Sponsor Liga Militarilor ProfesionistiSponsor Liga Militarilor Profesionisti
Sponsor Liga Militarilor ProfesionistiSponsor Liga Militarilor Profesionisti
Sponsor Liga Militarilor ProfesionistiSponsor Liga Militarilor Profesionisti

1 AUGUST – ZI DE SARBATOARE PENTRU TANCHISTII TARII!

551499_149482418543815_662171994_n

 

TANCUL ROMANESC – O ISTORIE
.

La sfârşitul anilor ’60 – şi în special după momentul de criză din 1968 – a fost declanşat un proces de creare a unei „doctrine naţionale de apărare, având drept concept fundamental apărarea patriei de către întregul popor”. Pentru operaţionalizarea unui asemenea concept strategic, a apărut necesitatea unei industrii proprii de apărare a României, pentru fabricarea nu numai a armamentului uşor de infanterie şi a muniţiei aferente, ci şi a tehnicii complexe (transportoarelor blindate , tancurilor, tunurilor pentru artilerie şi pentru blindate, avioane şi elicoptere).
Aceste obiective au supus întreaga industrie românească de la acel moment unui efort tehnic şi financiar, greu de imaginat în zilele noastre.
Au fost realizate o serie de asimilări tehnologice, pornind de la materiile prime şi materialele cu caracteristici speciale, continuând cu realizarea echipamentelor complexe integrate pe acestea şi terminând cu standuri, laboratoare şi poligoane speciale pentru încercarea şi testarea lor.

Din punct de vedere tehnico-tactic, tancul românesc trebuia să îndeplinească cele trei cerinţe esenţiale ale câmpului de luptă: mobilitate, putere de foc şi protecţie sporită. Să nu uităm că în acea perioadă experienţa rusească (prin produsele T 34, T 55, T 60 etc.) era greu de atins sau depăşit.

Deşi poate părea paradoxal, analizând cu luciditate acea perioadă, putem afirma că, prin acest efort, industria românească de tehnică militară a contribuit într-o mare măsură la dezvoltarea economiei naţionale pe plan tehnologic şi de fabricaţie. Prin impunerea unor standarde extrem de ridicate referitoare la exigenţele tehnicii militare, cercetarea-proiectare, dezvoltarea industriilor capabile să le realizeze, pregătirea specialiştilor care să le fabrice şi să le exploateze, s-a format un nucleu de tehnicieni în domeniul tehnicii militare, care au făcut posibil ca acele deziderate, interpretabile din punct de vedere politic, să poată fi atinse din punct de vedere tehnic. Mai apoi militarii au fost aceia care, prin testarea şi, ulterior, prin utilizarea acestor echipamente au validat, de multe ori cu eforturi personale deosebite, soluţiile tehnice propuse.
Printre aceste realizări se poate aminti şi faptul că, într-o perioadă relativ scurtă (aproximativ 20 de ani) au fost asimilate şi fabricate trei tipuri de tancuri, fiecare din aceste tipuri constituind elemente evolutive incontestabile în dezvoltarea acestei tehnici complexe utilizate de armata română.
.

În aprilie 1968 este prezentat Consiliului de apărare, „Raportul privind propunerile de fabricare a tancurilor în ROMÂNIA”. În data de 13.10.1972, Consiliul Apărării a aprobat acest raport şi a hotărât ca ministerele de atunci (MICM, MIM, MlCh si MApN) să elaboreze şi să prezinte Studiul tehnico-economic de produs şi propunerile privind organizarea fabricaţiei.
Într-o primă etapă s-a urmărit crearea unui tanc mijlociu, cu carcasa blindată nouă şi echipament mecanic produs în ţară (motor 500 C.P., transmisie, instalaţii anexe).
Prima localitate unde au fost amplasate capacităţile de producţie necesare fabricării tancului românesc a fost la Mârşa, judeţul Sibiu, motiv pentru care, în anul 1974, s-au început lucrările de investiţii.

