era la 2000 m.Cu toate acestea în după-amiaza zilei aviaţia nostră de vânătoare a asigurat plecarea din sector a trei valuri de bombardiere Ju-88 şi Stuka care au bombardat ce mai rămăsese din centrul Stalingradului.În zona de est a oraşului  alte patru avioane din Gr.7 Vt. patrulau pe cerul Stalingradului fără însă a întâlni avioane sovietice. Vânătorii noştri aveau senzaţia că stăpânesc tot cerul de deasupra oraşului.

Misiunile aviatorilor din Grupul 7 Vt. au continuat, cu toate că timpul începea să fie nefavorabil, iarna rusească se pregătea să vină. În acelaşi timp, aerodromul de la Tuzov a început să fie „ vizitat” din ce în ce mai des , mai ales noaptea, de avioanele inamice care lansau bombe în speranţa producerii unor impoartante pagube. Din fericire pentru aviatorii noştri, aceste atacuri s-au soldat cu pierderi minime, totuşi deveniseră supărătoare, nu-i lăsa pe aviatorii noştri să se odihnească, apoi, mai exista o  insuficientă dotare a mijloacelor de luptă şi logistice.

În pofida multor greutăţi, aviatorii şi tehnicieni şi-au făcut datoria.Unităţile de artilerie antiaeriană au încercat să suplinească numărul mic de avioane de vânătoare aflate pe un front imens, doborând 16 avioane inamice.

~

 

La sfârşitul lunii septembrie 1942, în zona de operaţii Stalingrad-Cotul Donului, mijloacele aeronautice cuprindeau 26 de escadrile de aviaţie ( 6 de vânătoare, 2 de vânătoare- bombardament, 7 de bombardament, 6 de observaţii, 2 de recunoaştere, 2 de transport,1 sanitară), repartizate astfel : G.A.L-17 escadile de aviaţie ( 6 de vânătoare, 2 de recunoaştere, 4 de bombardament greu, 3 de bombardament uşor, 2 de vânătoare- bombardament (în picaj) ; Aeronautica Armatei 3-a : 3 escadrile de observaţie,1 grupare antiaeriană cu 12 baterii ; Aeronautica Armatei 4-a : 3 escadrile de observaţie cu 9 baterii ( 37-75 mm) ; Regiunea Aeriană Înaintată : 2 baze regionale înaintate, 5 ateliere mobile,1 grup aero-transport cu 2 escadrile, 1 escadrilă sanitară ; Comandamentul Geniu Aeronautic :1 batalion exploatare,1 batalion construcţii, 1 comapanie de balizaj, 1 serviciu meteo ; Serviciul de pândă şi alarmare cu 1 baterie pândă-radio în zona Armatei 3-a română.

Dislocarea acestor unităţi a fost hotărâtă de către Cartierul General al Aerului cu punctul de comandă la Rostov, în acord cu Flota 4 Aeriană Germană. În această fază, aviaţia subordonată G.A.L şi Comandamentul Aero 3 Armată a acţionat de pe aerodormurile de bază de la Tacinskaia şi Moruzovskaia, aflate în Cotul Donului (între Don şi Doneţ), iar aviaţia de observaţie a Armatei 4-a de pe terenul de bază Proletarskaia, aflat la sud de Don. În acelaşi timp, unităţile de aviaţie române au mai dispus de 4 terenuri de aviaţie înaintate la Bukovskaia, Perelasovskii (Aero 3 Armată), Sutov (Aero 4 Armată) şi… Karpovka, aflat la 48 km vest de Stalingrad.

 

~

 

Pentru Grupul 7 Vânătoare deplasarea pe frontul Stalingradului a însemnat un moment dificil datorat desfăşurării acţiunilor militare mult în adâncimea teritoriului inamic cu toate consecinţele ce au decurs de aici pentru aprovizionarea cu muniţie,carburanţi şi alimente la care s-au adăugat condiţiile neprielnice zborului,din cauza iernii.

Până la 2 octombrie 1942, vânătorii Grupului 7 au executat misiuni de vânătoare liberă , au obţinut 11 victorii aeriene şi au asigurat o protecţie excelentă aviaţiei de bombardament române şi germane.

Căpitanul av.Alexandru Şebănescu a executat  misiuni de recunoaştere,însoţire şi vânătoare liberă. Sectorul Stalingrad-Volga a fost primul său contact cu frontul.

Toată luna septembrie aviația română și germană au avut superioritatea aeriană absolută, cu victorii aeriene în special asupra avioanelor bimotoare Pe-2-aparate moderne de lupă, care încercau să le bombardeze aerodromul.

În ziua de  25 septembrie cpt.av Alexandru Șerbănescu obţine a doua sa victorie, asupra unui biplan iar la terminarea campaniei de la Stalingrad avea 6 victorii şi era deja considerat un  as al aviaţiei de vânătoare.

Toamna venise devreme şi sângera printre spinii stepei ruseşti. Brumele căzute în fiecare noapte poleiau cu argint câmpia aerodromului. Motoarele porneau mai greu iar mecanicii îşi frecau mâinile amorţite de frig.

La data de  7 octombrie 1942 grupul se mută pe aerodromul Karpovka, localitate aflată la 48 km vest de Stalingrad. Aici, Grupul 7 Vânătoare se pregătește de iernat, iar Alexandru Șerbănescu demonstrează cunoștințele de vânător de munte la amenajarea bordeielor. Fiecare escadrilă şi-a săpat propriul bordei în pământ, folosindu-se materialul lemnos. Până şi popota era îngropată în pământ. Personalul navigant parcursese în aprox.două luni de front un drum lung şi greu. Unitatea avusese formaţii complete încadrate cu ofiţeri şi subofiţeri bine pregătiţi ca piloţi şi luptători aerieni,dar rândurile lor s-au subţiat rapid în urma luptelor aeriene dure. A fost întărit din nou, şi din nou a plătit cu vieţi şi avioane distruse. Cu răni în inimi şi răni în trupuri. După numai 10 zile, la  17 octombrie 1942 , frontul a fost spart la Cotul Donului, iar la data de  19 octombrie cel de la  Stalingrad.

