miercuri 22 nov 2017

Sponsor Liga Militarilor ProfesionistiSponsor Liga Militarilor Profesionisti
Sponsor Liga Militarilor ProfesionistiSponsor Liga Militarilor Profesionisti
Sponsor Liga Militarilor ProfesionistiSponsor Liga Militarilor Profesionisti

AMINTIRI DIN LINIA INTAI. 72 DE ANI DE LA BATALIA DE LA OARBA DE MURES

2

Dragă cititorule, sunt Dan Ramf, profesor de istorie. De mulţi ani lucrez la un proiect despre istoria recentă, care îi are ca nucleu pe veteranii de război, pe saşii deportaţi în Rusia, pe basarabenii şi bucovinenii refugiaţi, pe toţi oamenii bătrâni ai României care-mi deschid uşa şi-mi spun o poveste. Aceste istorisiri încep din perioada anilor 1877 şi ajung până la 1989. Oare cine-şi mai aminteşte azi de eroul transilvănean Călburean Toma, cel care a luptat şi a murit în Războiul de Independenţă din 1877-1878?

Tinerii de azi nu ar trebui să ştie despre cei care au participat, au luptat şi s-au jertfit în cele două Războaie Mondiale? Eu consider că este o datorie sacră să le povestim, să le explicăm şi să le arătăm ce s-a întâmplat în istoria noastră zbuciumată, la fel cum ne-au povestit și nouă bunicii noştri.

.
Astăzi, aduc în faţa dumneavoastră povestea domnului colonel (retr) Marinescu Niculae, în vârstă de 95 de ani,14686021_1117816231628325_63309382_n ultimul veteran de război din Mediaş, care a luptat în cumplita bătălie de la Oarba de Mureş. Cu doar cinci luni în urmă, s-au împlinit 71 de ani la încheierea celui mai sângeros conflict mondial al secolului 20, conflict căruia istoricii englezi îi spun „Apocalipsa”.

.
La 9 mai 1945, un ochi a plâns şi unul a râs pentru istoria României şi a Europei. Ochiul care a râs s-a bucurat pentru reîntregirea Ardealului, dar cel care a plâns s-a întristat pentru pierderea Basarabiei şi a Bucovinei de Nord. Milioane de români vor cădea, încă 46 de ani, sub stăpânirea Imperiului Sovietic.

O cortină de fier va cădea peste Europa, Germania va fi împărţită în două, iar regimurile comuniste vor domina țări din centrul şi estul continentului.

.
Acum 72 de ani, la doar 50 de km de Mediaş se desfăşura cea mai sângeroasă, tragică, dar şi eroică bătălie pentru Ardeal. Localitatea se numeşte Oarba de Mureş şi avea să fie un „Katin” al armatei române. Aici au căzut peste 11.000 de militari, poate doar bătălia de la Odessa, din 1941, să fi fost mai cumplită decât aceasta.

.
Despre domnul Marinescu s-ar putea scrie un întreg volum istoric, câteva rânduri am notat şi eu în volumul intitulat „Bunicii noştri: Memorii peste veacuri”. Dar invitatul nostru de azi a apărut în cărţile binecunoscutului scriitor Haralamb Zincă, „Şi a fost ora H”, „Ieşirea din ceaţă”, sau în cartea domnului colonel Dan Ionescu, „Trei zile prin Bucureştiul eroic”.14740988_1117817201628228_1205796406_n

.
La 18 februarie 2015 am fost oaspete al domnului colonel Marinescu. Era primul ofiţer de cavalerie pe care-l filmam, părea un ofiţer coborât din Marele Stat Major, prin cuvinte şi învăţăminte. Prin vocea dânsului, auzeam cuvintele tatălui său, care spunea: „Regina Maria era mama răniţilor, era trup şi suflet pentru soldaţi şi pentru ţară”. Părintele său a luptat în Primul Război Mondial, de unde avea o „spărtură la umărul stâng, primită amintire din luptele de la Szolnok, din Ungaria, în 1919”.

