sâmbătă 04 dec 2021

SPONSORI OFICIALI

REDESCOPERINDU-L PE DAN VIZANTY

Cpt.Dan-Vizanty-comandantul-Gr.6-decorat-cu-Ord.-Mihai-Viteazul-800x600

Dragă Vizanty, într-o jumătate de oră, voi lansa un bombardament asupra Bucureştiului; Ce vei face?

Fără ezitare, răspund:

Ridic aviaţia de vânătoare.”

El:

Te înţeleg, fiecare cu datoria sa.”

Eu:

Nu există alternativă. Tristă realitate. Dacă ne ajută Dumnezeu, ne vom reîntâlni într-o zi pentru a evoca doar clipele fericite petrecute împreună.”[i]

 

Astfel a luat sfârşit, la 24 august 1944, la orele 8.30, o convorbire telefonică intrată în istorie, între comandantul german al aviaţiei din Balcani, colonelul Eduard Neumann[ii], şi căpitanul aviator Dan Valentin Vizanty, devenit, în urma Armistiţiului cu Forţele Aliate, comandantul grupurilor de vânătoare româneşti (1 şi 6) reunite pe aerodromul Popeşti-Leordeni. Până în ajun fuseseră prieteni şi camarazi de arme.

După 35 de ani de la memorabila discuţie din 24 August 1944, „parcă trasă dintr-o tragedie antică”[iii], cum o caracterizează istoricul Neagu Djuvara, în octombrie 1979, are loc la Munchen, Reuniunea Internaţională a Piloţilor de Vânătoare, sub patronajul lui Walter Scheel, Preşedinte al Germaniei Federale (între 1974 şi 1979), şi membru al Asociaţiei Piloţilor de Vânătoare Germani. La această reuniune participă, ca invitat de onoare, Comandorul Dan Vizanty. Cu această ocazie, lucru de neimaginat în urmă cu 35 de ani, cei doi protagonişti ai acelui dialog s-au reîntâlnit într-un cadru festiv şi emoţionant.

Să ne întoarcem în timp şi să urmărim viaţa şi cariera tatălui meu, acest personaj cu un destin „ieşit din comun”, cum l-a definit acelaşi Neagu Djuvara[iv].

Dan Vizanty, cunoscut între prieteni şi camarazi drept „Mon Cher”, după cum îi plăcea lui însuşi să se adreseze prietenilor, s-a născut la 9 februarie 1910 la Botoşani, dintr-o veche familie moldovenească având şi rădăcini greceşti. Deşi aspiraţiile lui erau iniţial îndreptate spre teatru, după doi ani de Conservator la Iaşi, Dan Vizanty a avut revelaţia adevăratei sale vocaţii – zborul. Abandonează studiile sale artistice şi se înscrie la Şcoala Militară de Ofiţeri Aviaţie de la Cotroceni, pe care o absolvă în 1931. Parcurge toate trepele ierarhiei militare: sublocotenent-observator aerian (1931), pilot de război (1932); pilot de vânătoare (1934); Locotenent aviator (1936); Căpitan aviator (1939), grad pe care îl va deţine şi în timpul războiului. Este perioada (1931-1940) desăvârşirii formării sale ca ofiţer şi comandant de escadrilă, în cadrul Flotilei 1 Aero, când urmează diferite cursuri de perfecţionare şi zboară pe cele mai diverse tipuri de avioane: M.S.35, M.S.230, SET, Potez XXV, Moth, Hawk, PZL-11F, Fleet, Heinkel-112 etc.

După cum scrie el însuşi într-un articol[v], cel de al doilea război mondial a fost pentru armata şi aviaţia română „o luptă prodigioasă şi extrem de dificilă a unei armate care, pe parcursul aceluiaşi conflict, a luptat, la început cu URSS la est, cu anglo-americanii în interior, şi la final, cu germanii la vest.” Istoricul şi eseistul Mircea Platon, în articolul Peste cenuşa imperiilor, remarcă: „Dan Vizanty a fost un personaj silit să se mişte între două fronturi, prin sârma ghimpată dintre două lumi care îşi caută reciproc anihilarea.”

Începând cu 22 iunie 1941, Dan Vizanty s-a distins în calitate de comandant al Escadrilei 43 Vânătoare în timpul campaniei de recucerire a Basarabiei. Această escadrilă era echipată cu avioane PZL 11F de fabricaţie poloneză. Astfel, între iunie 1941 şi august 1942 participă la peste 50 de misiuni de război şi se distinge prin curaj şi spirit de sacrificiu.

În perioada august 1942 şi august 1943 este numit şef de cabinet al Sub-Secretarului de Stat al Aerului (SSA), generalul Ghe. Jienescu.