La 21 octombrie 1942 cpt.av. Alexandru Şerbănescu, aflat într-o  misiune de recunoaştere constată că tancurile ruseşti se află la doar 6 km de aerodromul Karpovka. La 1 noiembrie, prin Ordinul de zi nr.535/1942, căpitanul av. Alexandru Şerbănescu predă comanda Escadrilei 57 căpitanului av. Ioan Bocşan,el fiind numit şeful Biroului de informaţii şi operaţiuni de luptă al Grupului 7 Vânătoare.

La  22 noiembrie  1942 aerodromul a fost complet încercuit şi s-a hotărât evacuarea  de urgenţă. Presiunea sovieticilor pentru a restrânge zona încercuită devenise atât de puternică încât personalul românesc de pe baza aeriană de la Karpovka auzea ziua şi noapte tragerile artileriei grele şi zăngănitul şenilelor tancurilor inamice. Gerul făcea ca schimburile de santinelă să fie numai de un ceas şi se dublase numărul lor. Oamenii erau nedormiţi,la fel şi piloţii care mai trebuiau să şi zboare,atât pentru a se opune  presiunii ruseşti cât şi pentru a cunoaşte exact linia acestui front interior care se restrângea cu fiecare ceas.

În faţa celei mai dramatice situaţii de până atunci,  căpitanul av.Grigore Crihană comandatul Grupului 7 Vt. a  clacat psihic iar comanda grupului a fost preluată de căpitanul av. Alexandru Şerbănescu. Era singurul ofiţer aviator capabil să domine situaţia, să ia măsuri în situaţii disperate, dar posibile. Pregătirea lui dobândită în Şcoala de Aplicaţii a Infanteriei şi activitatea desfăşurată ca vânător de munte îi erau de mare folos în organizarea apărării bazei aeriene. I-a convocat pe toţi ofiţerii şi le-a vorbit despre despre situaţia critică în care se aflau, sublinind că aerodromul putea fi cucerit de sovieticii în orice moment.

Cptanul av.le-a explicat ofiţerilor că  :

Trebuie să fie lăsată pe aerodrom o trupă care să reziste cât mai mult atacurilor inamicului.

Nu este de acceptat  ca un ofiţer să fie luat prizonier.

Nu era nimic teatral în atitudinea lui şi în timp ce le vorbea, a dat dovadă de mult calm şi stăpânire de sine. Prin atitudinea lui hotărâtă, le-a inspirat tuturor tărie şi toţi au simţit sprijinul lui. La sfârşitul întâlnirii le-a spus următoarele: „Domnilor ofiţeri, noi nu putem cădea prizonieri pentru că luptăm pe front de armată şi aveam mai multe informaţii strategice decât un comandant de armată terestră, care luptă pe un teren restrâns. Noi ştim metodele prin care am fi interogaţi în caz de prizonierat şi ce am putea dezvălui. Ordon: ofiţerii să nu tragă ultimul glonţ pentru că şi-l vor păstra pentru ei. Subofiţerii sunt liberi să accepte prizonieratul”

 

Urmează  episodul unic numit „ Ieşirea din încercuire” care a rămas în istorie ca fiind  noaptea în care Alexandru  Şerbănescu, inspirată tot de exceleta sa formaţie de vânător de munte, a ordonat să fie plasate cozile avioanelor pe butoaiele de benzină pentru a putea  trage razant cu armamentul avioanelor împotriva tancurilor sovietice.

Viaţa pe Frontul de Est devenise o succesiune de acte de eroism,de glorie şi sacrificiu. Era o viaţă plină de încordare,de neprevăzut, de nesiguranţă, de cutezanţă şi îndoială, de multă răspundere în îndeplinirea misiunilor de luptă.

 

(Selecţiuni din volumul omagial, în curs de apariţie cu prilejul Centenarului Alexandru Şerbănescu)

 

Descriind aceste episoade,  noi cei de astăzi ne putem cutremura ,  dar  era război – ori ei, ori noi- ,  acel război de reântregire – care din păcate nici astăzi nu a fost împlinită.

Aviatorii şi toţi ceilalţi erau soldaţi ai armatei române care şi-au îndeplinit cu prisosinţă ordinele,misiunile şi nu au abdicat niciodată de la  statutul de militar. Eroi adevăraţi. Are cineva dreptul să-i ierahizeze după te miri ce criterii ale unor minţi închistate şi orgolii nemăsurate?

Aşa a fost istoria,ori aceasta nu mai trebuie nici mistificată nici uitată.