Realizarea tancului TR–77 şi TR 580
Între anii 1974-1980 a fost asimilat tancul mijlociu românesc în variantele TR-77 şi TR-580.
Prima varianta (TR-77), a fost realizată la nivel de model experimental, un prototip şi o serie iniţială de 10 produse. Acest tip de produs, dorit a se realiza în concepţie pur autohtonă, dar şi cu colaborări externe, cu predilecţie vest-europene (germane) a constituit o primă etapă în istoria fabricaţiei tancului românesc. Deşi proiectat în ideea unei carcase mai mari, pentru a putea fi echipat cu un agregat energetic performant la acea dată (agregatul energetic al tancului LEOPARD 1). În cele din urmă a fost finalizat, din considerente legate de termenele de finalizare, într-o variantă de echipare cu motor V2 de pe produsul T 55, asimilat în România. Ulterior producţia a fost continuată cu produsul TR-580 (versiunea românească a tancului sovietic T-55).
Primul model experimental al tancului românesc a fost realizat la „Baza centrală de reparaţie tehnică de luptă „Mizil” (denumirea de atunci a Uzinei Mecanice Mizil) în anul 1974, de către Uzina Mecanică Mârşa. Astfel s-a reuşit să se realizeze seria zero de trei tancuri româneşti la jumătatea anului 1976. În luna octombrie 1976 primul produs pleacă în probe, probe ce durează circa 6 luni.
Apoi, către sfârşitul primăverii anului 1977, întreaga producţie s-a transferat la Uzina Mecanică Mârşa, unde în noua fabrică de produse speciale, urma să se realizeze întreaga producţie de tancuri a României.
La nivelul anilor 1973 – 1975, investiţiile făcute la Mârşa au fost de peste trei miliarde de lei (adică peste 100 de milioane de dolari) ce reprezintă aproape 80% din întreaga investiţie programată.
.
În primăvara anului 1978 din raţiuni politice, întreaga pregătire de fabricaţie şi toţi specialiştii, bună parte din ei formaţi la Mizil, au fost transferaţi la Uzinele 23 August din Bucureşti, unde s-a înfiinţat o fabrică nouă.
Fabrica de Tancuri a fost înfiinţată în anul 1978 în baza Decretului nr.514/17.12.1978 – sub denumirea de Fabrica De Maşini Grele Speciale (F.M.G.S.) în cadrul Întreprinderii 23 August Bucureşti.
În perioada 1978-1980, nefiind finalizată investiţia proiectată pentru FMGS, aceasta şi-a desfăşurat activitatea în incinta Întreprinderii 23 August Bucureşti. În acest spaţiu în luna ianuarie 1979 a fost montat primul tanc românesc în Întreprinderea 23 August – F.M.G.S.
Până în luna august a aceluiaşi an au mai fost realizate încă 11 produse care, împreună cu primul , au participat – înainte de a fi repartizate unităţilor militare beneficiare – la parada militară organizată în Bucureşti cu ocazia zilei de 23 August, pe atunci Ziua Naţională a României.
Probele de încercări pe pistă au fost executate la aceeaşi uzină iar probele de verificare a aparatelor de tragere de pe tanc s-au realizat în poligoanele specializate ale armatei. Până în luna octombrie 1979 FMGS, în hala–depozit din incinta Uzinelor 23 August, mai realizează încă 11 tancuri.
În paralel s-a derulat investiţia pentru Fabrica de Maşini Grele Speciale, în vecinătatea Uzinelor 23 August Bucureşti, prin dezafectarea spaţiului ocupat în acel moment de un depozit de combustibil solid pentru populaţie, precum şi în localitatea Mihai Bravu din judeţul Giurgiu, unde a început construirea pistei şi a poligonului de rulaj şi încercări, bazinul cu apă pentru verificarea etanşeităţii, hala de retuşuri şi finisări, etc. Această investiţie se finalizează la sfârşitul anului 1979.
Începând cu luna februarie 1980, FMGS îşi desfăşoară activitatea în noua investiţie, dar lucrările de realizare a investiţiei din localitatea Mihai Bravu, întârziind mai bine de un an. Din acest motiv, încercările pe pistă şi în poligon a celor 25 tancuri produse în 1980 s-au efectuat tot la Uzina Mecanică Mizil şi la Jegălia, judeţul Călăraşi. Investiţia de la Mihai Bravu a fost finalizată în semestrul II -1981.
Capacitatea proiectată a investiţiei era de 210 tancuri şi 100 seturi piese de schimb pe an.
Prin Decretul 474/26.12.1983, s-au dispus măsuri tehnico-organizatorice de creştere a capacităţii de producţie de la 210 tancuri pe an la 500 tancuri şi au fost aprobate structurile necesare funcţionării fabricii în condiţii de autonomie, având posibilitatea deschiderii unui subcont în bancă.
În acest scop, suprafeţele de lucru cresc spectaculos printr-un amplu program de investiţii. Noile capacităţi fac posibilă organizarea procesului de producţie a tancului TR – 85, care să realizeze calitatea prescrisă şi – în acelaşi timp – numărul de bucăţi necesar.
Cu toate acestea, fabrica a funcţionat în continuare ca fabrică dependentă (a 5-a fabrica) în cadrul Întreprinderi 23 August.
În anul 1990 prin H.G. nr.1329/21.12 1990 s-a dispus că începând cu data de 01.01.1991, Fabrica de tancuri să treacă din organica întreprinderii 23 August Bucureşti (devenită S.C. FAUR S.A.) în organica Grupului Industrial al Armatei – Regie autonomă, sub denumirea de Uzina Mecanică Bucureşti, având statut de unitate militară, cu organizarea şi dotarea actuală. În acest fel, cu capacităţile finalizate nu se puteau asigura obiectivele planificate de realizare a 500 tancuri pe an, ci numai de 210 tancuri, capacitate ajunsă la maturitate în anul 1983.