Imediat după raidul american de la 1 august 1943 (operaţiunea Tidal Wave, de altfel eşuată), ministrul Ghe. Jienescu, ţinând seama de iminenţa unor noi incursiuni americane, decide restructurarea aviaţiei române. Astfel, Dan Vizanty este numit comandantul Grupului 6 Vanătoare (cod „Paris”), grup ce avea ca misiune apărarea capitalei şi a zonei petroliere Ploieşti-Câmpina, contra atacurilor aviaţiei americane. Grupul, bazat iniţial la Pipera, apoi la Popeşti-Leordeni, avea în dotare avioane IAR 80 şi IAR 81, concepute şi fabricate în România la uzinele IAR Braşov, comparabile cu cele mai moderne avioane de luptă ale vremii.

Pentru Grupul 6 şi comandantul său este perioada celor mai dramatice dar şi glorioase lupte împotriva aviaţiei americane. În ciuda evidentei inferiorităţi numerice şi tehnice, unităţile grupului 6 (cele trei escadrile 59, 61 şi 62) formate din piloţi de elită, înzestraţi cu un curaj excepţional, au doborât peste 90 de avioane de bombardament cu patru motoare şi 45 de avioane de vânătoare. Dan Vizanty, personal, a doborât 12 Fortăreţe Zburătoare (B-17) şi Liberatoare (B-24) şi 3 avioane de vânătoare (Lightning).

În primăvara anului 1944, în urma succeselor repurtate de aviaţia de vânătoare română care punea serioase probleme Aliaţilor, Comandamentul Interaliat decide un raid de anvergură care să anihileze acest punct de rezistenţă. Aviaţia de vânătoare americană (Forţa a 15-a Aeriană), bazată la Foggia, desemnează grupurile de vânătoare Gr. 1 şi Gr. 82, dotate cu aparate Lightning P-38, să se ocupe de această operaţiune. Data raidului a fost fixată pe 10 iunie 1944, la o oră neobişnuită (8 dimineaţa), şi la joasă înălţime pentru a surprinde şi distruge aviaţia română de vânătoare la sol. Raidul, la care au participat peste 100 Lightning-uri, s-a dovedit însă un enorm eşec, nici un avion de vânătoare românesc nefiind surprins la sol. În plus, după o luptă dură şi impresionantă, aviaţia americană a trebuit să se retragă, cu peste 50% pierderi. Astfel, 10 iunie 1944 rămâne ziua de glorie a Grupului 6 Vânătoare, a lui Dan Vizanty şi a avionului IAR 80/81. În acea memorabilă zi, denumită de americani « Blackest day », aceştia au pierdut 24 de Lightning-uri (23 după unele surse), în timp ce românii au deplâns 3 pierderi. Dan Valentin Vizanty despre bătălia aeriană din 10 iunie 1944… aici

 După 23 August 1944, Dan Vizanty devine comandantul grupurilor 1 şi 6, reunite pe aerodromul Popeşti-Leordeni, şi asigură apărarea Bucureştiului contra atacurilor germane, scoţând din luptă, cu unităţile sale, 25 de avioane germane.

Din 8 septembrie 1944, până la sfârşitul războiului, D. Vizanty continuă campania din vest contra Germaniei, în calitate de comandant al Grupului 1 Vânătoare, grup dotat în mare parte cu avioane Messerschmidt 109G. La 10 Mai 1945 este avansat la gradul de lt. Comandor.

La sfârşitul războiului totalizează peste 4600 ore de zbor şi 16 victorii aeriene (43, conform sistemului de calcul prevăzut de Statul Major al Aerului Secţia a II-a).

          Ca recunoaştere a calităţilor sale de pilot şi comandant, „pentru fapte de arme excepţionale săvârşite pe câmpul de luptă”, Dan Vizanty a primit înalte decoraţii şi distincţii, printre care, „Virtutea Aeronautică, diverse clase, până la gradul ofiţer, „Coroana României, „

Steaua României”, precum şi cea mai înaltă distincţie militară românească, Ordinul militar Mihai Viteazul, acordat de Regele Mihai, la 3 octombrie 1944, fiind singurul pilot de IAR 80, decorat pentru meritele sale în confruntările cu aviaţia americană.