 

 

Eleonora ARBĂNAŞ

Lasă un comentariu

avatar

Sortează după:   Cele mai noi | Cele mai vechi | Cele mai votate
Sanda Popa Gosman
Oaspete
Sanda Popa Gosman
10 aprilie 2017 21:27

Buna seara,
Am citit acest articol f.interesant si documentat, deoarece caut informatii despre flotila 2 de vanatoare, unde unchiul meu GOSMAN GHEORGHE a activat ca ofiter mecanic si a cazut la datorie in bombardamentul aerodromului Tuzov.
Daca aveti mai multe date, tare m-as bucura sa mi le comunicati. Eu abia acum le-am gasit intr-o carte:Un secol de planorism” din 2002 a D-lui Atanasiu Ctin.
Bunicii si tatal meu nu au povestit prea multe, pentru ca nici ei nu au avut cunostinta despre ce s-a petrecut acolo- au primit doar scrisoarea oficiala si durerea era prea mare. Bunica i-a facut un mormant in cimitirul din sat.
Va multumesc pentru aceasta seara incarcate de emotie
daca sunt persoane care mai cunosc evenimentele, ma pot contacta

Maria
Oaspete
Maria
24 august 2012 20:56

Un video-clip minunat dar si emotionant in acelasi timp, in cinstea eroilor aerului, din timpul celui de-al doilea razboi mondial. Melodii reprezentative, Directia 5 cu „Cu tine sa zbor”, si Pasarea Colibri (Mircea Vintila) cu „Pasarea cu zborul rece”. Imagini cu mari piloti, eroi ai neamului romanesc.

Dobre
Oaspete
Dobre
18 aprilie 2012 21:42

Felicitari doamnei Eleonora Arbanas pentru acest articol incarcat de istorie. Apreciez foarte mult site-ul lmp-ului si comentariile cititorilor.
Va doresc succes si cat mai multe realizari. 
Dobre V. plt. maj. in rezerva.

MINCA
Oaspete
MINCA
13 aprilie 2012 22:33

Aplauze pentru EROII AVIATORI AI NEAMULUI ROMANESC!
Va doresc PASTE LINISTIT si FERICIT alaturi de cei dragi!

Greceanu
Oaspete
Greceanu
31 martie 2012 21:45

Am vizionat clipurile postate de dvs. Barbati tineri, aviatori militari care au cazut la datorie aparandu-si tara… ce poate fi mai sublim decat sa ne cinstim eroii si sa ne aducem aminte de ei, chiar si prin aceste articole postate de liga militarilor profesionisti.
Felicitari lmp! Felicitari Danut Albu pentru comentariile postate!

horatiu
Oaspete
horatiu
28 martie 2012 10:09

comenturi interesante la fel ca si articolul postat. salutari tuturor cititorilor acestui site.

FlorinSuteu
Oaspete
FlorinSuteu
27 martie 2012 19:26

Acest articol si comentariile facute o sa le recomand sa fie citite in primul rand de catre copii mei dar si tuturor cunoscutilor. O intreaga enciclopedie.
Felicitari pentru articol.

Enache Valentin
Oaspete
Enache Valentin
13 martie 2012 15:00

IAR-80  – „Maturoiul Romanesc”
NUMARUL 4 IN LUME IN AL DOILEA RAZBOI MONDIAL

– Constructor: Ion Grosu
– Motor: IAR K-14 – 1000 A – motor in stea dublacu 14 cilindri
– Viteza maxima: 550 km/h la 3.970 m
– Inaltime maxima: 10.500 m
– Raza de actiune: 940 km
– Echipaj: 1 pilot
– Timp de urcare la 5.000 m: 6 min
– Armament:
2 tunuri: MG 151/20
4 mitraliere FN (Browning) – 7,92mm 

IAR-80 era poreclit de rusi „Maturoiul Romanesc” deoarece facea ravagii in randul IAK-urilor, avianele de vanatoare sovietice. De exemplu intr-o lupta aeriana 270 de IAK-uri au fost doborate. Pierderile de partea romana au fost numai de 11 avioane.
Din pacate niciun avion IAR-80 nu a fost pastrat si Muzeul Aviatiei Romane nu are un asemenea exemplar original din timpul razboiului. In schimb il are Turcia perfect functionabil, un IAR-80 original, construit in 1942.
Asa ca turcii au de dat Romaniei doua trofee inestimabile pentru poporul roman: celebra sabie a lui Stefan cel Mare si celebrul avion IAR-80.
E. Val

Ergo
Oaspete
Ergo
26 ianuarie 2013 15:26

 Nici un IAR nu a fost vreodata pastrat in Turcia, asa cum nici un avion de vanatoare romanesc nu a fost implicat intr-o lupta aeriana in care au fost doborate 270 Yak-uri. Toate dezinformarile de acest tip au un iz de folklor urban.
 

 

Rusu Cornel
Oaspete
Rusu Cornel
28 martie 2012 18:04

IAR-8O semana foarte mult cu celebrul Mitsubishi A6M ZERO japonez. 
„Zero” in prima parte a razboiului din Pacific, a detinut suprematia aeriana.

Albu Danut
Administrator
4 aprilie 2012 18:06

Va salut domnule Vlad. Va multumesc pentru comentariul dumneavoastra in legatura cu celebra batalie aero-navala din Marea Jawa din 27 februarie 1942. Este adevarat, victoria a revenit Fortelor Imperiale Japoneze, impotriva Statelor Unite ale Americii si aliatilor ei ( A.B.D.A.).
Si pentru ca m-a pasionat si studiat  istoria militara, am cautat printre notitele mele si am sa va relatez Gruparile Operationale ale Corpului Expeditionar Japonez din perioada bataliei din largul Insulei Jawa:
*
FORTELE JAPONEZE: Flota 2 si Armata 16
*
* – Comandantul Operatilor navale: Viceamiral Nobutake Kondo
* – Comandantul Corpului Expedtionar: General Hitoshi Imamura
*
– GRUPAREA DE ACOPERIRE VEST:
Comandant: Contraamiral T. Kurita
4 Crucisatoare:
Mogami
– Mikuma
– Kumano
– Suzuya
*
GRUPAREA DE ASALT VEST:

