SPONSORI OFICIALI

CUM A PIERDUT ROMANIA YACHTUL «LIBERTATEA», OBIECT DE PATRIMONIU NATIONAL, CATEGORIA «TEZAUR» !!!

Luceafarul nava1

In anul 1931 a fost construit yachtul „Luceafărul“, ex-„Nahlin“ (pavilion: România, IMO: 36092, indicativ: YQSK, deplasament: 2.080 to., 1.391,71 trb., 555,79 trn., lungime: 89,365 m + bompres : 5,947 m, lăţime: 10,98 m, pescaj maxim: 4,222 m, echipaj: 35 membri, numărul total de persoane admise la bord: 351, propulsie: 2 motoare propulsoare şi turbine angrenate tip „Brown-Curtis“, cu reducţie simplă, combustibil: petrolier, 2 căldări tubulare, 2 elice, puterea maşinii: 2 x 2.200 c.p., viteza: 17,4 Nd., raza de acţiune: 4.500 Mm, capacitatea depozitelor – combustibil: 373 to., apă dulce: 73 to., 56 to. – pentru băut, lubrifianţi: 6 to., constructor: 1930-1931, Anglia; valoarea de construcţie: 90.000 lire sterline).
Luceafarul 3
.
Yachtul „Nahlin“ a fost proiectat de „G. L. Watson & Co.“, Glasgow – Scoţia şi executat de „John Brown & Co. Ltd.“, Clydebank – Marea Britanie, în 1930, la comanda văduvei lordului britanic David Yule, Annie Henrietta Yule, din Statele Unite ale Americii (pe listele „Loyd’s Yacht List“, A. H. Yule este înscrisă ca proprietar a două nave, în 1929 şi 1932).
Corpul navei este construit din tablă de 12 mm, utilizată frecvent pentru astfel de nave, are santină dublă şi este împărţit în mai multe compartimente rezistente.
.
„Nahlin“ era echipat cu una dintre cele mai moderne instalaţii produse de Compania „Sperry Gyroscop“, giroscopul asigurând un control mecanic al direcţiei de înaintare, un sistem care indica gradul de înclinare a navei şi reflectoare „Sperry“.
.
LIGA MILITARILOR PROFESIONISTI PREZINTA: AMINTIRI DESPRE O FLOTA PIERDUTA

.