După război, odată cu instaurarea regimului comunist, este trecut în rezervă, împărtăşind soarta multor personalităţi remarcabile ale Aviaţiei Regale Române. Având o atitudine fermă şi refuzând orice fel de compromisuri, suportă cu demnitate şi curaj toate încercările la care a fost supus în noul context istoric. Este nevoit să accepte şi să practice meserii care nu aveau nici o tangenţă cu priceperea, competenţele şi adevărata sa vocaţie. Astfel, în prima parte a anilor 50, este tehnician la Intreprinderea „Recuperarea” din Braşov, unde, printre altele, participă la recuperarea epavelor de avioane rămase după război, iar apoi, este încadrat la Plafar, unde se ocupă de cultivarea şi recoltarea plantelor medicinale. Revenit în Bucureşti, va fi o perioadă macaragiu la CF Otopeni, ca la 11.08.1961 să fie arestat şi învinuit de „uneltire contra ordinei sociale“, conform renumitului articol 209 al Codului Penal comunist din 1948. Era de mult urmărit ca fost ofiţer al Aviaţiei Regale Române. Este condamnat la 5 ani închisoare, condamnare însoţită de confiscarea averii şi suspendarea pensiei militare. Efectuează aproape 2 ani, între 1961-1963, fiind pus în libertate printr-un decret de graţiere. Imediat ce iese din închisoare, ca o nouă dovadă de curaj, dă statul comunist în judecată revendicând repunerea sa în drepturile civile şi restituirea bunurilor confiscate. Câştigă procesul, înregistrând nu numai o victorie juridică ci, în primul rând, o nouă, strălucită victorie morală, demnă de un mare luptător. În continuare, îşi înfruntă destinul, câştigându-şi existenţa ca tehnician mecanic iar, în final, ajunge subinginer la o Intreprindere de îmbunătăţiri funciare din Bărăgan.

Ca mulţi ofiţeri ai Armatei Regale Române, Dan Vizanty, marginalizat în ţara sa, este recunoscut pentru meritele sale în Franţa, unde, devine, la propunerea generalilor Hubert Loizillon[vi] şi Ghe. Negrescu[vii], membru pionier al Asociaţiei Aeronautice Internaţionale „Vieilles Tiges” (din octombrie 1976). În iunie 1977, imediat după stabilirea sa la Paris la invitaţia aceleiaşi asociaţii, este onorat cu „Medalia de argint a oraşului Paris”, aceasta fiindu-i înmânată de însuşi Jacques Chirac, în acea vreme primar al Parisului. Astfel, la 67 de ani, la apusul vieţii, începe o nouă pagină a existenţei sale: exilul.

Deşi departe de ţară, rămâne devotat până la capăt patriei sale. Astfel, amintirile şi mărturiile celui descris de artistul Ion Ţarălungă drept „capel-maistru în vânătoarea de americani”[viii], precum şi alte episoade glorioase ale luptei aviaţiei române din timpul celui de-al II-lea război mondial au apărut sub semnătura lui Dan Vizanty în reviste aeronautice din Franţa şi Germania.[ix] Demne de menţionat sunt eforturile sale în scoaterea la lumină a calităţilor şi performanţelor avionului românesc IAR80/81, într-o perioadă când era complet ignorat.[x]

 Demersurile sale nu rămân fără ecou. Pilotul american Herbert „Stub” Hatch, participant direct la lupta din 10 iunie 1944, considerat asul american al zilei, creditat cu 5 victorii, în cartea sa, An Ace and his Angel: Memoirs of a World War II Fighter Pilot, prezintă cercetările sale începute abia în anii ‘80 pentru aflarea adevăraţilor învingători ai acelei zile, când escadrila sa 71 a fost măcelărită, el fiind unul din puţinii supravieţuitori ai acelei bătălii. Astfel, deşi tardiv, recunoaşte meritele Grupului 6, ale comandantului, cpt. Dan Vizanty, şi ale avionului IAR 80, deseori confundat în zbor cu avionul german Focke-Wolf 190. Un alt cercetător american, Jay A. Stout, prezintă cu extremă obiectivitate în cartea sa Fortăreaţa Ploieşti, Campania pentru distrugerea petrolului lui Hitler, pe baza unei documentări intense, confruntările aeriene româno-americane, în special bătălia din 10 iunie 1944, subliniind: „Un amănunt interesant al acestei bătălii aeriene este faptul că americanii şi-au identificat în mod eronat adversarii ca fiind avioane germane FW-190. Greşeala a fost perpetuată timp de câteva decenii şi a fost corijată doar relativ recent. Modelul românesc IAR-80/81 era puţin cunoscut la momentul acela şi semăna foarte bine cu avionul de vânătoare german.”[xi]

 Dan Vizanty moare la Paris, la 12 noiembrie 1992, acolo unde „până la urmă, a primit aprecierea şi respectul ce i-au fost refuzate în ţara sa“.[xii]

În ţară, după plecarea sa, urmează o tăcere pe deplin explicabilă, în vremurile acelea, deşi trebuie menţionat cu recunoştinţă exemplul singular al scriitorului arădean Cornel Marandiuc care, în 1985, în cartea sa Inimi cât să cuprindă cerul patriei, a evocat, sub abila sintagmă „comandantul grupului 6 vânătoare”, personalitatea de comandant şi luptător a lui Dan Vizanty, ilustrându-i calităţile prin relatarea episodului glorios de la 10 iunie 1944.