Comandant: Viceamiral Jisaburo Ozawa
1 Crucisator de comandament:
– Sendai
14 Distrugatoare (Fl.3)
2 Crucisatoare de comandament:
– Yura
– Akisaburo Hara
5 Distrugatoare ( Fl. 5)
1 Portavion: Ryvio
2 Distrugatoare de escorta
56 nave de transport (auxiliare)
*
GRUPAREA DE ACOPERIRE EST
Comandant: Contaamiral T. Takagi:
2 Crucisatoare grele:
– Nachi
–  Haguro
*
GRUPAREA DE ESCORTA

Comandant: Contraamiral R. Tanaka
1 Crucisator usor de comandament:
– Jintsu
7 Distrugatoare : 
– Hatsukaze
Yamakaze
Ushio
Amatsukaze
Kawakaze
Tokitsukaze
*
GRUPAREA DE ASALT EST
Comandant: Contraamiral Shoji Nishiura
1 Crucisator usor de Comandament:
– Naka
7 Distrugatoare ( Escadrila 4):
– Yudaki
Samidave
Minegumo
Harusame
Asagumo
Sazanami
4 Dragoare
2 nave patrulare
41 de transportoare (nave auxiliare)
*
GRUPAREA DE SUSTINERE
Comandant: Viveamiral I. Takahashi
2 Crucisatoare grele: 
– Ashigara
– Myoko
2 Distrugatoare:
– Akebono
– Ikazuki

*
Danut ALBU – Presedinte Liga Militarilor Profesionisti

Moldovan
Oaspete
Moldovan
12 aprilie 2012 21:40

Felicitari domnule Albu, pentru comentarile dumneavoastra, in legatura cu aviatia romaneasca si mondiala din cea mai mare confragatie din istoria omenirii.
Sa speram ca ororile celui de-al doilea razboi mondial, nu se vor mai repeta si  niciodata, omenirea sa nu mai sufere de pe urma unui razboi devastator cum a fost cel din anii ’40.

Apreciez foarte mult acesta fereastra deschisa, site-ul ligii militarilor profesionisti.
Domnule Albu, tot respectul meu pentru dumneavoastra si conducerea lmp!  Se vede ca aveti cunostinte despre istoria militara. 
Moldovan, militar in rezerva

Albu Danut
Administrator
25 aprilie 2012 8:31

Va multumesc pentru aprecieri domnule Moldovan. Aveti dreptate, sa speram ca niciodata nu  va mai avea loc, un nou razboi mondial… ar insemna distrugerea planetei albastre si  sfarsitul existentei noastre. 
Omenirea trebuie sa se bucure de viata de natura de tot ce este frumos pe acest pamant minunat.
Credem ca oamenii care conduc aceasta lume, sunt destul de cerebrali, ca sa inteleaga aceste lucruri.
Cu respect,
Danut ALBU – L.M.P.

Vladut
Oaspete
Vladut
2 aprilie 2012 21:28

În timpul bataliei din Marea Java de la sfârșitul lui februarie și începutul lui martie 1942, Marina Imperiala Japoneza a obtinut o victorie răsunătoare împotriva principalei forțe navale ABDA, aflată sub controlul amiralului Karel Doorman. Compania Indiilor Rasaritene Olandeze, a încetat să existe odată cu predarea forțelor aliate din insula Java.
O victorie de rasunet  a Japonezilor dar si castigarea unei suprematii aeriena a lui Mitsubishi „Zero”. Cu timpul numarul mare a celebrelor P-51 „Mustang” s-au impus in razboiul aero-naval americano-japonez.
Apreciez foarte mult comentariile cititorilor acestui site si in special comentariile domnului Albu.
Cu stima, Vlad

Albu Danut
Administrator
28 martie 2012 22:34

VALOAREA COMBATIVA A FORTELOR AERONAVALE ALE S.U.A. SI JAPONIEI IN BATALIA PENTRU INSULA MIDWAY: 26 MAI- 6 IUNIE 1942
*
SUA:
Comanda suprema: Amiral Cheester Nimitz
Comanda operationala : Contraamiral Frank J. Fletcher
*
JAPONIA:
Comanda suprema: Amiral Isoraku Yamamoto
Comanda operationala: Contraamiral Matome Ugaki

*

SUA:
Grupari operationale – 7
Cuirasate: 2
Portavioane (grele) – 2
Portavioane (usoare) – 0
Crucisatoare (grele) – 11
Crucisatoare (usoare) – 2
Distrugatoare de escorta – 2
Distrugatoare – 15
Petroliere – 2
Transportoare – 0
Dragoare – 0
Puitoare de mine – 0
Nave de patrulare – 0
Nave auxiliare – 20
Submarine – 16
Avioane pe portavioane – 158
Avioane pe aerodromuri – 124
Hidroavioane -0

*

JAPONIA:
Grupari operationale – 11
Cuirasate – 11
Portavioane (grele) – 6
Portavioane (usoare) – 2
Crucisatoare (grele) – 16
Crucisatoare (usoare) – 7
Distrugatoare de escorta – 3
Distrugatoare – 63
Petroliere – 11
Transportoare – 17
Dragoare – 7
Puitoare de mine – 1
Nave de patrulare – 4
Nave auxiliare – 9
Submarine – 19
Avioane pe portavioane – 202
Avioane pe aerodromuri – 154
Hidroavioane – 24
*
Chiar daca raportul de forte, a fost favorabil Japoniei, Statele Unite a castigat cea mai mare batalie aeronavala din istorie! 
*
Danut ALBU – Presedinte L.M.P.

