miercuri 28 iun 2017

Sponsor Liga Militarilor ProfesionistiSponsor Liga Militarilor Profesionisti
Sponsor Liga Militarilor ProfesionistiSponsor Liga Militarilor Profesionisti
Sponsor Liga Militarilor ProfesionistiSponsor Liga Militarilor Profesionisti

STANCULESCU DOMNITA – UN INGER IN HALAT ALB

13091934_502827533243244_6168174500164214941_n

Vă invit să cunoașteți o doamnă specială, cu un magnetism irezistibil, care și-a servit patria în cel de-Al Doilea Război Mondial. Se numește STĂNCULESCU DOMNIŢA, este veteran de război și are 92 de ani.
.
Doamna Stănculescu Domniţa se consideră o femeie norocoasă. A fost iubită. A fost iubită de părinți, iubită de 13102731_502827796576551_2732161090333540054_nsoţ şi de pacienţi. S-a născut la Sâmbureşti, judeţul Olt. Părinţii au fost chiaburi, cu pământ mult. Tatăl a fost primar. A murit în anul 1964, după repetate persecuţii din partea comuniştilor. Mama era o femeie bună, dar a murit tânără, la 58 de ani.

Copilăria i-a fost frumoasă, lipsită de griji. Înainte de război a absolvit şcoala de surori medicale şi, astfel, când a început conflagraţia, era o foarte tânără soră medicală.
.
A fost mobilizată la Spitalul Brâncovenesc. Îşi exprimă regretul că acesta a fost demolat de comunişti. Ne povesteşte că veneau răniţii de pe front şi erau îngrijiţi, spălaţi, pansaţi. Doi ani a făcut asta. Era zona nr. 5 de război. Unii se făceau bine, alţii mureau. Nu are fotografii din acea vreme. A fost o perioadă grea, de care nu vrea să-şi amintească prea multe.

După război l-a cunoscut pe cel care avea să-i fie soţ timp de 54 de ani. O viaţă de om. Sotul era fiul unui deputat de Teleorman – Stănculescu Sandu. Oameni cu posibilităţi, consideraţi ulterior de comunişti, cu radacini nesănătoase.

Familia soţului deţinea în Teleorman o moşie de 300 ha de pământ şi un conac frumos. La prima expropriere le-au fost lăsate doar 50 de ha, apoi le-au fost confiscate și acestea și, în final, le-a fost fixat domiciliul forţat în zona Piteştiului, unde au luat-o de zero.

Soacra ei era „franţuzistă”, pianistă, avea educaţie aleasă, absolvise Institutul Notre Dame de Sion, în Franţa. Avusese doi băieţi. Unul iubea muzica, la fel ca ea şi a învăţat să cânte la pian, celălalt prefera domeniul real.
.
Soţul doamnei Stănculescu era contabil. Era numit Baiazid pentru că lucra cu multe femei. Absolvise Liceul Lazăr,13062110_502827756576555_8758116620532807819_n unde erau primiţi doar copiii cadrelor didactice. După război, având origine nesănătoasă, n-a mai fost angajat de nimeni. O perioadă şi-a câştigat existenţa învăţând copiii noii nomenclaturi să cânte la pian, apoi cineva l-a angajat la restaurantul Bordei, pe post de chelner, fără să și aibă asemenea îndemânări. Ţinea contabilitatea restaurantului şi uneori cânta la pian, iar ceilalţi angajaţi serveau în locul lui.

Au avut o viaţă frumoasă împreună, bazată pe iubire. S-au avut unul pe celălalt şi nu şi-au dorit copii. Părinţii le-au respectat dorinţa.
La întrebarea dacă a fost fericită, ne răspunde că este un fel de a spune că a fost. Fericirea a fost umbrită de persecuţiile sistemului. Altfel, au călătorit în ţară, întrucât aveau origine „nesănătoasă” şi nu puteau ieşi în afara ei. Soţul a „părăsit-o” la vârsta de 78 de ani.

Dacă a fost iubire? Soţul le-a spus părinţilor că dacă nu îl lasă să o ia de soţie, se sinucide.
.
Fratele doamnei Stănculescu era profesor de filozofie şi drept. Era un om foarte deştept. Pe front a fost mobilizat cu gradul de locotenent şi trimis la Oarba de Mureş, unde le striga nemţilor, în limba germană „Noi ne apărăm glia, dar voi ce căutaţi în ţara noastră?”.

Lupta în prima linie, iar un lunetist neamţ a curmat viaţa acestuia, ochindu-l în inimă. Mulţi ofiţeri au murit atunci. Era o convenţie între aceştia ca, atunci când unul murea, solda să-i fie trimisă părinţilor. Aşa au făcut şi colegii fratelui, trimiţând solda în comuna natală.