TANCUL TR –580
Principalele caracteristici tehnico-tactice ale produsului TR 580 sunt:
• Produs – 1979 – 1985
• Greutate – 42 + 3% t
• Echipaj – 4 militari
Armament:
• Tun
– Tipul tunului – cu ţeavă ghintuită
– Calibru – 100 mm
– Cadenţa de tragere – 6 lovituri/minut
• Mitraliera jumelată – 1 x 7,62 mm
• Mitraliera A.A. – 1 x 12,7 mm
• Motor
– V2 55 diesel, 12 cilindri, 4 timpi, supraalimentat ;
– Puterea motorului – 580 CP
– Cutia de viteze – mecanică
– Puterea specifică – 13,8 CP/t
– Presiunea pe sol – 0,895 daN/cm2
– Viteza maximă – 50 km/oră
– Autonomie – 380 km
• Unitatea de foc: 50 lovituri 100 mm, 3 500 cartuşe 7,62 mm, 500 cartuşe 12,7 mm
• Sistem de ochire – acţionare electrică în plan orizontal, acţionare hidraulică în plan vertical, fără SCF
• Distanţa măsurată – 200 … 5 000 m
• Distanţa loviturii directe cu APFSD – 4 000 m
• Protecţia prin blindaj :
– Turela – 320 + 20 mm cu blindaj suplimentar
– Şasiu – 200 mm stratificat

Realizarea tancului TR – 85 – 800
Paralel cu realizarea tancului românesc într-o primă variantă, începând cu anul 1974 au continuat lucrările de cercetare pentru realizarea „Sistemului energetic de mare putere pentru tancul românesc”.
Analizele specialiştilor au reliefat că realizarea în România a unui grup energetic compus din motor şi transmisie care să genereze o putere mai mare de 800 CP în vederea satisfacerii nevoilor tancului din prima variantă, nu este posibilă fără o colaborare externă, în raport cu nivelul experienţei şi cunoştinţelor în domeniu autohton atât de la data respectivă cât şi în viitorul apropiat.
În anul 1976, Institutul Naţional de Motoare Termice şi-a exprimat disponibilitatea, totuşi, să realizeze motorul de 800 CP destinat tancului românesc într-o concepţie proprie, utilizând structura de bază a motorului MTU, celelalte anexe având o dispunere proprie soluţiei autohtone.
De asemenea, transmisia hidromecanică a fost proiectată de ICSITEM Bucureşti, pe baza unei transmisii model şi realizată de I.H. Braşov, asigurând montajul în T a cuplului motor-transmisie.
În perioada 1974-1982, în definitivarea soluţiei constructive pentru agregatul energetic de mare putere, s-au procurat şj utilizat ca surse de informaţii, modele de referinţă externe.
Între anii 1978-1986 a fost asimilat tancul mijlociu TR-85-800, cu motor de 830 C.P. şi transmisia hidromecanică, constituite în agregat energetic monobloc similar tancurilor occidentale.
Producţia de serie a tancului mijlociu TR-85-800 fiind executata între anii 1986-1990 cu un ritm mediu de 100 bucăţi pe an, comparabil cu cel al unor state cu vechi tradiţii în construcţia de blindate.

TANCUL TR – 85 – 800

Principalele caracteristici ale acestui tanc sunt:
• Produs – 1982–1990
• Greutate – 42,2 t
• Echipaj – 4 militari
• Armament:
1.Tun
– Tipul tunului – cu ţeavă ghintuită
– Calibru – 100 mm
– Cadenţa de tragere – 4 -7 lovituri/minut
2. Mitraliera jumelată – 1 x 7,62 mm
3. Mitraliera A.A. – 1 x 12,7 mm
• Motor – diesel, 8 cilindri, 4 timpi, supraalimentat
– Puterea motorului – 830 CP
– Puterea specifică – 17,8 HP/t
– Transmisie – hidromecanica
• Presiunea pe sol – 0,925 daN/cm2
• Panta longitudinală – 32º
• Viteza maximă – 50 km/oră
• Autonomie – 400 km
• Unitatea de foc – 41 lovituri 100 mm, 3 500 cartuşe 7,62 mm, 500 cartuşe 12,7 mm
• Sistem de ochire – acţionare electrică în plan orizontal, acţionare hidraulică în plan vertical cu telemetru laser integrat şi SCF
• Distanţa măsurată – 200 … 5 000 m
• Distanţa loviturii directe cu APFSD – 4 000 m
• Protecţia prin blindaj:
– Turela 320 + 20 mm cu blindaj suplimentar
– Şasiu – 200 mm stratificat