Albu Danut
Administrator
28 martie 2012 22:10

Mitsubishi A6M zero a pierdut suprematia aeriana dupa batalia de la Midway. Japonezii au bombardat insula Midway metru cu metru. Americanii au atacat decisiv cand avioanele japoneze au revenit pe port-avioane pentru realimentare cu combustibil si munitie. Atunci au atacat avioanele americane. Cum a fost posibil asa ceva? totul a pornit de la instalarea de radare pe avioanele SUA..
Operațiunea japoneză, ca și atacul anterior de la Pearl Harbour, urmărea să elimine poziția strategică a Statelor Unite din Pacific, dând astfel Japoniei mână liberă în stabilirea sferei sale de influență în Asia. Japonezii sperau și că o altă înfrângere demoralizatoare va determina Statele Unite să capituleze în războiul din Pacific.
Japonezii au plănuit să atragă portavioanele americane într-o capcană. De asemenea, japonezii au intenționat să ocupe Atolul Midway ca parte a unui plan mai mare de a-și extinde perimetrul de apărare ca răspuns la raidul Doolitle. Această operațiune era considerată și ca o pregătire pentru viitoarele atacuri îndreptate împotriva Insulelor Fiji si Samoa. Planul a fost dezavantajat de prezumțiile greșite pe care le-au făcut japonezii cu privire la reacția americanilor și de dispozițiile insuficiente date la momentul de început al punerii în executare. Pentru americani a fost esențial că Statia Hypo (unitatea de informații din Hawai specializată în interceptarea comunicațiilor și în decriptarea acestora) a fost în stare să determine data și locul atacului, Marina militara a Statelor Unite, putând astfel să pregătească propria ambuscada. Două portavioane japoneze și un crucisator greu au fost scufundate cu costul unui portavion american și al unui distrugator. Bătălia de la Midway și uzura extenuantă din Campania din Insulele Solomon au făcut ca Japonia să nu mai poată ține pasul cu construcția de nave și pregătirea piloților, în timp ce Statele Unite ale Americii măreau ritmul în ambele direcții.
*
Danut ALBU – Presedinte Liga Militarilor Profesionisti

Ovidiu
Oaspete
Ovidiu
14 martie 2012 19:34

Exista un IAR-80 in cadrul Muzeului Aviatiei, dar nu original; este o reproducere; din pacate cel din Turcia este original din Romania construit in 1942; nu au fost pastrat niciun model pentru ca am fost obligati de noii aliati sa le distrugem; „maturoiul romanesc” le-a facut rusilor multe pagube in randul IAK-urile lor; am avut o traditie aeronautica puternica dar din pacate… nu o mai avem; de fapt, ce mai avem noi in tara asta??

cetaceul
Oaspete
cetaceul
7 martie 2012 17:48

Iata ce spunea Generalul de Escadra Emanoil Ionescu despre Cpt. Aviator Alexandru Sebanescu:
„Caracter integru, perfect, loial, un distins patriot, in lupta a dat dovada de mult curaj, calm si sange rece, dispretuind moartea, insufland si altora spiritul de sacrificiu, precum si increderea in material, in stiinta si arta de a-l intrebuinta.
A avut cea mai frumoasa activitate de razboi, totalizand 590 de misiuni de lupta, 235 de lupte aeriene, 47 de avioane doborate.
A stiut sa-si conduca Grupul cu cele mai mici pierderi”

_
Cavadia Mircea _ F-221 – Membru in Consiliul Director LMP

raul
Oaspete
raul
5 martie 2012 15:29

Foarte interesant articolul. M-am obisnuit sa intru des pe site-ul lmp si observ din ce in ce, articole mai interesante. Atunci in timpul razboiului am avut piloti de exceptie si aviatie moderna.

feraru
Oaspete
feraru
8 martie 2012 10:21

In al doilea clip, acele „V-uri” (victorii, avioane inamice doborate) arata elita de asi ai aviatiei romane din al doilea razboi mondial. Cei cere au avut cele mai multe victorii au fost Cpt. Av Bizu Cantacuzino (56V), Cpt. Av. Alexandru Serbanescu (47V) si Cpt. Av. Ion Milu (46V). De remarcat faptul ca foarte putini piloti ai celui al doiea razboi mondial (americani, rusi, germani, englezi, japonezi etc) au depasit 20 de victorii. Asta arata tenacitatea si profesionalismul pilotilor romani din acea perioada.

MAXIM
Oaspete
MAXIM
8 martie 2012 15:23

Doresc sa ma „bag” si eu, si sa va prezint pilotii de vanatoare (asii) din al doilea razboi mondial, cu cele mai multe victorii (avioane inamice doborate) care au zburat pe Messershmitt Bf-109:
1- Erich Hartman – Germania – 352 V
2- Gerhard Barkhorn – Germania – 301 V
3- Gunther Rall – Germania – 275 V
4- Ilmari Juutilainen – Finlanda – 94 V
5- C-tin Cantacuzino – Romania – 60 V
6- Alexandru Serbanescu – Romania – 47 V
7- Ion Milu – Romania – 46 V
8- Mato Dukovac – Croatia – 44 V.
Maxim, Constanta

Ergo
Oaspete
Ergo
26 ianuarie 2013 15:39

Clasamentul dvs. este OK pana la poz. 3 restul sunt inalta parte a clasamentului. http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_World_War_II_flying_aces

Albu Danut
Administrator
28 ianuarie 2013 11:46

Cine a facut acest clasament? Si de ce nu sunt prezenti titani ai aviatiei de vanatoare romanesti? Milu (42V), Ciocanel (14V), Dobran (11V), Vizanti (9V), Mociornita (16V), Agarici (10V), Galea (12V), Greceanu (20V), Polizu-Micsunesti (10V), Vinca (15V), Dicezare (16V), etc…
Cine a facut acest clasament, nu a vrut sa recunoasca valoarea vanatorilor romani din timpul celui De-al Doilea Razboi Mondial.
Cine recunoaste, si crede in acest clasament doar cu Cantacuzino si Serbanescu prezenti, intineaza memoria eroilor aviatori care si-au dat viata pe altarul patriei…. Popisteanu (Popicu), Manoliu, Vinca, Trandafirescu, Claru,  Ciocanel, Sandu, Polizu, Serbanescu si multi, multi altii…
Rog pe doamna Eleonora Arbanas sa ma completeze si cu alte nume de Eroi aviatori ai Neamului Romanesc care si-au jertfit viata la datorie pentru patrie.
Daca nu credem in Istoria noastra si in Eroii nostri, insemna cu nu credem intr-un viitor mai bun pentru noi, pentru Romania.
ONOARE SI
PATRIE!