În mod inexplicabil, indiferenţa faţă de valorile trecutului a continuat şi după 1989, nefăcând excepţie nici atitudinea faţă de tatăl meu, apărând doar câteva articole omagiale ocazionale, scrise de acelaşi C. Marandiuc sau de lt. col. D. Gîju.

Abia în 2010, cu ocazia centenarului naşterii Comandorului Dan Vizanty, apare prima lucrare monografică Dan Vizanty Destinul unui pilot de vânătoare, a istoricului Daniel Focşa, şi este inaugurată expoziţia foto-documentară Asul regăsit, în februarie 2010, la Muzeul Aviaţiei din Bucureşti, prin eforturile Asociaţiei Aripi Româneşti. Expoziţia itinerantă a făcut câteva escale în oraşe importante din ţară, culminând cu cea găzduită la Muzeul Militar Naţional din Bucureşti, din noiembrie 2012, la 20 de ani de la „ultimul zbor”….

Anul acesta, următoarea escală va fi la Braşov, oraşul simbol al industriei aeronautice române. Toate aceste manifestări omagiale sunt menite a-l aşeza pe Comandorul Dan Vizanty, considerat asul incontestabil al avionului IAR 80, pe locul ce i se cuvine: alături de marile nume ale aviaţiei române: Const. Bâzu Cantacuzino, Alexandru Şerbănescu precum şi de toţi acei piloţi care, precum tatăl meu, au trăit şi au luptat, nemenajându-şi forţele, riscându-şi permanent viaţa, slujindu-şi cu devotament patria, pe scurt, făcându-şi simplu şi firesc datoria. Iată de ce, personalitatea lui îl determină pe eseistul Mircea Platon să sublinieze: „… cred că istoricii şi antropologii din România ar putea explora cu folos acest filon, acest timbru distinct al libertăţii pe care l-am identificat în vocea lui Vizanty.”[xiii]


[i] Dan Vizanty, in “Pionniers” – Revue aéronautique des Vieilles Tiges, nr. 81, 1984.

[ii] Eduard “Edu” Neumann, (5 iunie 1911 – 9 august 2004), nãscut in satul Molodia, Bucovina, în fostul Imperiu Austro-Ungar, a comandat Jagdgeschwader 27 Afrika (10 iunie 1942 – 22 aprilie 1943), apoi Jagdabschnittsführer Rumänien (februarie 1944 – august 1944), şi Jagdfliegerführer Oberitalien (decembrie 1944 – ianuarie 1945).

[iii] Neagu Djuvara, în prefaţa lucrării Dan Vizanty Destinul unui pilot de vânătoare, semnată Daniel Focşa, apărută la Editura Institutul European, Iaşi, 2010

[iv] Neagu Djuvara, în op. cit.

[v] Dan Vizanty, Un oublié…. Le IAR 80 (Industrie Aéronautique Roumaine) in Pionniers, No 74, 1982.

[vi] Hubert Loizillon (1910-1992), general de brigadă aeriană, creatorul transmisiunilor aeriene în Franţa.

[vii] Gheorghe Negrescu (1888-1976), general maior de aviaţie, inginer, pionier al aviaţiei române, brevet de pilot nr. 2.

[viii] Violeta Ionescu, Un Pilot Subtil… Pictorul Ion Ţarălungă, Editura Phoebus, Galaţi, 2006.

[ix] -„Pionniers”- Revue Aéronautique Trimestrielle des „Vieilles Tiges” şi, respectiv, -„Jäger Blatt”- offizielles organ der Gemeinschaft der Jagdflieger e.v.

[x] Dan Vizanty, Un oublié…. Le IAR 80 (Industrie Aéronautique Roumaine) in Pionniers, No 74, 1982.

[xi] Jay A. Stout, Fortăreaţa Ploieşti, Campania pentru distrugerea petrolului lui Hitler, Ed. Meditaţii, 2010, trad. Mihai Dan Pavelescu.

[xii] Dénes Bernád, Rumanian Aces of World War 2, Osprey Publishing, U.K., 2003, p.84.