Primarul a comunicat părinţilor că fiul lor a trimis solda comunităţii şi nu le-a dat-o acestora. Tatăl lor a fost foarte afectat de presupusa decizie a fiului, însă adevărul că solda ar fi trebuit să ajungă la părinţi şi că primarul a oprit-o abuziv, l-a durut şi mai tare.

Trupul fratelui iubit nu a fost recuperat niciodată, însă ea şi soţul s-au dus la Oarba de Mureş şi au pus o cruce de fier în cimitirul ostaşilor căzuţi pe front, care să amintească de el.
.
După război, doamna Stănculescu a fost asistentă medicală la Institutul de Expertiză, şef de secţie, timp de 34 de 13103526_502827909909873_1226965649766800836_nani, până a ieşit la pensie. După pensionare, la Policlinica nr. 2 (cu plată) a fost adus un aparat nou, japonez şi a fost chemată să lucreze acolo. A mai lucrat până la vârsta de 68 de ani. Atunci şi-a dat seama că este o persoană în vârstă şi a hotărât să se retragă.

Este o femeie cu magnetism, dornică de afecțiune și de atenţie. Ne povesteşte că îi plăcea să fie elegantă, să fie îmbrăcată frumos, „Mă duceam la piaţă îmbrăcată cu pantaloni albi şi asortată, niciodată nu eram neglijentă. A fost aşa până anul trecut.”
„Eram într-o vară la mare şi mă plimbam la braţul soţului pe faleză, când m-au oprit două femei şi mi-au făcut semn ca şi când şi-ar vopsi buzele. Au crezut că sunt străină şi voiau să cumpere ruj. Aşa eram de elegantă. Soţul le-a spus cu zâmbetul de mulţumire pe faţă, că sunt olteancă, nu sunt străină.”

.

Eraţi avangardistă….  ”Da, aveam o gura frumoasă, cu buze cărnoase şi zâmbet irezistibil. Şi îmi plăcea să atrag atenţia.”

Îi plăcea să danseze şi colegele o porecleau „Tarantella”, după cunoscutul cântec cu acelaşi nume. Îi place şi acum muzica clasică, opera şi este tristă că la radio nu mai difuzează muzică clasică, cum era pe vremuri.

„Soţul meu a avut în apartament un mic studio de înregistrări. Aveam casetofon Grundig, cu 64 de casete. Tot felul de muzică, în special clasică.”

Aţi fost vreodată tristă, o întrebăm noi, văzându-i efervescenţa de acum. Ne răspunde că tristeţile au încercat-o doar pasager. Este o femeie optimistă şi veselă.13043549_502827663243231_6478604610971547685_n

Ce faceţi toată ziua?
„Toată viaţa mi-a plăcut să citesc, să cercetez, să cunosc. Romanele preferate sunt „La răscruce de vânturi”, scris de Emily Bronte şi „Vin ploile”, scris de Louis Bronfield. Ce filme vă plac? „Mi-a plăcut Zori de zi cu Jean Marais.”

Cum vi se pare societatea de azi?
Stă şi se gândeşte un timp. Ne spune că nu mai cunoaşte foarte bine ce se întâmplă, dar i se pare un regres din punct de vedere cultural.

.

Copiii din ziua de azi stau toată ziua cu ochii în telefoane şi calculatoare. Fac liceul pe stradă, cu ghiozdanul în spate. Când era copil a fost trimisă la liceul internat de fete din Orşova.

La liceul internat de băieţi era director fratele ei. Acolo, fiecare zi începea şi se termina cu o rugăciune. La masă întregul internat spunea rugăciunea şi ura poftă bună. Erau educate pentru o societate elegantă. Erau învăţate să mânuiască cuţitul cu mâna dreaptă şi furculiţa cu cea stângă.

Se îngrijeşte singură în cea mai mare parte din timp. Dar este şi Delia, care este asistentă medicală şi vine zilnic la ea şi o ajută la diferite treburi pe care nu le mai poate face singură. Delia o îngrijeşte de 9 ani cu un devotament demn de apreciere.

Dimineaţa se grăbeşte să termine treaba înainte de ora 9, pentru a-l vedea pe Pătraru. Îi place cum îi tachinează pe toţi. Seara nu îl poate urmări, trebuie să stea în pat, pentru că are probleme cu rinichii.

.