Realizarea tancului TR-125
Între anii 1987 şi 1988, într-un timp extrem de scurt, s-a reuşit proiectarea şi realizarea prototipului tancului românesc TR–125 (P 125). Acesta îngloba cele mai noi realizări ale experienţei cercetătorilor români şi ale industriei naţionale de apărare.
Turela şi elementele de încărcare automată a acestui tanc au fost proiectate de ICSITEM Bucureşti iar şasiul, cu toate agregatele ce intră în el, a fost proiectat de ACSIT–P 124 din structura F.M.G.S. Bucureşti
Este demn de remarcat că, pe acest tanc, s-au montat cele mai moderne echipamente care erau în curs de experimentare sau asimilare în fabricaţie de industria românească: tunul calibru 125 mm, stabilizatorul tunului 2E 25M, mecanismul de încărcare automată a tunului, calculator balistic, noul proiector de tip L–2, instalaţii de avertizare împotriva iluminării cu laser pentru lansare a grenadelor fumigene şi a capcanelor termice etc. Totodată, s-a reuşit experimentarea şi asimilarea noilor tipuri de muniţie pentru tun, lansatoare de grenade fumigene etc.
Principalele caracteristici ale acestui tanc sunt:
• Produs – 1984 – 1991
• Greutate – 50 t
• Echipaj – 3 militari
• Armament:
1. Tun
– Tipul tunului – cu ţeavă lisă
– Calibru – 125 mm
– Cadenţa de tragere – 8 lovituri/minut
2. Mitraliera jumelată – 1 x 7,62 mm
3. Mitraliera A.A. – 1 x 12,7 mm
4. Lansator de grenade – 6 tuburi 81 mm
• Motor
– 8 VS A3 diesel, 8 cilindri, 4 timpi, supraalimentat
– Puterea motorului – 900 CP
• Puterea specifică – 18,75 CP/t
• Transmisie – hidromecanică, automată
• Presiunea pe sol – 0,875 daN/cm2
• Panta longitudinală – 32º
• Viteza maximă – 60 km/oră
• Autonomie (fără butoaie suplimentare) – 400 km
• Unitatea de foc – 39 lovituri 125 mm, 2 000 cartuşe 7,62 mm, 300 cartuşe 12,7 mm, 20 grenade fumigene
• Sistem de ochire – turela/tun stabilizate hidraulic în două planuri, cu telemetru laser integrat şi SCF
• Distanţa măsurată – 200 … 5 000 m
• Distanţa loviturii directe cu APFSD – 4 000 m
• Protecţia prin blindaj:
– Turela – 400 mm cu blindaj suplimentar
– Şasiu – 200 mm stratificat
.

Activităţi după anul 1990. Modernizarea tancului TR – 85

În anul 1994 se hotărăşte prin Ordinul S/M1429/31.03.1994 iniţierea „Programului de modernizare a tancului mijlociu românesc TR 85-M1- BIZONUL”, iar prin Hotărârea Consiliului de Înzestrare, conform PV nr. 140/14.04.1994 acest ordin devine operativ. Începând cu anul 1996 au demarat activităţile legate de elaborare a documentaţiilor, analiză a cerinţelor operaţionale, testare şi, în final, omologare a produselor.
Specialiştii români în cooperare cu companii specializate din Franţa, cea mai importantă fiind MATRA DEFENSE, au elaborat şi pus în aplicare după anul 1996 programul de modernizare al tancului TR-85, rezultând tancul TR-85 M1, care este un produs compatibil cu standardele NATO. De-a lungul perioadei 1997- 2009 sunt modernizate un număr 56 de tancuri.
Echipamentele care au intrat în programul de modernizare au fost realizate în colaborare cu importante firme în domeniu, din Occident (Aerospaţiale Matra, Sagem, Kollmorgen-Artus, Racall), precum şi cu firme din România (Electromagnetica, Faur, Elprof, UM Reşita, Aeroteh, IOR şi IOEL). În cea mai mare parte, modernizarea tancului TR 85 consta în dotarea cu aparatură electronică modernă a sistemelor de conducere a focului, atât pe timp de zi, cât şi pe timp de noapte şi a sistemelor de detecţie şi stingere a incendiilor cu substanţe netoxice, dar constă şi în înlocuirea vechiului sistem de stabilizare cu unul acţionat electric, ceea ce îi conferă o mai bună precizie de tragere. Unul dintre elementele principale care face din TR 85 M1 o armă redutabilă pentru categoria de armament din care face parte este tunul de 100 mm, ale cărui proiectile, la distanţa de 4.000 de metri, pot penetra un blindaj gros de 350 mm.

.
TANCUL TR-85 M1 BIZONUL

(Botezul focului în Poligonul Smârdan din Galaţi. Protagoniştii: tinerii ofiţeri ai promoţiei 2013 ai Centrului de Instruire pentru Tancuri şi Auto din Piteşti. O şedinţă de tragere de luptă presupune o pregătire prealabilă şi multă sudoare. Prima tragere cu muniţie reală de luptă – pregătiri intense, emoţii pe măsură. Un film realizat de Centrul de Televiziune şi Film al MApN.)


.

TANCUL TR-85 M1

Principalele caracteristici ale acestui tanc sunt:
• Produs – 1995 – 2009;
• Greutate – 50 t;
• Echipaj – patru militari;
• Armament:
1. TUN:
– Tipul tunului – cu ţeavă ghintuită;
– Calibru – 100 mm;
– Cadenţa de tragere – 4 -7 lovituri/minut;
2. Mitraliera jumelată – 1 x 7,62 mm;
3. Mitraliera A.A. – 1 x 12,7 mm;
4. Lansator de grenade – 6 tuburi 81 mm;
• Motor:
– Diesel, 8 cilindri, 4 timpi, supraalimentat;
– Puterea motorului – 860 CP;
– Puterea specifică – 17,2 CP/t;
• Transmisie – hidromecanică;
• Presiunea pe sol – 1 daN/cm2;
• Panta longitudinală – 320;
• Viteza maximă – 60 km / oră;
• Autonomie– 400 km;
• Unitatea de foc – 41 lovituri 100 mm, 500 cartuşe 7,62 mm ,750 cartuşe 12,7 mm;
• Sistem de ochire – turelă acţionată electric în două planuri, cu telemetru laser integrat şi SCF;
• Distanţa măsurată – 200 … 5.000 m;
• Distanţa loviturii directe cu APFSD – 4.000 m;
• Protecţia prin blindaj:
– Turela – 320+20 mm cu blindaj suplimentar;
– Şasiu – 200 mm stratificat;

SURSA: RFT Fortele terestre. Tehnica militara

 

Va invitam sa urmariti un filmul artistic FATA MORGANA.
Un film despre dragoste si tancuri in regia lui ELEFTERIE VOICULESCU, dupa romanul cu acelasi titlu al lui ION GRECEA.
In rolurile principale DINU MANOLACHE si DIANA LUPESCU

.