Danut ALBU – Presedinte Liga Militarilor Profesionisti 

danutshark
Oaspete
danutshark
8 martie 2012 16:38

Interesant clasament. Trebuie sa fim mandri ca trei romani sunt in elita aviatiei mondiale din marele razboi.
Danut M – Vicepresedinte LMP

eugen
Oaspete
eugen
8 martie 2012 13:34

Trebuie adaugat faptul ca in cel de-al doilea Razboi Mondial, pilotii romani zburau pe MESSERSHMITT BF-109 si 110 (Germania), considerat alaturi de SPITFIRE (Marea Britanie) cele mai bune avioane de vanatoare din Europa.

Albu Danut
Administrator
11 martie 2012 12:39

SUPERMARINE SPITEFIRE:
_
* Propulsie: rolls-royce merlin sau griffon
* Viteza maxima: 721 km/ora
* Plafon de zbor: 9.750 – 13.560 m
* Raza de actiune: 680 – 740 km
* Armament:
– 8 mitraliere cal. 7,7 mm
-2 tunuri de 20 mm
-2 bombe de 113 kg
_
Caracteristicile tehnico-tactice, ale celor doua avioane de vanatoare
( Messershimtt Bf-110 si Supermarine Spitfire), cele mai performante din Europa si din lume in timpul celui de-al doilea razboi monial, erau aproximativ egale. Diferenta au facut-o pilotii, numarul de avioane dar si un amanunt tehnic semnificativ.
Avioanele Bf-109 si 110 aveau din constructie motoare pe benzina prin injectie. Spitfire aveau in dotare motoare prin carburatie.
Intr-o lupta aeriana avioanele britanice erau usor dezavantajate deoarece cand executau luping-uri motoarele pierdeau din putere, „tuseau” piezand in lupta aeriana, timp si distanta. Nu acelasi lucru se intamplau cu
Bf-urile. 
*
Dan A. – L.M.P.

Albu Danut
Administrator
6 aprilie 2012 10:18

Si eu, consider ca Messerschimiit Me 262, a fost cel mai bun avion de vanatoare si bombardament la toate capitolele, dar numai in ultima perioada a razboiului (1944-1945).
A fost un avion revolutionar la acea vreme.
Danut ALBU – L.M.P.

Cornel N.
Oaspete
Cornel N.
20 martie 2012 15:44

Este adevarat, Messerschmitt Me 262 a fost cel mai bun si cel mai performant avion de vanatoare a anilor 1944 – 1945. Atunci niciun avion de vanatoare nu facea fata lui Me-262. 
A fost inceputul unei noi eri in aviatia cu reactie. Dar… a fost construit tarziu (1944)  si in numar foarte redus, datorita industriei de razboi germane bombardata si ziua si noaptea de bombardierele aliate. 
Va multumesc domnule Mircea ca ne-ati amintit de acest formidabil avion (Me-262).
Salut cu respect, toti iubitorii aviatiei!
Cornel N.

Mircea
Oaspete
Mircea
20 martie 2012 7:15

Dupa parerea mea, nu, P-51 Mustang (USA) a fost cel mai bun avion de vanatoare din lume in al doilea doilea razboi mondial. Cel mai puternic si cel mai complet avion de vanatoare din accele timpuri a fost Messerschmitt Me 262.
Messerschmitt Me 262
Schwalbe („Rândunica”) a fost primul avion cu reactie, operațional din lume introdus de Luftwaffe (Fortele Aeriene Germane din al doilea razboi mondial)
Messerschmitt Me 262 a intrat în producția de serie în iunie 1944. Motorizat cu două turboreactoare Junkers-Jumo-004B-1/2/3-Orkan, avionul avea anvergura de 12,51 m, o lungime de 10,60 m și o greutate maximă la start de 7.130 kg. Viteza maximă era de 870 km/h, cu o rază de acțiune de 1.050 km. Era echipat cu patru tunuri automate de 30 mm și putea să transporte bombe în greutate de 1.000 kg. Intrat târziu în luptă, Messerschmitt Me 262 nu a mai putut influența soarta războiului. A fost produs în 1 430 de bucăți de compania Messerschmith AG, fiind un avion de vânătoare, dar care putea îndeplini și misiuni de bombardament.
Va felicit penntru articolele despre istoria aviatiei!
Va saluta,
un impatimit al zborului.
Cu respect,
Mircea Dranca

Cornel N.
Oaspete
Cornel N.
11 martie 2012 15:32

Trebuia sa adaugati si cele doua avioane de vanatoare care au scris istorie in cel de-al doilea razboi mondial in special in Pacific: Mitsubishi A6M „ZERO” (Japonia) si P-51 Mustang (S.U.A.). Dupa parerea mea P-51, a fost cel mai complet avion de vanatoare, nr.1 din razboi.