.
Marinescu Niculae este născut la 23 iulie 1921, în comuna Dăneasa, judeţul Olt. Pe tatăl său l-a chemat Alexandru (1895-1970) şi pe mama sa Maria (1895-1990). La vârsta de şase ani a cerut să meargă la şcoală, deoarece: „Nu-mi plăcea să stau acasă”. A terminat clasele primare în 1932, apoi a continuat studiile la Liceul „Ioniţă Asan” din Caracal. Materiile preferate au fost istoria şi geografia.

Profesorul de istorie Birlic i-a învăţat „toţi domnitorii şi toate luptele duse de strămoşii noştri”, iar domnul profesor de geografie Dumitru Eftimescu: „ne punea să zicem localităţile cele mai importante, de la Caracal la Cluj”.
.


.

În vara lui 1940 a susţinut examenul de bacalaureat şi examenul de admitere la Şcoala Militară de Ofiţeri de Cavalerie de la Târgovişte.
Aici avea să-l cunoască pe Ion Pantazi, băiatul lui Constantin Pantazi, ministrul de război de atunci. „Ion Pantazi era în plutonul întâi, era mai mare cu un an decât mine, dar tatăl lui nu l-a împiedicat să plece pe front în 1942. Ajuns în Rusia pentru fapte de arme deosebite, a fost decorat cu ordinul „Mihai Viteazul”.250px-radu_korne

Dintre colegii de pluton a avut prieteni pe Vinicius Florescu, Valerian Niculescu, Varo Nicolae şi Dinu Ioan. La ceremonia de depunere a jurământului, a participat şi ministrul de război, Constantin Pantazi. Brigada din care făceau dânşii parte era condusă de generalul Radu Korne, cel supranumit „spaima ruşilor”.

.
Un eveniment de neuitat pentru tânărul nostru ofiţer a fost instrucţia din primăvara lui 1942, de la Sibiu, făcută de ofiţerii germani. Erau aşezaţi jos, pe pământ, unul lângă altul, iar tancul trecea în viteză pe deasupra lor, s-au intrau într-o „gură de lup” şi tancul se rotea deasupra lor până-i simţeau şenilele. La 10 mai 1942 a absolvit Şcoala Militară de Ofiţeri de Cavalerie şi este repartizat la Regimentul 2 Călăraşi de la Caracal, Divizia a 8-a Cavalerie.

.
O întâlnire de care puţini au avut parte s-a petrecut în vara lui 1942, la marginea unei păduri. Sublocotenentulantonescu Marinescu Niculae făcea instrucţie cu plutonul, atac-contraatac, când deodată pe şosea au apărut câteva maşini. Dintr-o maşină a coborât mareşalul Ion Antonescu, care a dat mâna cu dânsul şi l-a întrebat:
„- Ce faci aici?”
– Atac pădurea, i-a răspuns.
– Dă-i drumul, a zis Mareşalul, şi a venit după noi cu tot alaiul. La sfârşit este felicitat de acesta: „Bravo, sublocotenent, la aşa o aplicaţie pot să ia exemplu şi ăi mai mari, căpitani şi maiori!”.

.

În toamna anului 1942 este trimis instructor la recruţii din Basarabia. Acolo tineretul era trup şi suflet alături de militarii români, nu la fel şi bătrânii, îşi amintea ofiţerul nostru.
La 4 aprilie 1944 au plecat la Bucureşti. Ofiţerul de la contrainformaţii i-a avertizat că există grupuri de muncitori, că se fac anumite tatonări în capitală. Escadronul său este pus în sectorul Dudeşti-Cioplea, la nord de fabrica Malaxa. Pe atunci, militarii români încă nădăjduiau ca anglo-americanii să debarce la Salonic, la fel ca în Primul Război Mondial, şi să ajungă în România înaintea ruşilor.

.