Vizionare placuta:

 

 

 

 

Lasă un comentariu

avatar

Sortează după:   Cele mai noi | Cele mai vechi | Cele mai votate
Adrian Erbiceanu
Oaspete
Adrian Erbiceanu
31 august 2016 18:14

Am descoperit site-ul dumneavoastră datorită unui bun prieten, colonelul (r) Teodo-rescu Valentin. Absolvent al ȘCOLII MILITARE DE TANCURI ȘI AUTO, promoția 1962, mi-am petrecut cei mai frumoși ani, alături de oameni dedicați trup și suflet apărării integrității țării, pe câmpurile de instrucție de la Vânju-Mare și Mihai Bravu. Poezia, o a doua natură, m-a urmat peste tot. În anul absolvirii am scris o poezie. Dacă aproape tot ce am scris pe vremea aceea s-a pierdut, ceva tot a mai rămas.
Poezia atașată, scrisă în anul absolvirii, sper că spune tot. Lectură plăcută!

Comandantul

Cu zgomot puternic șenila se-așterne
Să taie prin vaduri, colosului, drum.
Se-amplifică-n sfere de liniști eterne
Ecoul… Trec tancuri, ca ieri, și acum.

De sus, comandantul privirea-și rotește,
De sus, din turelă, și râde molcóm…
„Făcură azi treabă băieții, firește!”
Și râde, cu inima largă – de om.

Se-nvăluie zarea în purpură, toată;
Lin, apele timpului clipele scurg,
Să ducă, prin valea de vânt ferecată,
„Armura” scăldată de-aprinsul amurg.

– Trec tancuri! La garduri dau țâncii năvală;
Ies mame, fecioare, la porți, în cătun;
Când, iată, o mână, cu multă sfială,
Avântă o floare, hăt, sus, pe un tun.

O ia comandantul – ca pruncul, o mamă –
În mâna sa mare, brăzdată de ani.
„N-ai teamă, măicuță, să n-ai nicio teamă,
Ni-e rostul să știm s-o păzim de dușmani,

Să n-o ardă flăcări, nici liniștea mută,
Să nu cadă pradă cumplitului jaf!”
Grăi pentru sine, surprins, și o cută
Se stinse pe fruntea-i cernită cu praf.

„Vrem pacea să aibă trai bun în cătunuri
– Al vremilor noastre deplin adevăr –
Ca floarea să prindă să crească pe tunuri
Și-apoi să-nflorească la mândre în păr!”

De sus comandantul privirea-și rotește
– Cu floarea în mână – și râde molcóm…
„Făcură azi treabă băieții, firește!”
Și râde cu inima largă – de Om!

Adrian Erbiceanu

Emanuel
Oaspete
Emanuel
2 august 2016 17:10

uitati si un material bunicel despre tancurile noastre si mijloacele AT de la noi, tarile din jur si cam cum ne prezentam noi https://tactiqthink.wordpress.com/2016/01/26/mijloacele-antitanc-din-dotarea-armatei-romane/

Mihai
Oaspete
Mihai
13 martie 2016 15:10

Tr 85 M1 Bizon mitraliera jumelata 7.62 are 5000 cartuse . Respect Tanchistilor Romani !

Piturlea
Oaspete
Piturlea
1 august 2015 12:50

Onoare şi respect tanchiştilor români!

BAISAN CONSTANTIN
Oaspete
BAISAN CONSTANTIN
1 august 2015 3:53

LA MULTI ANI TANCHISTILOR ACTIVI SI IN REZERVA

Ionică Popovici
Oaspete
Ionică Popovici
27 februarie 2014 16:51

Va salut,domnilor.
Tinand cont de articol si de comentariile aferente, se pare ca ar fi ceva tanchisti pe aici. As dori sa ma ajutati in gasirea versurilor de la Imnul tanchistilor. Era ceva de genul…. „Noi suntem tanchistii tarii/inimi de otel si jar/steag purtat in largul zarii/gand semet si temerar”.
Daca nu se poate posta aici,va rog,sa-mi trimite-ti pe adresa: Ionica_71@hotmail.com

Liga Militarilor Profesionisti
Oaspete
Liga Militarilor Profesionisti
11 august 2013 10:14

Liga Militarilor Profesionisti din Romania, transmite camarazilor nostri de etnie turco-musulmana, cu ocazia sarbatorilor, traditionalul, 

                              Ramazan bayram mubarek olsun!
.
      Consiliul Director L.M.P. 