Îi arătăm filmarea vizitei realizatorului Tv, Dragoş Pătraru, la doamna Bujoreanu Eleonora, veterană de război ca şi ea.  Se distreaza.  Auzim sunete admirative la vederea fotografiilor cu colegele veterane la vremea tinereţii, de pe facebook, dar şi un trist „Urât îmbătrânim!” când revin pe ecran fotografiile lor actuale.13043732_502828093243188_2988905186068082363_n

.

V-a plăcut Casa Regală? „Totdeauna mi-a plăcut Casa Regală!”

Ne mai spune că toată viaţa a fost interesată de viaţa regalităţii în România. „Din momentul în care a călcat prima dată pământul românesc, regele Carol I a spus că s-a şi făcut român.” Acesta a fost momentul în care am invitat-o pe doamna Stănculescu la Concertul Regalităţii ce va avea loc în luna mai anul acesta.

„Dar eu nu pot merge singură!” ne spune. Bineînţeles că invitaţia va include şi însoţitorii ei.

O întrebăm dacă ştie ce grad are. Ne spune că este sublocotenent. Ii comunicăm că toţi veteranii de război au fost avansaţi în anul 2015 şi că astăzi este locotenent. Se bucură.

.

Vizita noastră se încheie cu mulţumirea că am făcut o surpriză plăcută unei eroine şi că am luminat pentru câteva clipe ziua unei femei frumoase.
.
sursa: pagina oficiala de facebook a Secretarului de stat pentru relaţia cu Parlamentul,
informare publică şi creşterea calităţii vieţii personalului
doamna Otilia SAVA

https://www.facebook.com/Otilia-Sava-296278403898159/?fref=nf

Lasă un comentariu

avatar

Sortează după:   Cele mai noi | Cele mai vechi | Cele mai votate
popescu gabriel
Membru
popescu gabriel
9 mai 2016 10:35

Trebuie sa aducem un omagiu eroilor actuali, celor doi militari cazuti pe campurile de lupta din Afganistan.
Pacat, am mai pierdut inca doi camarazi de nadejde, militari care au jurat tarii credinta si si-au dat jertfa suprema pentru un trai mai bun.
Asa ca stam si ne intrebam, poate tara pe care au slujit-o, a facut si a oferit aceasta tot ce trebuia acestor doi martiri ai neamului romanesc. Nu, nu credem ca neamul romanesc a oferit acestora respectul cuvenit si niciodata nu va fi prea mult pentru miltarii acestei natiuni.
Asa ca pentru a aseza alte categorii de bugetari alaturi de noi miltarii si a cere drepturi egale cu acestia este deja prea mult.
Mai avem o intrebare cati profesori sau medici si-au dat viata in meseriile pe care le practica,jertfindu-se pentru tara lor ?

DUMNEZEU SA-I ODIHNEASCA IN PACEA PE CARE SI-AU DORIT-O !!!!!!!

Cap. Udrea Adrian
Administrator
6 mai 2016 18:45

Si pentru ca, noi susținem veteranii, va invitam pe toți cei din București la crosul de duminică, cros dedicat veteranilor de război….
Va aștept acolo….
Detalii aveți mai jos…

Cine sunt veteranii de război?
Bărbaţi şi femei, care, în vremuri foarte grele pentru Patrie, au răspuns fără ezitare la chemarea ţării, s-au înrolat, au luat arma în mână sau au îngrijit răniţi în spitale de campanie, sacrificându-şi familiile, tinereţea şi în multe cazuri chiar viaţa, pentru o cauză, un ideal. Astăzi mai sunt puţin peste 15 000, toţi trecuţi de vârsta de 90 de ani. Mai sunt alături de noi doar pentru câţiva ani şi această comoară de preţ va dispărea.

De ce VeteRUN?
VeteRUN se doreşte a fi o mişcare populară prin care românii, alături de militarii Armatei României, să-şi arate respectul şi preţuirea care se cuvin veteranilor celui de-Al Doilea Război Mondial. Dacă doriţi să-i cunoaşteţi şi să fiţi alături de aceştia, acum este unul din acele rare momente în care voinţa trebuie să învingă rutina dimineţii de duminică.

Cum putem să ajutăm?
Sunt bătrâni, înţelepţi, cu nevoi puţine dar cu sănătate şubredă. Este de ajuns să le oferim o clipă de atenţie, o strângere de mână, o îmbrăţişare sau, pur şi simplu, să le trecem pragul casei, să le urăm sănătate şi să le mulţumim pentru ceea ce au făcut pentru noi şi copiii noştri.

Cine poate participa?
Tu, prietenii tăi, familia, veţi putea alerga alături de militari ai Armatei României şi de toţi cei care doresc să se alăture acestei cauze. Pe scurt, toţi cei care iubesc mişcarea şi investesc suflet în cauzele nobile sunt aşteptaţi la VeteRUN!