Luceafarul 9Nava era echipată cu o instalaţie de 1,2 kw. şi cu un aparat de menţinere a direcţiei.
Fiind proiectat pentru croaziere lungi, yachtul era prevăzut cu o mare capacitate de stocare, incluzând compartimente de congelare.
Echipamentul de propulsie al navei era alcătuit din două seturi de turbine „Brown – Curtis“, cu simplă reducţie. Acest tip de propulsor, ales pentru lipsa de zgomot şi vibraţii, şi-a dovedit eficacitatea.
Compartimentul generator de aburi consta din două instalaţii principale de încălzire cu trei compartimente, prevăzute cu supraîncălzire şi adaptate la consumul de produs petrolier. Pentru nevoia de abur, pentru serviciile auxiliare şi bucătărie, erau instalate două mari încălzitoare verticale.
Curentul electric era asigurat de două generatoare acţionate cu abur şi se putea stoca în baterii de acumulatoare, situate în tunelul arborelui elicelor.
.
Nava este graţioasă şi bine proporţionată. Aspectul de clipper (vas cu pânze) este unul dintre elementele pozitive ce se adaugă aspectului elegant realizat de proiectant.
Înfaţişarea de yacht este sugerată şi de coşul mare de fum, de formă elipsoidală.
Bompresul este ornamentat cu o figură ce reprezintă un indian cu coif cu pene şi pictat pentru luptă. Bordurile navei sunt proiectate în continuarea acestei figuri.
.
Yachtul era dotat cu şalupa proprietarului, şalupa echipajului (20 c.p., viteza: 9,5 Nd.), două barci de salvare, două plute de salvare şi o şalupă de viteză (200 c.p., viteza: 35 Nd.).
Castelul navei – un şir de cabine şi o punte pentru promenadă – este situat la prova şi pe puntea principală. AlteLuceafarul 7 cabine sunt aşezate în apropiere de pupa.
Yachtul avea următoarele dotări pentru pasageri: – două camere pentru proprietar situate pe la prova; apartamentul din partea dreaptă a navei este decorat în stilul perioadei târzii William şi Mary (apartamentul din partea stângă a navei era decorat în stil Ludovic al XVI-lea, dar într-o manieră mai austeră); – o sală de gimnastică foarte bine echipată, situată lângă apartamentele proprietarilor; – şase apartamente pentru oaspeţi, decorate în stil Ludovic al XVI-lea, amplasate la pupa navei; – lângă acestea, patru băi cu pereţi de piatră.
Accesul din camerele oaspeţilor spre holul de intrare de pe puntea principală se efectua pe o scară spiralată cu balustrade de bronz; – toaleta doamnelor, situată pe partea stângă, în spatele holului de intrare, în timp ce pe partea stângă se afla o antecameră care duce către o cameră de toaletă (decorată în stil Ludovic al XVI-lea); – o punte largă de promenadă se afla în spatele sălii de toaletă; – sala de mese, situată în partea din faţă a castelului, decorată în stilul perioadei William şi Mary; – apartamentele doamnelor, decorate în stilul Adam, împreună cu apartamentele căpitanului, situate la prova; – în aceeaşi parte a navei se aflau biblioteca şi camera pentru fumat (fumoarul). Pereţii acestor încăperi sunt îmbrăcaţi în lemn de nuc franţuzesc.
Puntea de navigaţie dispunea de o sală de observare, destinată oaspeţilor, cu ferestre largi culisante de jur împrejur, astfel încât vederea să nu fie obstrucţionată.
.
Facilităţile oferite echipajului aveau un înalt standard de confort. Pe lângă apartamentele căpitanului, inginerii-şefi cu partea electrică şi mecanică dispuneau de propriile lor camere, în spatele punţii principale. Ceilalţi ofiţeri şi echipajul aveau camere la prova şi în castelul central.
În primii patru ani de exploatare, yachtul „Nahlin“ navigase pe o distanţă de peste 200.000 Mm în jurul insulelor britanice, în Marea Baltică, în insulele greceşti, în Atlantic, în Insulele Canare, în Indiile de Vest, pe coasta americană şi în Golful Mexic. În Pacific, au fost vizitate Insulele Galapagos, apoi de la Honolulu până în Insulele Hawaii, spre nordul Insulei Tahiti şi Arhipelagul Societăţii de Sud; în Noua Zeelandă şi în Australia.
.
În anul 1934, „Nahlin“ a fost clasificat ca unul dintre cele mai mari yachturi private de croazieră care s-au construit în Anglia.
Luceafarul 5
În acelaşi an, după ce vizitase o bună parte a lumii, Lady Joule, a oferit nava de croazieră spre închiriere sau vânzare.
În vara anului 1936, Regele Edward al VIII-lea al Marii Britanii a închiriat nava pentru a efectua o croazieră pe Marea Adriatică, împreună cu americanca divorţată Wallis Simpson, pe care Regele britanic o curta. Ştirile despre idila Regală petrecută la bordul yachtului „Nahlin“ au atras atenţia Elenei Lupescu, amanta Regelui Carol al II-lea de România, care i-a propus Regelui să îl cumpere.
În anul 1937, guvernul român (condus de Prim-ministrul Gheorghe Tătărăscu) a achiziţionat yachtul cu suma de 120.000 lire , oferindu-l cadou Regelui Carol al II-lea.
.
La data de 12 august 1937 a fost semnat contractul de vânzare-cumpărare, pentru suma de 90.000 lire sterline.
La data de 3 septembrie 1937, în docurile „James Watt Docks’“ din Greenock (Glasgow) a fost ridicat pavilionul României la catargul yachtului, rebotezat „Luceafărul“. (În legătură cu denumirile yachturilor „Luceafărul“ şi „Taifun“ există unele controverse, cauzate de deosebirea dintre numele înscrise (de Marina Militară, dintr-o eroare) pe bordajul navelor şi numele din documentele oficiale (Monitorul Oficial şi alte documente) .
.
La data de 5 septembrie 1937, la bordul navei a avut loc un ceremonial religios.
La 6 septembrie 1937, sub comanda locotenent-comandorului Iosif Râşcanu, yachtul a plecat spre România, unde a ajuns la 23 septembrie 1937 şi a acostat la dana 27 a portului Constanţa.
.