Toate speranţele au fost spulberate în ziua de 23 august 1944.brand-basarabia
Imediat după comunicatul MS Regele Mihai, a primit ordin de la maiorul Petrescu: „Marinescule, i-aţi plutonul de brandişti şi du-te pe şoseaua Rahovei! Nemţii vin spre Bucureşti!”. Ajunşi acolo, au găsit o casă de unde puteau supraveghea foarte bine zona, dar nici nemţii nu stăteau pasivi. Din turla unei biserici trăgeau în tot ce mişca, noroc cu tunul Bofors, cu acesta i-au bombardat şi terminat. Germanii înaintau cu maşini blindate, cu camioane, erau înarmaţi până-n dinţi.

Toată ziua de 24 august 1944 s-au dus lupte cu noul inamic, aliatul de ieri.
După ce nemţii au fost anihilaţi, dintr-o magazie se auzeau strigătele de durere ale unui rănit. Sublocotenentul Marinescu a intrat acolo şi a găsit un tânăr locotenent neamţ care era rănit la braţ. L-a ajutat, l-a dus afară la sanitari. Neamţul i-a dăruit pistolul Beretta şi i-a spus: „Mulţumesc că m-ai cruţat, ai mei mă împuşcau!”

Pentru aceste fapte de arme a fost decorat cu „Coroana României cu spade şi panglică de Virtute Militară în grad de cavaler”.

.
După ce au curăţat Bucureştiul de trupele germane, au pornit către Ardeal. Erau îmbarcaţi în maşinile STB-ului,coloana_tancuri_transilvania_l astfel au ajuns la Sinaia înaintea inamicului. Următoarea oprire este la Braşov, iar de acolo pornesc către Sibiu, Copşa Mică, Târnăveni. Lângă satul Veseuş a avut loc o întâlnire cu fiori de gheaţă, dar care azi îi aduce un zâmbet pe buze. Fiind ascunşi într-o pădurice, prin faţa lor au trecut un pluton de tancuri „Tigru”. Sergentul Tulbure Valer a tras cu tunul Bofors, anticar, în acei monştri. Rezultatul era previzibil, tanchiştii nemţii i-au bombardat şi le-au făcut praf tunul din dotare.

.
Următoarea staţionare a fost lângă Iernut, acolo se stabilizase frontul în septembrie 1944. Într-una din zile, tânărul sublocotenent a cerut permisiunea să facă o incursiune în linia inamică. Însoţit de sergentul Mihală Tudor şi încă doi militari, au captura harta poziţiei inamice, un binoclu şi o lanternă foarte moderne. Pentru curajul şi vitejia deosebită a fost decorat cu „Steaua României în grad de cavaler cu spade şi panglică de Virtute Militară”.
.
Atacul Diviziei a 8-a de Cavalerie SS a lăsat amintiri pe chipul ofiţerului nostru. Într-unul din bombardamente, oclar schijă l-a rănit lângă ochiul stâng. După câteva zile de lupte, plutonul camaradului Vinicius Florescu a fost încercuit, Marinescu Niculae a primit misiunea să-i ajute. „Trage, Marinescule, trage!”, striga colegul său.

Şi au tras, dar la fel au făcut şi nemţii, un glonţ de puşcă mitralieră l-a rănit uşor la umărul stâng. A fost pansat de sanitari şi imediat şi-a reluat locul lângă soldaţii săi. „Când plecam la atac, nu ne mai gândeam la noi, treceau gloanţele, dar trebuia să înaintăm”, îmi povestea invitatul de azi.