CONSTANTIN L.
Oaspete
5 august 2013 20:59

LA MULTII ANI TUTUROR TANCHISTILOR . ONOARE SI PATRIE.

GHEORGHE M
Oaspete
GHEORGHE M
5 august 2013 11:29

Eu am facut armata la Lipova la arma tancuri in 1984. Recent avand drum prin zona, am trecut pe acolo sa-mi readuc aminte si sa revad locurile unde mi-am satisfacut stagiul militar, unde am invatat meseria de tanchist.
Nu mi-a venit sa cred  in ce hal a ajuns unitatea si poligoanele, tancodromul… totul este o ruina, unitatea nu mai exista, poligonul de tancuri de la Baile Lipova e la fier vechi, poligonul de la Jernova e tot la fier vechi, dezastru… Existau trei regimentale de tancuri, Lipova, Roman si Targoviste, nu stiu in ce stare sa afla si acele unitati, banuiesc ca la fel. Pacat, mare pacat.

Ciocan Vasile
Oaspete
Ciocan Vasile
2 august 2016 12:19

Eu am facut scoala militara la Lipova , intre 1990-1992 ! Totul este o ruina acum , in multe unitati militare , nu numai de tancuri ! In 1984-1986 cind am fost militar in termen la Roman(Neamt) existau 2 scoli regimentale pt tanchisti : Roman si Buzias , transferata de la Lipova ! Tirgoviste nu exista !

Marian A.
Oaspete
Marian A.
5 august 2013 15:58

 tanchistii si militarii in general, ce valori apara? stramosii si-au dat tributul pt o Romanie crestina, nesupusa veneticilor si „alesilor”, asa cum este azi… Ce folos ca te sacrifici , daca nu te sacrifici pt o cauza nobila? pt omul de rand, nu pt potentatii vremii…

lupu mugurel
Oaspete
lupu mugurel
1 august 2013 18:42

La Multi Ani tuturor tanchistilor tarii!!!
 
     Lupu Mugurel – F-222 – L.M.P. 

bolborojan petre
Oaspete
bolborojan petre
1 august 2013 17:47

LA MULTI ANI TANCHISTILOR!

Radu Ghe Gabriel
Oaspete
Radu Ghe Gabriel
1 august 2013 17:07

La multi ani tuturor tanchistilor din partea marinarilor si la cat mai multi km. parcursi sub senile
 
 
   Radu gabriel F-222 membru in consiliul director

Costin Scurtu
Oaspete
Costin Scurtu
1 august 2013 15:41

Felicitări pentru articol!
La mulţi ani tanchiştilor români!
 
 

valentin
Oaspete
valentin
1 august 2013 15:09

onoare si respect tanchistilor tarii. la multi ani!

liv73
Oaspete
liv73
1 august 2013 14:27

 blindajul cât mai gros! la multi km si la Multi Ani!

danutshark
Oaspete
danutshark
1 august 2013 14:19

La 1 august 2013, se împlinesc 94 de ani de la înfiinţarea primei structuri de tancuri din Armata României, aniversându-se cu această ocazie Ziua Tanchiştilor.

La mulţi ani, tuturor tanchiştilor!

        Cap. Danut Mocanu – Vicepresedinte LMP 

florin
Oaspete
florin
1 august 2013 13:57

La mulți ani cu sănătate și realizări frumoase!

Florea
Oaspete
Florea
1 august 2013 11:52

comentati un film comunist mediocru din 80 si ati uitat care este de fapt rolul articolului. la multi ani tuturor militarilor din arma tancuri!

Vasile Cristian
Oaspete
Vasile Cristian
2 august 2013 21:26

film comunist, da! dar nu mediocru. ti se pare ca filmele din ziua de azi sunt mai bune?!? iti dau un exemplu: trei luni cinci saptamani si… nu stiu cate zile… ala  da, panarama de film…
fata morgana a fost si este un film bun, educativ din care tinerii din ziua de azi au ce invata..

Ionescu
Oaspete
Ionescu
30 iulie 2013 20:25

tinerii din ziua de azi sunt la pământ, scoală nu, sport nu, armată nu, educaţie zero; sistemul comunist stia sa scoata oameni din… oameni.
va multumesc pentru ca mi-ati adus aminte de acest film si pe care l-am revazut cu mare drag; la multi ani celor care sub drapelul tricolor isi fac datoria la levierele mastodontilor de otel;
cu stima, 
   Ionescu Sorin, pensionar

Mihalache c-ta
Oaspete
Mihalache c-ta
30 iulie 2013 20:16

Filmul este pentru cei care credeau in dragostea sublima. Pentru cei care au fost barbati adevarati, pe vremea comunismului cand se facea armata adevarata. Cate tancuri mai are armata romana?
Un articol complet despre istoria tancului romanesc. Felicitari!