Important !
Primii 1.200 de alergători înscrişi la concurs vor primi tricourile oficiale ale evenimentului.
Premianţii zilei vor fi primii trei participanţi ai categoriei lor de vârstă si gen!
Vă aşteptăm duminică, 8 mai 2016, pe Bvd. Kiseleff din Bucureşti, la crosul veteranilor de război “VeteRUN Cupa Steaua”!

Radu Ghe. Gabriel
Oaspete
5 mai 2016 17:51

O actiune frumoasa. Prin vizita dumneavoastra ati adus un moment de bucurie doamnei Stanculescu Domnita. Bujorul este simbolul sângelui vărsat de inaintasii noastri pe campurile de lupta.
Felicitari pentru tot ceea ce faceti pentru veteranii de razboi.
Cap. Radu Gabriel F-222 secretar LMP

cetaceul
Oaspete
5 mai 2016 17:20

Avem datoria sa acordam un deosebit respect şi grijă pentru veteranii de război, pentru că ei reprezintă istoria vie a neamului românesc!
Trebuie sa-i pretuim fiindcă, fără sacrificiul lor, nu am fi ajuns unde suntem acum!

Cap. Mircea Stejerean Cavadiea F-221 CS-LMP

Ionela
Oaspete
5 mai 2016 17:13

Felicitari si mult Respect

Mihaela Stoian
Oaspete
5 mai 2016 17:12

Respect Stanculescu Domnita. Respect Otilia Sava

Albu Danut
Administrator
5 mai 2016 17:07

Doamna Stanculescu Domnita merita tot respectul şi consideraţia noastra pentru ca a luptat pentru ţară, tratand ranitii de pe front, fiind un model de conduită şi devotament.

Cap. Danut ALBU – LMP

Lupu Mugurel
Oaspete
5 mai 2016 16:58

Salutam cu deosebit respect si apreciere pe doamna Stanculescu Domnita, veteran de război si îi urăm cu totii multă sănătate!

Cap. Lupu Mugurel, vice LMP

Mironescu Julienutza
Oaspete
5 mai 2016 15:19

Respect

Albu Danut
Administrator
5 mai 2016 14:51

Priveşte, copile, cum trec veteranii
În şiruri tăcute, bătrâni luptători
Se duc! Se topesc! Şi-odată cu anii
Dispar în neant, anonimi călători.
.
Se sting veteranii, lăsaţi în uitare,
Încet, în tăcere şi-n lacrimi se sting.
Şi nimeni nu-i plânge! Pe nimeni nu doare
Că mor veteranii! Nici ei nu mai plâng!
.
Priveşte-i! Mai mişcă! Mai sunt încă vii!
Şi-aşteaptă să sune… un ultim atac,
Căci astăzi sunt iarăşi în linia-ntâi
Şi-aşteaptă semnalul! Şi rabdă! Şi tac!
.
Priveşte-i trecând, resemnaţi spre vecie,
Păşind maiestuos, ca lumea să ştie
Că n-au cerşit, nu s-au plâns, n-au crâcnit!
Au luptat, au muncit, au tăcut… şi-au murit!
.
De-ai fost general sau simplu soldat
Pe front nu contează! Nu este o lege
Să-ţi apere gradul. Eşti doar un bărbat
În lupta cu moartea. Şi moartea n-alege!
.
Din est până-n vest, întregul pământ
Cu sângele lor în război l-au udat.
Cu trupuri uitate sub cruci de mormânt
Tot drumul Golgotei a fost jalonat!
Iar cei ce-au scăpat de cumplitul infern
La matcă întorşi au fost aşteptaţi
Potrivit obiceiului nostru etern
La Aiud, la Sighet, la Piteşti, la Galaţi.
.
De-aceea, copile, când trec veteranii
Cu feţele supte, ca de sfinţi bizantini
Opreşte-te-n loc, căci ei sunt titanii
Istoriei noastre! Şi lor să te-nchini!
.
Sunt candele sfinte! Cât pâlpaie încă
Mai dă-le onoruri! Aceşti oameni trişti
Ţi-au clădit viitorul în piatră şi-n stâncă
Şi-au murit pentru tine, ca tu să exişti!
.
Şi-acuma priveşte cum trec veteranii
În şiruri tăcute, eroi cerşetori!
Se duc! Se topesc! Şi-odată cu anii
Dispar în neant… inutili trecători!
.
Col. (r) Gheorghe Lăcătuşu – veteran de război

wpDiscuz