[xiii] Mircea Platon, Peste cenuşa imperiilor, Focuri în noapte, august 2013

 

Ana Maria Vizanti


_

_

Lasă un comentariu

avatar

Sortează după:   Cele mai noi | Cele mai vechi | Cele mai votate
Stefan
Oaspete
Stefan
4 octombrie 2014 10:32

Dan Vizanty, „Mon cher” cum i se spunea datorită francheţii şi generozităţii sale, face parte din galeria aşilor Aviaţiei Militare de Vânătoare din cel de-al Doilea Război Mondial, alături de Constantin Cantacuzino (Bâzu), Alexandru Şerbănescu, Tudor Greceanu (Dido) şi alţii. „Sunt mândră de tatăl meu”, declara profesoara Ana Maria Vizanty, fiica marelui erou, la una dintre expoziţiile Muzeului Naţional de Aviaţie. Într-adevăr are cu cine şi de ce să fie mândră. Felicitări Ana Maria Vizanty.

roman daniel
Oaspete
roman daniel
11 septembrie 2013 10:51

Acestia sunt adevaratii eroi care insa, din pacate sunt foarte putin cunoscuti. 
Cei din liga militarilor profesionisti dau dovada de patriotism postand articole despre istoria militara a Romaniei. Foarte multi ar putea sa i-a exemplu de la aceasta asociatie.
Felicitari doamnei Vizanty pentru articol! 

madalina
Oaspete
madalina
11 septembrie 2013 10:43

ce frumos!!! pacat ca-n zilele noastre nu se mai vorbeste de acesti mari eroi a neamului romanesc

mihaela stoian
Oaspete
mihaela stoian
11 septembrie 2013 10:35

Foarte interesant articolul

Mioara Dumitru
Oaspete
Mioara Dumitru
11 septembrie 2013 8:40

AVEM ROMÂNI CELEBRI… DAR NECUNOSCUŢI ÎNCĂ

Ana Maria Vizanti
Oaspete
Ana Maria Vizanti
10 septembrie 2013 23:43

Multumesc din suflet doamnei Oana Nuta, care mi-a inlesnit, in numele Ligii Militarilor Profesionisti, acest demers reparator in memoria tatalui meu, Comandorul Dan Vizanty.
Multumesc profund tuturor pentru frumoasele aprecieri. Le consider adresate tatalui meu. Si nu numai. Ele sunt, de fapt, adresate tuturor acelor bravi nedreptatiti si uitati. De aceea m-am simtit investita cu o misiune: viata tatalui meu trebuie adusa la cunostinta publicului larg, a oamenilor pentru a caror viata a zburat si a luptat, nemenajandu-si-o in nici un fel pe a sa.

Macovei Remus
Oaspete
Macovei Remus
10 septembrie 2013 20:48

Excelent articol! Nu am ştiut şi nu ştim să ne preţuim adevăraţii eroi. Am omagiat ani întregi ilegaliştii, iar pe cei care au murit eroic în confruntări de multe ori inegale cu inamici mai bine înarmaţi, i-am marginalizat. Şi astăzi situaţia este aceiaşi, doar câţiva inimoşi mai încearcă câte ceva. Auorităţile au alte probleme. Istoria şi eroii neamului nu sunt printre priorităţile acestora.

flavius
Oaspete
flavius
11 septembrie 2013 11:22

respect pentru eroii care au luptat pentru tara. eu nu cred in sintagma „eroi au fost eroi sunt inca”  ; eroi au fost dar nu mai sunt

LAUR
Oaspete
LAUR
12 septembrie 2013 11:43

TOTAL GRESIT. CAMARAZII NOSTRI CARE AU CAZUT IN AFGANISTAN SI IRAK, CE SUNT?

stancu
Oaspete
stancu
10 septembrie 2013 19:38

Doamna aveti tot respectul nostru, al militarilor profesionisti.

Tatal dvs a fost un mare erou, un patriot. A murit departe de tara pe care a aparat-o ca un adevarat roman.
 
 Respect si atat. 

SEGARCEANU
Oaspete
SEGARCEANU
10 septembrie 2013 19:27

 La începutul războiului, Cpt. Dan Vizanty era unul dintre cei 243 de piloţi de vânătoare din aviaţia română.
A pornit în campania pentru Basarabia la bordul unui primitiv avion de fabricaţie poloneză, un P.Z.L. 11 F, de mult depăşit, dar cu care a făcut minuni, primind patru decoraţii din mâna suveranului.
După căderea Odesei şi revenirea în ţară, Dan Vizanty ocupă, între 1942 – 1943, funcţia de Şef de Cabinet în guvern, la Subsecretariatul de Stat al Aerului, iar în 1943 primeşte comanda Grupului 6 Vânătoare, dotat cu avioane româneşti, de tip IAR – 80.
Grupul lupta, în acel moment, pe frontul apărării teritoriului naţional, în preajma capitalei şi a Văii Prahovei, cu zona sa petroliferă. Vor urma confruntările sângeroase din primăvara şi vara anului 1944, cu forţele aeriene invadatoare americane, perioadă în care căpitanul Vizanty îşi va conduce Grupul întotdeauna în lupte.
Luptele erau clar disproporţionate, pentru că americanii deţineau atât avantajul numeric (raidurile lor se executau cu cel puţin 400 – 600 de avioane de bombardament, însoţite de tot atâtea avioane de vânătoare, în timp ce ai noştri rareori puteau ridica în aer 30 – 40 de vânători), cât şi calitativ, avioanele americane de toate tipurile fiind mult mai moderne decât ale noastre, bătrânele IAR-uri, care avuseseră momentul lor de glorie la începutul răboiului, dar, erau deja, în 1944, uzate atât fizic cât şi moral.
Totuşi, căpitanul Vizanty impreuna cu camarazii lui, şi-a dovedit din plin calităţile de zburător şi combatant. A doborât 12 avioane cvadrimotoare şi 3 monomotoare de vânătoare, situându-se, într-un clasament al celor mai buni piloti de vanatoare români. Drept recunoştintă, regele, îl recompensează cu înalte ordine, cel mai important fiind „Mihai Viteazul, clasa a III-a”.
După 23 august 1944, Căpitanul Dan Vizanty preia comanda Grupului 1 Vânătoare, pe care îl va conduce până după încheierea războiului. Un ofiter de exceptie, un AS al aviatei din acele timpuri.