Radulescu
Oaspete
Radulescu
30 iulie 2013 20:07

Nu l-am considerat un film foarte bun , dar mi-a placut linia melodica. A fost un succes la vremea respectiva.
La multi ani tanchistilor de ziua lor! 

doru dragan
Oaspete
doru dragan
1 august 2013 13:41

coloana sonora din filmul „Fata Morgana” se numeste „La fereastra” si a fost compusa si interpretata de Marin Traian  

http://youtu.be/0Z7RuXuwIc8

george lmp
Oaspete
george lmp
30 iulie 2013 19:14

Nu este inca 1 august dar voi transmite tanchistilor tarii, multa sanatate, misiuni indeplinite cu succes, cat mai multi km sub senile, cat mai multe proiectile trase si bineinteles traditionalul LA MULTI ANI!!!

gore
Oaspete
gore
1 august 2013 12:11

la multi ani tuturor purtatorilor de  berete negre!

IRON MAN
Oaspete
IRON MAN
29 iulie 2013 21:35

in filmul FATA MORGANA s-au folosit tancuri TR-580 ; inca nu aparuse TR-85;

Cornel Feraru
Oaspete
Cornel Feraru
30 iulie 2013 19:56

Un film ce a avut mare succes la publicul tanar din anii 70. Dupa acest film toti tinerii cereau la centrele de recrutare sa fie repartizati la arma tancuri.
Inclusiv EU. Am facut armata intre anii 83-85.
Diana Lupescu a fost una dintre cele mai frumoase actrite romance din toate timpurile !
LA MULTI ANI TANCHISTILOR! 

grig
Oaspete
grig
30 iulie 2013 20:41

Din pacate se pare ca Dinu Manolache a murit prin 1998. Cancer se pare ca din cauza fumatului. A fost un actor fantastic. Articolul si filmul de nota 10.

Baciu Emanuel
Oaspete
Baciu Emanuel
29 iulie 2013 21:19

la multi ani !

Mihai Maioru
Oaspete
Mihai Maioru
29 iulie 2013 21:12

 acest film ma emotionat cu zeci de ani in urma..

Mihai Maioru
Oaspete
Mihai Maioru
29 iulie 2013 21:17

 succes pe mai departe..

PREDA
Oaspete
PREDA
29 iulie 2013 21:02

Din filmul prezentat de dvs, am observat tinuta militarilor. Nu am apucat acele vremuri dat mi-a placut cele doua accesorii ce asigura o prestanta ofiterului din armata Republicii Socialiste Romania: cizmele si diagonala.

 De ce s-a renuntat la ele?

barbulescu ion
Oaspete
barbulescu ion
30 iulie 2013 19:37

Filmul s-a turnat la unitatea din Roman, regimentala de tancuri pe vremuri.
Comandantul de companie a lui Alexiu, tovarasul locotenent-major era ofiter de cariera si nu actor. Un film frumos chiar daca a predominat propaganda comunista.
Stie cineva daca unitatea de tancuri din Roman, mai exista? 

nistor
Oaspete
nistor
29 iulie 2013 21:23

erau accesorii comuniste..