Albu Danut
Administrator
5 martie 2012 15:21

2%
PENTRU LIGA MILITARILOR PROFESIONISTI

*
NU PIERDE NICIO CLIPA!
“TOTI PENTRU UNUL, 2% PENTRU TOTI”
*

 

 

 

 

ACT NON VERBA! (FAPTE NU VORBE)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CONTRIBUIE LA FONDUL LIGII MILITARILOR PROFESIONISTI!
DESCARCA DE PE SITE-UL L.M.P. FORMULARUL, COMPLETEAZA-L SI DEPUNE-L LA ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE TERITORIALE PANA LA 15 MAI 2012!
*
LEGEA 571/2003 DIN CODUL FISCAL PERMITE DIRECTIONAREA A 2% DIN IMPOZITUL PE VENIT UNEI ORGANIZATII NON-GUVERNAMENTALE, NON-PROFIT.
DACA MILITARII NU OPTEAZA PENTRU ACEASTA ALTERNATIVA, BANII SE DUC AUTOMAT LA STAT!

*
DATELE: 
COD DE IDENTIFICARE FISCALA: 27535960
IBAN RO50RNCB0817118580560001
*
DIRECTIONEAZA 2% DIN IMPOZITUL PE VENIT PLATIT STATULUI PE ANUL 2011 CATRE LIGA MILITARILOR PROFESIONISTI!
*
CAMARAZI!
IMPREUNA VOM REUSI!!
FITI ALATURI DE LIGA MILITARILOR PROFESIONISTI!
*
CONSILILUL DIRECTOR AL LIGII MILITARILOR PROFESIONISTI

Albu Danut
Administrator
5 martie 2012 15:16

ANUNT IMPORTANT!
*
IN ATENTIA TUTUROR MEMBRILOR LIGII MILITARILOR PROFESIONISTI
*
MEMBRII LIGII MILITARILOR PROFESIONISTI, INSCRISI RECENT IN LIGA, SUNT RUGATI SA CONTACTEZE CONDUCEREA L.M.P. PENTRU A DA DOUA FOTOGRAFII TIP LEGITIMATIE.
O FOTOGRAFIE SE ATASEAZA LA CEREREA DE INSCRIERE A FIECARUI MEMBRU, CERERE CE SE AFLA IN BAZA DE DATE (CONFIDENTIALA) A L.M.P.
A DOUA FOTOGRAFIE PENTRU LEGITIMATIA DE MEMBRU AL LIGII.
*
MEMBRII LIGII CARE NU SUNT DIN CONSTANTA POT TRIMITE POZELE INTR-UN PLIC PE ADRESA LIGII,
CONSTANTA – STR. POET ANDREI MURESAN NR. 28 , COD  900338
*
LEGITIMATIILE SUNT GRATUITE!

MULTUMIRI SPECIALE DOAMNEI MIHAELA POPA PENTRU SPRIJINUL ACORDAT!
VA MULTUMIM!
*
CONSILIUL DIRECTOR AL LIGII MILITARILOR PROFESIONISTI

BALTA LOUIS EDMOND-VICEPRESEDINTE L.M. P.
Oaspete
BALTA LOUIS EDMOND-VICEPRESEDINTE L.M. P.
4 martie 2012 21:42

APRECIEM INTERESUL CRESCUT AL S.G.P.-ILOR PENTRU ARTICOLELE CARE ARATA ADEVARATA ISTORIA MILITARA A ROMANIEI, POSTATE CU ATATA GRIJA SI ACURATETE DE TOTI COLABORATORII LIGII MILITARILOR PROFESIONISTI.
SI BINEINTELES DANE, ASTEPTAM IN CONTINUARE COMENTARILE TALE DESPRE ARTICOLELE POSTATE.
BALTA LOUIS EDMOND- VICEPRESEDINTE L.M.P.

Albu Danut
Administrator
3 martie 2012 21:22

FORTELE SI MIJLOACELE BELIGERANTILOR LA INCEPUTUL CONTRAOFENSIVEI DE LA STALINGRAD – 19 NOIEMBRIE 1942
*
EFECTIVE UMANE:
– URSS – 1.103.000
– GERMANIA + ALIATI – 1.011.500
RAPORT DE FORTE : 1,1 / 1
*

TUNURI SI ARUNCATOARE:
– URSS – 15.501
– GERMANIA + ALIATI – 10.290
RAPORT DE FORTE: 1,5 / 1 
*
TANCURI SI AUTOTUNURI:
– URSS – 1.463
– GERMANIA + ALIATI : 675
RAPORT DE FORTE: 2,2 / 1
*
AVIOANE DE RAZBOI:
– URSS – 1.350
– GERMANIA + ALIATI – 1,216
RAPORT DE FORTE: 1,1 / 1
*
Danut ALBU – L.M.P.

miclea
Oaspete
miclea
23 martie 2012 18:20

Ce ne-a trebuit noua romanilor sa trecem Nistru? Am plecat la razboi impotriva URSS sa eliberam Bucovina de nord si Basarabia, tinuturi romanesti. Ce-am cautat mei departe de Nistru? Armatele Finlandeze s-au oprit pe fostele granite, au sapat transee, au construit cazemate, intrand in defensiva.

herciu
Oaspete
herciu
4 martie 2012 21:51

In afara de Romania cine erau aliatii sau satelitii Germaniei?

Mihai LMP
Oaspete
Mihai LMP
5 martie 2012 15:14

prietene, daca taceai filozof ramaneai. Finlanda, Italia, Ungaria.

jarnea
Oaspete
jarnea
3 martie 2012 20:09

daca rusii nu primeau sprijin logistic din partea americanilor, nu cred ca puteau castiga razboiul.