     CINSTE EROILOR AVIATORI ROMANI! 

Segarceanu M. 

Constantin Pop
Oaspete
Constantin Pop
10 septembrie 2013 19:11

Doamna Ana Maria Vizanty impreuna cu „Asociatia „Aripi Românesti” si cu sprijinul Camerei Deputatilor, a prezentat pe data de 30.05.2011, expozitia de fotografie comemorativa

            „Asul regasit: Dan-Valentin Vizanty„,

expozitie ce a omagiat pe  marele pilot de vanatoare ce a fost respectat in trecut in aviatia regala, dar mai putin cunoscut in zilele noastre:

       Pilotul Dan-Valentin Vizanty, aflat la comanda Grupului 6 Vanatoare (IAR-80) in 1944.

Expozitia de fotografie din colectii private a avut  ca subiect viata si cariera lui Dan-Valentin Vizanty si a continut pe langa fotografii si reproduceri ale articolelor din presa anilor ’40 despre – ASUL REGASIT  –  APARATORUL BUCURESTIULUI.
 
Felicitari doamnei Ana Maria Vizanty pentru articol si pentru abnegatia dovedita in pastrarea vie in memoria romanilor, a celul ce a fost DAN VIZANTY, unul din ASII AVIATIEI DE VANATOARE ROMANESTI DIN TIMPUL CELUI DE-AL DOILEA RAZBOI MONDIAL

     Cu stima,

        C. Pop 

Costi
Oaspete
Costi
9 septembrie 2013 20:05

Un articol emotionant, cu atat mai mult cu cat este semnat de fiica Eroului Dan Vizanty!
Felicitari LMP pentru acest demers de restituire a istoriei!
Felicitari doamnei Ana Maria Vizanti pentru frumoasele randuri!

panait
Oaspete
panait
7 septembrie 2013 21:33

In acele vremuri erau barbati adevarati, romani adevarati, gata sa lupte oricand  pentru rege, tara si neam. Mi-ar place sa cred ca si in prezent avem aceleasi valori dispuse la sacrificiul suprem.  

octavian c.
Oaspete
octavian c.
8 septembrie 2013 22:40

cu cine? sau mai bine spus, cu ce????

Sirbu
Oaspete
Sirbu
5 septembrie 2013 21:48

Pana acum ceva timp nu am stiut nimic despre aviatia romana din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Urmarind site-ul d-voastra am aflat de Serbanescu, Bizu Cantacuzino, Dan Stoian, Tudor Greceanu si acum Dan Vizanty. Sunt sigur ca atunci in valtoarea razboiului, au fost multi aviatori romani foarte buni la mansa avioanelor de vanatoare sau de bombardament. Din pacate romanii nu stiu nimic despre aceste valori ce au luptat pentru tara lor. 
Cine este de vina? Ministerul Invatamantului?  ministerul Culturii? Sunt prezente personaje in cartile de istorie din liceu, ce nu au nicio legatura cu istoria poporului roman. 

Dan Marculescu
Oaspete
Dan Marculescu
5 septembrie 2013 21:18

Aprecieri pozitive pentru articolul scris de d-na Ana Maria Vizanty despre tatal sau un mare pilot al acelor vremuri. Explicatii foarte clare in clip. Noi, militarii ( in rezerva sau activitate) am apreciat intotdeauna articolele despre istoria militara, despre eroii neamului romanesc ce nu trebuie uitati. Ceea ce faceti dvs pe acest site va onoreaza.  Felicitari!
Cu stima, Dan Marculescu 

Radu Ghe. Gabriel
Oaspete
Radu Ghe. Gabriel
5 septembrie 2013 21:04

A fost un aviator complet  si un foarte bun comandant.
In acea perioada aviatorii romani erau foarte apreciati de aliatii germani si zburau pe avioane IAR-80, si IAR-81 (prod. romaneasca), Hawker Huricane (prod. britanica)   si Messerschmitt Bf 109 si 110 G (prod. germana).
Se pare ca Grupul 6 vanatoare comandat de Cpt. Dan Vizanty a avut in dotare doar IAR-uri. Ceea ce le confera anumite merite pentru ca, din 1943 avionul romanesc a inceput sa piarda teren in ceea ce priveste caracteristicile tehnice ( plafon de zbor, armament etc),  fata de alte avioane inamice ce atacau spatiul aerian al tarii. 