grecu laurentiu mihai
Oaspete
grecu laurentiu mihai
29 iulie 2013 22:03

gresit si ofiterii din armata regala aveau cizme si diagonala

danutshark
Oaspete
danutshark
28 iulie 2013 18:37
Marile războaie ale secolului XX au impus pe câmpul de luptă prezenţa unei noi arme care va domina pentru mult timp desfăşurarea operaţiunilor militare. Tancul a modificat modul de a gândi şi conduce războiul al generalilor, i-a pedepsit pe cei care nu au crezut în potenţialul său, trimiţând cavaleria în cărţile istoriei. Pe parcursul unui secol, tancul a evoluat de la un simplu cvadruciclu la un colos masiv care poate depăşi 60 de tone, echipat cu dispozitive de ochire şi poziţionare prin satelit şi dotat cu sisteme de apărare antiaeriană.Micul Willie   Izbucnirea Primului Război Mondial a impulsionat dezvoltarea vehiculelor blindate. Intuindu‑le potenţialul, Marina Regală Britanică testează cu succes, la 6 septembrie 1915, primul prototip de tanc, poreclit „Micul Willie“. Iniţial, tancurilor li s‑a atribuit termenul de „landships“ (nave de uscat) de către britanici, apoi primele vehicule au fost denumite „transportoare de apă“, mai târziu s‑a prescurtat în rezervoare („tanks“), pentru păstrarea secretului. Cuvântul „tanc“ a fost folosit pentru a da muncitorilor impresia că ei construiau containere de apă pe şenile pentru armata britanică din Mesopotamia, fiind folosit oficial la 24 decembrie 1915. Primul tanc care va primi „botezul focului“ în Primul Război Mondial a fost modelul britanic Mark I, la 15 septembrie 1916. Acesta a fost condus de către căpitanul H.W. Mortimore în acţiunea de la Delville Wood, în timpul bătăliei de pe Somme. Armata franceză a dezvoltat şi ea propriul prototip, Schneider CA1, transformând tractorul cu şenile Holt, pe care l‑a folosit prima dată, la 16 aprilie 1917. Prima utilizare, în număr mare, în luptă, a tancurilor a avut loc în bătălia de la Cambrai, din 20 noiembrie 1917. În timpul Primului Război Mondial, Germania a folosit un mic număr de tancuri, mai cu seamă capturate. Germanii au produs doar 20, sub denumirea de A7V. Primul impact Miile de tancuri folosite pe parcursul Primului Război Mon­dial de către forţele franceze şi britanice au scos lupta de tran­şee din tactica de război. Primele rezultate ale tancurilor au fost marcate de probleme de încredere, iar desfăşurarea lor în grupuri mici a redus valoarea lor tactică şi impactul, care rămânea totuşi formidabil pe durata primelor ciocniri. Forţele germane au suferit din cauza şocului psihologic şi a lipsei contra‑armelor, deşi au descoperit lovitura puternică anti‑tanc prin folosirea tranşeelor mai late pentru limitarea mobilităţii tancurilor britanice. Schimbarea condiţiilor de luptă şi continua neîncredere au forţat tancurile aliate la o evoluţie constantă pe durata războiului. Astfel, tancul lung Mark V putea trece peste obstacole mari, în special tranşeele late, mai uşor decât multe dintre vehiculele de luptă blindate. După Primul Război Mondial, Marea Britanie a continuat să investească în dezvoltarea acestei arme. În deceniul al treilea îşi fac apariţia primele clase de tancuri, cele uşoare, care cântăreau de obicei sub 10 tone. Ele au fost folosite la început pentru cercetare şi aveau montat un tun de calibru mic care era folositor doar împotriva altor tancuri uşoare. Clasa mijlocie, până în 20 de tone, erau concepute să fie folosite la deplasări pe distanţă mare, cu viteză superioară. Cea de-a treia categorie, cele grele sau tancurile infanteriei, dispuneau de un blindaj foarte gros, fiind în general şi foarte lente. Doctrina generală era să se folosească tancurile grele în colaborare cu infanteria, pentru a efectua pătrunderea, blindajul lor permiţându‑le să supravieţuiască armelor anti‑tanc inamice. O dată ce aceste forţe combinate spărgeau liniile inamice, grupuri de tancuri medii erau trimise prin breşe, acţionând departe în spatele liniilor inamice prin atacarea punctelor de comandă şi a căilor de aprovizionare. Tancul şi războiul fulger Până la venirea la putere a lui Hitler, in 1933, Germania constrânsă de prevederile Tratatului de la Versailles, va dezvolta şi produce doar un singur tip de tanc, Panzer I, sub acoperirea unui tractor agricol. Acest lucru avea să se schimbe începând cu 1934. Sub atenta supraveghere şi îndrumare a lui Heinz Guderian, diviziile de tancuri pe care le‑a creat, vor deveni punctul central al puterii germane în al Doilea Război Mondial, şi vor lupta conform cu ceea ce avea să fie cunoscut ca „doctrina Blitzkrieg“ (războiul fulger). De altfel, conceptul de „blitzkrieg“ se sprijină pe doctrina lui J.F.C. Fuller (războiul mecanizat şi integrarea armelor), fiind sursă de inspiraţie pentru principalii strategi ai celui de-al Doilea Război Mondial: Percy Hobart în Regatul Unit, Heinz Guderian în Germania, Charles de Gaulle în Franţa şi Mihail Tuhacevski în Uniunea Sovietică. Toţi au ajuns la concluzii asemănătoare. Decizia lui Tuhacevski de a integra şi forţe aeropurtate era cea mai sofisticată şi, de asemenea, cea mai discutată, însă doar Germania a pus în practică teoria, cu tactici superioare, ce au făcut din Blitzkrieg o strategie de temut. Tancul cucereşte Franţa Franţa avea să plătească preţul suprem neîncrederii arătate acestei arme. Dacă Germania nazistă îşi crease divizii întregi, care puteau acţiona autonom, strategii francezi priveau mai degrabă tancul ca un mijloc de sprijinire a infanteriei şi nu invers, spre disperarea tânărului ofiţer Charles de Gaulle. Folosindu‑se de „binomul“ tanc – aviaţie, Germania hitleristă a spulberat Polonia, în 1939, sub privirile Franţei, care nici în ultimul moment nu a înţeles importanţa diviziilor de tancuri. Ba mai mult, a subestimat posibilitatea ca tancurile să traverseze Ardeni şi să treacă râul Meuse, rupând liniile franceze la Sedan, aşa cum avea să se întâmple în 1940. Rapiditatea şi uşurinţa cu care a fost cucerită Franţa s‑a datorat folosirii tancului în mari grupuri de luptă. Al Doilea Război Mondial a adus o serie de progrese în designul acestei arme. Germania, de exemplu, iniţial a produs tancuri uşor blindate şi dotate cu armament uşor, ca Panzer I, care fusese destinat doar pentru instruire. Aceste tancuri rapide şi alte vehicule blindate au fost un element esenţial al războiului‑fulger. Totuşi, ele au avut de suferit în lupta directă cu tancurile britanice şi cu tancurile T‑34 ruseşti, care erau superioare în blindaj şi armament. Până la sfârşitul războiului toate forţele combatante şi‑au mărit puterea de foc şi blindajul tancurilor. Dacă la începutul războiului, Panzer I avea doar două mitraliere, Panzer IV, „greul“ designului timpuriu de război german, era dotat un tun… Citeste mai mult »
wpDiscuz