NAVA "PREDEAL" – IN LUPTA CU MAREA DEZLANTUITA

1986, 2 februarie – „În luptă cu marea dezlănţuită

În seara zilei de 2 februarie, pe marea răscolită de furtună, o navă cu toate luminile aprinse la bord se apropia primejdios, la numai cîteva sute de metri, de faleza «Cazinoului» din Constanţa.
Pe ţărm, puţinilor trecători întîmplători, încremeniţi de uimire, li se oferea strania şi cutremurătoarea imagine a ceea ce părea să fie un inevitabil naufragiu.
În aceleaşi minute ce sfidau, fierbinţi, vîntul îngheţat şi rafalele de ploaie amestecate cu zăpadă, prin radiotelefon, de la bordul navei-cargoul «Predeal» – comandantul de cursă lungă Grigore Ilinca anunţa I.E.F.M. «Navrom» că ancorele navei sale au grapat (au cedat), că s-a încercat virarea lor, dar lanţul celei din tribord, întins în forţă, blocase viniciul. Nava, într-o derivă periculoasă, este împinsă spre digurile de apărare ale portului «Tomis» şi faleza «Cazinoului».
În câteva minute se convoacă Comandamentul de Intervenţie. Este ora 20.10. Bătălia oamenilor cu marea, pentru salvarea navei «Predeal» a început. Legătura radio e menţinută acum prin intermediul navelor «Borşa» şi, mai ales «Posada», care e de un real ajutor, urmărind din dana 65, unde se află, prin radarul său, fiecare mişcare a «Predealului» şi comunicînd-o ca un veritabil «releu» comandantului de intervenţie.
Prin noapte, peste valurile înfuriate, pe calea nevăzută a undelor radio şi radar, o legătură strînsă se ţese între forţele umane angajate în luptă cu furtuna. Se indică navei să abandoneze lanţul şi ancora din tribord şi să manevreze pentru îndepărtarea de zona periculoasă.
O nouă defecţiune datorată furtunii blochează însă cîrma. Situaţia începe să fie dramatică, dar oamenii, adevăraţi marinari învăţaţi cu greul şi furtuna nu-şi pierd calmul. Speranţa rămîne inima fierbinte a navei-maşina, unde motoriştii mecanicului şef Cornel Drăghici se apropie cu eforturi de marginea posibilului. O scurtă defecţiune la maşină este remediată rapid.
Ora 21.33. Cu cîrma blocată, manevrînd doar cu maşina, «Predealul» este în derivă controlată spre Sud, apoi Sud – Est, reuşind, datorită abilităţii oamenilor săi şi hotărîrii prompte, să evite promontoriul «Cazinoului» şi digul de larg al portului, de care se apropie la un moment dat la numai 2 cabluri (370 m).
Căpitănia Portului Constanţa comunică ieşirea remorcherului salvator «Viteazul» în asistenţa navei «Predeal». Echipajul «Viteazului» înfruntă temerar marea, lansat în ajutorul colegilor de profesie puşi la încercare de furtuna dezlănţuită şi se apropie la circa şase cabluri de «Predeal». Se fac numeroase încercări de lansare a bandulei, dar valurile uriaşe şi vîntul puternic fac infructuoase toate încercările de dare a remorcii, iar stocul de rachete se epuizează. Încleştate în luptă cu marea, cele două nave sînt împinse mereu spre Sud.
Ora 3.55. Se ordonă «Viteazului» să se îndrepte spre Mangalia pentru a-şi reînnoi stocul de rachete de bandulă. Nava continuă să coboare în derivă controlată spre Sud, reuşind să se depărteze treptat, la 5 – 6 mile de uscat.
«Viteazul» iese din portul Mangalia şi, la 8.35, se apropie din nou de «Predeal». În sfîrşit, la 11.30 o bandulă ajunge la bordul navei în dificultate şi începe remorcajul spre cel mai apropiat adăpost.
După 28 de ore de luptă necurmată cu marea, echipajul «Predealului» are certitudinea salvării.
Îngheţaţi, obosiţi, cu feţele arse de rafalele vîntului, oamenii navei salvate şi ai celei salvatoare trăiesc acolo, în plină mare, bucuria, fără martori, dar profundă, a datoriei împlinite.
A datoriei de adevăraţi marinari, care, riscîndu-şi viaţa, n-au abandonat furiei valurilor «insula» plutitoare românească, cu tricolor la catarg, numită «Predeal»“.

nota:
– nava „Posada”(fotografia nr.3): denumirea actuala „Ceren Urkmez”, armator Furtrans Denizcilik, pavilion Turcia
– nava „Borsa” (nu detinem fotografie): denumire actuala Merea, armator Bulcon Ltd, pavilion Cipru

.

Constantin Cumpana, Corina Apostoleanu, “Amintiri despre o flota pierduta” – vol. II – “Voiaje neterminate”, 2011, Editura “Telegraf Advertising” Constanta.

_

.
.
.

Va prezentam filmul artistic romanesc (1981) – UN ECHIPAJ PENTRU SINGAPORE
Un comandant de vapor îşi pierde nava şi aproape tot echipajul într-un naufragiu în insulele Caraibe. Reîntors în ţară, are mustrări de conştiinţă şi coşmaruri pentru ce s-a întâmplat, ceea ce îl îndepărtează de soţie. Obţine comanda unui nou vas comercial cu destinaţia Singapore datorită accidentării comandantului acestuia cu puţin timp înaintea plecării. Pe noul vas este tratat cu neîncredere şi ostilitate de căpitan, care speră să fie promovat comandant, precum şi de echipajul obişnuit cu o disciplină laxă. Este nevoit să împună respectarea regulamentului, ceea ce îl îndepărtează şi mai mult de oameni. În urma recepţionării unui apel SOS de la o navă avariată în furtună intră în conflict deschis cu căpitanul, care refuză să ofere ajutor învocând furtuna şi timpul pierdut. În timp ce comandantul dirijează nava prin furtună, îşi dă seama că, prin neglijenţa căpitanului, încărcătura nu a fost imobilizată şi, prin impact repetat în cală, riscă sa distrugă vasul. Este nevoit să securizeze încărcătura ajutat doar de doi oameni, operaţie terminată cu succes însă în cursul căreia este accidentat.
A doua zi salvează supravieţuitorii care lansaseră semnalul SOS după care ajunge la destinaţie. Aici comandantul îl informează pe căpitan că acesta va fi numit comandant, iar el va părăsi nava pentru o intervenţie chirurgicală. În final, comandantul se deplasează cu maşina către aeroprt şi admiră oraşul amintindu-şi întâmplările din zilele ce au precedat sosirea la Singapore.