Albu Danut
Administrator
8 martie 2012 11:01

Nu din cauza iernilor geroase (ambele armate au avut de suferit), s-a pierdut acel razboi, si nici datorita ajutorului masiv acordat de americani.
In 1941-1942, Stalin a ordonat „demontarea” si mutarea tuturor fabricilor si uzinelor din Moscova si din alte mari orase, care lucrau la foc continu pentru armata rosie, in Siberia. Acolo sovieticii nu puteau fi bombardati, astfel incat industria de razboi sovietica lucra zi si noapte nestingherita pentru marea Armata Rosie. In schimb in Germania aviatia americana si cea britanica, bombardau  sistematic orasele si centrele industriale, astfel incat industria germana de razboi era incetinita datorita pagubelor produse. Daca nemtii ar fi construit un bombardier cu raza lunga de actiune, atunci puteau sa atace in Siberia industria sovietica.
Americanii au avut  asemenea bombardiere – B-29 „Liberator”, (celebrele „Fortarete zburatoare”), care decola din Bengazi – Libia, traversau Mediterana, Albania, Bulgaria intrau pe teritoriul romanesc si bombardau instalatiile si rafinariile din Valea Prahovei – Ploiesti,  intorcandu-se la bazele libiene (care apucau).
Dan ALBU – L.M.P.

Ergo
Oaspete
Ergo
26 ianuarie 2013 15:20

 Nici un B-29 Superfortress nu a luptat pe frontul aeian european.
 

 

crin
Oaspete
crin
28 ianuarie 2013 11:11

Domnule Ergo dati-mi voie sa va spun ca sunteti intr-o eroare totala. Incercati sa studiati razboiul aerian din Europa anilor 1940 – 1945

NIC
Oaspete
NIC
10 martie 2012 22:35

Bine spus, care apucau. Aveau grija vanatorii romani si germani sa doboare cati mai multi yankei.

groza
Oaspete
groza
5 martie 2012 15:25

puneti la socoteala si iernile geroase, si Napoleon s-a intors de acolo cu coada intre picioare.

Vasiliu
Oaspete
Vasiliu
3 martie 2012 14:20

Stalingrad? moment de cotitura… acolo, noi, impreuna cu nemtii am pierdut razboiul.

Albu Danut
Administrator
3 martie 2012 15:25

Iata raportul de forte in batalia „KURSK – OREL” din 5 iulie 1943:
* EFECTIVE UMANE:
– URSS –  „Fronturile „CENTRAL” si „VORONEJ”  – 1.336.000
– GERMANIA + satelitii ei ( grupurile de armate „CENTRU” si „SUD”)- peste 900.000
RAPORTUL DE FORTE : 1,2/1
*
* TUNURI SI ARUNCATOARE”:
– URSS – 19.100
– GERMANIA + satelitii ei (grupurile de armate „CENTRU” si „SUD”) – 10.000
RAPORTUL DE FORTE: 1,9 / 1
*
TANCURI SI AUTOTUNURI:
– URSS – 3.444 ( din care 900 tancuri usoare)
– GERMANIA si satelitii ei ( grupurile de armate „CENTRU” si „SUD”) de- peste 2.700
RAPORTUL DE FORTE : 1,2/1
*
AVIOANE DE RAZBOI:
– URSS – 2172 ( fara aviatia de noapte si indepartata- cu ele 2.900)
– GERMANIA si satelitii ei (grupurile de armate „CENTRU” si „SUD”) – aproximativ 2.050
RAPORTUL DE FORTE: 1/1
*
Danut ALBU – Prim-vicepresedinte L.M.P.

Albu Danut
Administrator
3 martie 2012 15:12

As mai adauga si Operatiunea „Citadela” – 1943 – cea mai mare batalie de tancuri din istorie – KURSK – OREL.
Si acolo a inceput dezastrul armatei germane, dand posibilitatea Armatei Rosii sa treaca la marea ofensiva.
Dan ALBU – L.M.P.

MIHALACHE
Oaspete
MIHALACHE
3 martie 2012 14:09

Respect Ligii dumneavostra pentru articolele despre sacrificiile militarilor romani din timpul celui de-al doilea razboi mondial.
Mihalache Gheorghe

Mihnea
Oaspete
Mihnea
1 martie 2012 20:34

Clipuri incarcate de istorie. De apreciat site-ul lmp pentru articolele postate despre istorie militara a natiunii noastre. Felicitari.

danutshark
Oaspete
danutshark
1 martie 2012 12:07

Azi 1 Martie este ziua ARMEI AUTO in ARMATA ROMANA!
La Multi Ani automobilistilor militari!!
Danut Mocanu (sofer) – Vicepresedinte LMP

SERGIU
Oaspete
SERGIU
1 martie 2012 20:31

La multi ani „neamului biela – manivela”!

ignat
Oaspete
ignat
1 martie 2012 20:53

daca tin eu bine aminte, anul trecut ati postat un articol despre ziua automobilistului. de ce anul acesta ati omis sarbatorirea armei auto din armata romana?

Albu Danut
Administrator
1 martie 2012 11:52

Multumim doamnei Eleonora Arbanas, pentru articolul trimis in care se evoca eroismul si sacrificiul pilotilor romani  in batalia aeriana a Stalingradului.
Suntem deasemenea onorati de postarea in premiera pe site-ul L.M.P., a video-clipului aflat in patrimoniul Fundatiei „Erou Cpt. Aviator Alexandru Serbanescu”, in care putem vedea secvente de 2.14 min cu decolarea pilotilor aviatiei romanesti  din acea perioada.
Danut ALBU – Prim-vicepresedinte L.M.P.

wpDiscuz