.
O problemă a militarilor pe front este apa de băut. De multe ori au băut apă din Mureş, apă care purta sângele soldaţilor români morţi lângă ei. În seara zilei de 25 septembrie 1944, sublocotenentul Marinescu Niculae le-a spus soldaţilor că merge el după apă. Nici nu a ieşit bine din tranşee, că un proiectil de şrapnel a căzut lângă el. A fost ars pe spate, o schijă s-a înfipt în rotula piciorului drept, alta i-afoto-buna perforat cizma piciorului stâng şi alte trei schije i s-au înfipt în cap. Din acel moment, viaţa sa atârna de un fir de păr. Ordonanţa, soldatul Ghiţă Mitran, l-a transportat la sanitari, dar camionul era plin. Cu ajutorul lui Costică Voiculescu este pus în camion şi dus la spitalul din Mediaş, unde ajunge la 28 septembrie. Este operat imediat de către dr. Mureşan. Rana la cap se vindeca, în schimb cea de la piciorul stâng se agrava, doar printr-un miracol piciorul a fost salvat. Recuperarea a durat până în primăvara lui 1945. În vara acelui an este numit comandant la unitatea militară de la Dumbrăveni. Aici se ocupau de împroprietărirea soldaţilor care au fost pe front. S-a căsătorit cu Edith şi au avut două fete gemene: Marieta şi Cristina.

.
După 1945, a început calvarul bravului nostru ofiţer. În 1947 este înaintat la grad de căpitan, dar imediat este trecutpuscas în rezervă. După abdicarea MS Regele Mihai, au venit tovarăşii comunişti şi au început anchetele, era acuzat de complot împotriva noului regim politic. A fost anchetat, acuzat, intimidat, întemniţat toată vara anului 1948, la Mediaş şi la Dumbrăveni, la final este eliberat.

.
Domnul colonel Marinescu, ani de zile a fost obligat să muncească pe unde putea, pentru a-şi câştiga o pâine. Luni de zile a bătut la uşa Grupului Şcolar de Petrol şi Gaze din Mediaş, pentru a fi angajat. Abia în 1954 este încadrat în muncă, iar din 1958 a lucrat ca şi secretar la instituţia respectivă.
.

14642988_1117816054961676_589828081_nEste pensionat în anul 1983. În 1990, împreună cu Idu Roşu, Cozman Petre, Constantin Stelică şi colonelul Penciulescu, au pus bazele „Asociaţiei Veteranilor de Război din Mediaş”.

Despre actul de la 23 August 1944, invitatul de azi îşi amintea:
„Dacă MS Regele Mihai nu întorcea armele la 23 august, nu ştiu dacă Stalin ne mai dădea Ardealul înapoi. Pentru noi era clar că ruşii vor domina Europa după 1945, ei au luat Berlinul. Americanii nu aveau de gând să pornească război cu ruşii, pentru Europa de Est. Nu, nici vorbă! La pace s-a stabilit: asta-i partea voastră, asta-i a noastră”.

.
Cu permisiunea domnului colonel, voi încheia cu nişte versuri care arată dragostea ofiţerului de cavalerie pentru2624_8042_10 calul său.
„Doamne, dacă-mi eşti prieten
Cum susţii în gura mare,
Moaie-ţi tocul în cerneală
Şi-nainte de culcare,
Dă în scris poruncă morţii,
Când şi-o ascuţi pumnalul,
Să-l înfigă-n mine, Doamne,
Şi să-mi lase-n viaţă calul!”

.
.
* * * * *

Scris de profesorul Dan Ramf, 10 octombrie 2016, Mediaş, judeţul Sibiu.
.
OARBA DE MURES
.

.
.
.
Va prezentam filmul artistic romanesc PE AICI NU SE TRECE
(1975)
Regia – Doru Năstase
Cu – Anna Széles, Vlad Rădescu, Silviu Stănculescu

Elevii de la scoala militara de ofiteri situata undeva in vestul tarii trebuie sa apare granita tarii de nazisti.
Filmul povesteste faptele de eroism ale romanilor impotriva unui inamic superior numeric si ca pregatire.

.

Lasă un comentariu

avatar

Sortează după:   Cele mai noi | Cele mai vechi | Cele mai votate
nutu constantin
Oaspete
nutu constantin
22 octombrie 2016 1:13

Emotionant tot ceati scris.Felicitari pentru ca readuceti in memoria noastra faptele inaintasilor nostri

wpDiscuz