Cap. Radu Gabriel – F-222 – membru in consiliul director LMP

PAUL ILIE
Oaspete
PAUL ILIE
11 septembrie 2013 11:03

Atunci au fost  romani foarte curajosi ce isi iubeau tara mai presus ca viata

facebook-profile-picture
Administrator
5 septembrie 2013 22:21

Hawker Hurricane a fost un avion de vanatoare monoloc, de fabricație britanică, care a fost proiectat și construit în principal de către Hawker Aircraft Ltd pentru Royal Air Force  (abreviat RAF).
Deși a fost pus în umbră de către Supermarine Spitfire, avionul a devenit renumit în timpul Bataliei Angliei (Operatiunea „Leul de Mare”), unde a realizat 60% dintre victoriile aeriene ale RAF, și a fost folosit în toate teatrele de luptă importante ale celui de-al Doilea Razboi Mondial.
Regatul României a comandat 50 de avioane Hawker Hurricane (modelul Mk. I) de la Marea Britanie în anul 1940.
Doar 12 au fost livrate înainte ca România să treacă de partea Axei.
Avioanele au fost repartizate Escadrilei 53 Vânătoare (transferată la Comandamentul Aero Dobrogea) și au fost folosite în timpul Operatiunii Barbarossa pentru protejarea zonelor de coastă ale României și a obiectivelor strategice din Dobrogea. În primele zile ale războiului, piloții români de pe Hurricane au doborât opt avioane fără a suferi pierderi.
Locotenent aviator Horia Agarici  a doborât 2 bombardiere sovietice DB-3 deasupra portului Constanta și încă unul (neconfirmat însă) deasupra Marii Negre.
Două avioane Hurricane au fost pierdute până la sfârșitul anului 1941. Adjutant șef aviator Andrei Rădulescu a reușit performanța de a fi al doilea as din întreaga campanie, având 7 victorii confirmate și patru neconfirmate cu avionul său Hurricane.
Alte câteva Hurricane care aparținuseră Forțelor Aeriene Regale ale Iugoslaviei au fost cumpărate în 1941 de la Germania nazistă. Escadrila 53 vânătoare a înlocuit treptat avioanele Hurricane cu modelul autohton IAR-80.

_

IAR 80 a fost un avion monoplan de vanatoare si bombardament in picaj  românesc folosit în cel de-al Doilea Razboi Mondial.
A fost realizat la IAR Brasov  de o echipă compusă din: prof. Ion Grosu, Ion Coșereanu, ing. Gheorhe Zotta, Viziru Grosu și Ion Wallner.
La vremea respectivă, IAR 80 era comparabil cu cele mai moderne avioane de luptă, precum Messerschmitt Bf 109 din Germania, Hawker Huricane si Supermarine Spitfire din Marea Britanie. 
În a doua parte a războiului, acest proiect s-a dovedit a fi depășit tehnologic, astfel incat in iulie 1944 a fost retras din activitate.

_

Messerschmitt Bf 109 a fost un avion de vânătoare german din cel de–al Doilea Razboi Mondial, proiectat de  Willy Messerschmitt în anii 1930.
La vremea sa a fost unul dintre cele mai moderne avioane de vânătoare, având construcție monococă complet metalică, carlingă închisă și tren de aterizare escamotabil.
Bf 109 a fost produs în cantități mai mari decât orice avion în decursul istoriei, până în aprilie fiind produse 33 984 de bucăți. Ponderea sa a fost de 47 % din totalul avioanelor produse în Germania și 57 % din totalul avioanelor de vânătoare produse în Germania. Bf 109 a fost coloana vertebrală a aviației de vânătoare a Luftwaffe în cel de al Doilea Război Mondial.
Bf 109 a fost avionul de vânătoare care a avut cele mai multe victorii din al Doilea Război Mondial. Conceput inițial ca interceptor, ulterior a fost adaptat pentru misiuni de însoțire și protejare a bombardierelor, vânător de zi și noapte, recunoaștere și atac la sol.
Pe Bf 109 au zburat primii trei ași ai celui de al Doilea Război Mondial: 
Erich Hartmann  (352 victorii)
Gerhard Barkhorn  (301 victorii)
și
Gunther Rall  (275 victorii).
Toți aceștia au zburat în cadrul Flotilei 52, care a înregistrat peste 10 000 de victorii, în principal pe frontul de Est. Pe Bf 109 au zburat și ași ai aviațiilor din alte țări, ca:
Ilmari Juutilainen (Finlanda, 94 victorii) 
Constantin Bizu Cantacuzino (Romania  60 victorii
Alexandru Serbanescu  (România, 47 victorii), 
Mato Dukovac  (Croatia, 44 victorii)
Ion Milu (Romania 42 victorii)
si
Szentgyorgyi Dezso (Ungaria, 34 victorii).

Cetaceul
Oaspete
Cetaceul
5 septembrie 2013 20:26

Cpt. av. Dan Vizanty a zburat si a luptat numai pe avioane de provenienta romaneasca celebrul avion IAR – 80 si IAR – 81.
Pentru faptele sale, Dan Vizanty primeste Ordinul Mihai Viteazul acordat de Regele Mihai. Din pacate dupa instalarea comunistilor, este marginalizat, pentru ca mai tarziu sa fie arestat pentru uneltire contra noului regim. 

Cap. Mircea Cavadia – F-221 – adm. LMP

 

burtea ghe
Oaspete
burtea ghe
11 septembrie 2013 11:07

asa este, Vizanty si ai lui au zburat numai pe IAR-80 , ceea ce le confera un merit in plus, ei nu au fost dotati cu avioane germane Bf-uri, mult mai moderne ca avioanele noastre; 

lupu mugurel
Oaspete
lupu mugurel
5 septembrie 2013 20:14

In urma cu 69 de ani, aviatia romana inregistra una dintre cele mai mari victorii ale sale, sub comanda capitanului aviator Dan Vizanty.Numele sau nu este cunoscut publicului larg si nu apare in vreun manual de istorie moderna, desi datorita lui au fost limitate cu mult pierderile de vieti omenesti si distrugerile in Bucuresti si Ploiesti, in timpul raidurilor anglo-americane din 1944.
Pilotul Dan Vizanty a fost comandantul Grupului 6 Vanatoare care a aparat Capitala cu un numar mic de aparate.
Romanii au inregistrat in acea perioada mai multe serii de succese, dar o victorie de rasunet a avut loc acum 69 de ani, pe 10 iunie 1944, cand au distrus un numar de aproximativ 24 de avioane americane, intr-o actiune defensiva menita sa apere sudul tarii de armata pe atunci inamica.
.

CINSTE CELOR CARE AU APARAT CERUL TARII IN TIMPUL CELUI DE-AL DOILEA RAZBOI MONDIAL!
.

ONOARE SI PATRIE!

.

Cap. Mugurel Lupu – Vicepresedinte LMP

Mihai Bajdiu
Oaspete
Mihai Bajdiu
5 septembrie 2013 20:08

 adevarati barbati !

facebook-profile-picture
Administrator
5 septembrie 2013 23:08

ARTICOLE POSTATE PE SITE-UL LIGII MILITARILOR PROFESIONISTI, DESPRE AVIATIA REGALA ROMANA DIN TIMPUL CELUI DE-AL DOILEA RAZBOI MONDIAL:
.

“Femeile aviatoare romance – Escadrila Alba”
http://www.ligamilitarilor.ro/eroii-neamului/femeile-aviatoare-romance-escadrila-alba/ 
.

“Sub semnul centenarelor”
http://www.ligamilitarilor.ro/eroii-neamului/semnul-centenarelor/

.

 “Un veteran mai altfel”

http://www.ligamilitarilor.ro/eroii-neamului/veteran-mai-altfel/ 
.

“Campania de la Stalingrad – primul contact cu frontul al Cpt. av. Alexandru Serbanescu”
http://www.ligamilitarilor.ro/istorie-militara/campania-de-la-stalingrad-primul-contact-cu-frontul-al-cpt-av-alexandru-serbanescu/ 
.
„Ion Dobran la 94 de ani: “Am visat aripi si mi le-am trait”

http://www.ligamilitarilor.ro/eroii-neamului/ion-dobran-la-94-de-ani-am-visat-aripi-si-mi-le-am-trait/
.

„O viata la cote maxime – Printul M. Cantacuzino (Bazu)”

 http://www.ligamilitarilor.ro/eroii-neamului/viata-la-cote-maxime-printul-constantin-m-cantacuzino-bazu/

.

</p
.

Generalul Ion Dobran – Eroul de langa noi

http://www.ligamilitarilor.ro/eroii-neamului/generalul-ion-dobran-eroul-de-langa-noi/

.

Eroul aviator Tudor Greceanu

http://www.ligamilitarilor.ro/eroii-neamului/eroul-aviator-tudor-greceanu/

wpDiscuz