Luceafarul 6 - LibertateaLa 8 septembrie 1938, cu prilejul Zilei Marinei, Regele Carol al II-lea a trecut în revistă navele, fiind la bordul yachtului Regal „Luceafărul“.
În octombrie 1938, „Luceafărul“ (comandant: locotenent-comandorul Carol Prossinagg) a executat manevrele de toamnă, efectuând un marş pe ruta Constanţa – Galaţi şi retur. La 18 octombrie 1938, în timp ce se afla la Galaţi, la bordul yachtului „Luceafărul“ a avut loc o întâlnire între Regele Carol al II-lea al României, ministrul de Externe al Poloniei – colonelul Iosif Beck, şi ministrul de Externe român, Nicolae Petrescu-Comnen , discuţiile încadrându-se în criza politică post-müncheneză.
În perioada 4 decembrie 1938 – 15 iulie 1939 a fost andocat pentru reparaţii în şantierul „San Marco“, Trieste (Italia), sub supravegherea societăţii „Lloyd“.
Până în anul 1941, în Jurnalul de Bord al navei erau înscrise 35 de croaziere cu membrii Casei Regale şi opt marşuri de instrucţie.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, nava a fost adăpostită în zonele Brăila – Canalul Măcin, Hârşova, Ostrovul Gâsca – Ostrovul Lupilor – Brăila.
.
În anul 1948, yachtul a intrat în patrimoniul Statului Român (Decret Prezidenţial nr. 38 din 26 mai 1948), fiind transferat în folosinţa Consiliului de Miniştri (Decizia Consiliul de Miniştri nr. 905 din 19 iunie 1948), care, la rândul său, l-a repartizat Marinei Militare (Decizia Consiliului de Miniştri nr. 924 din 24 iunie 1948) şi a primit numele „Libertatea“.
Libertarea 8
În cadrul Marinei Militare a devenit navă de Comandament la Comandamentul Forţelor Navale Maritime.
În perioada 1951 – 1955 a fost încadrat în Detaşamentul 514 nave-şcoală.
În anul 1955 (cf. Ordinului M.T.N.A. nr. 3666) a fost înregistrat la Căpitănia Portului Constanţa (nr. 1192/ 8 martie 1955) şi a efectuat curse pe linia Galaţi – Constanţa.
În anul 1963 a fost transferat (cf. Ordinului nr. 425/ 16 mai 1963 al M.T.Tc.) la Administraţia Comitetului de Stat al Apelor, devenind navă de protocol.
La 1 martie 1972 a fost scos din exploatarea fluvial-maritimă şi a fost transformat în hotel-braserie plutitor, în portul Galaţi.
.
În anul 1998, armatorul S.C. „Regal“ S.A. a organizat o licitaţie pentru vânzarea yachtului, deşi nava, pentru a fi salvată, fusese clasificată (la propunerea Muzeului de Istorie din Galaţi) în categoria TEZAUR (cf. Ordinului Ministerului Culturii nr. 3.041/ 14 iulie 1998).
.
La 16 decembrie 1998, după derularea protocolului de licitaţie, firma „Confidence Five“ şi-a adjudecat nava „Libertatea“ la suma de 265.000 dolari USD, plus TVA (58.000 USD).
.

Libertatea 10Noul armator, „Edminston & Co. Ltd.“ a declarat că a achiziţionat yachtul cu intenţia de a-l restaura după planurile originale de construcţie şi a-l transforma în navă de lux. Având în vedere starea de degradare a navei, precum şi gradul de uzură a acesteia (80%), costurile de restaurare erau evaluate la câteva zeci de milioane de dolari.
La începutul anului 1999, yachtul „Libertatea“ se afla încă în România, fiind localizat în dana 131 din portul Agigea – Constanţa, în timp ce firma „Edminston & Co. Ltd.“ continua să insiste pentru scoaterea navei din ţară.
Nicholas Edminston, preşedintele firmei, susţinea că protecţia yachtului putea fi asigurată numai dacă acesta va fi dus într-un şantier naval specializat şi cu experienţă în restaurarea de astfel de nave, capabil să îşi asume un asemenea proiect de anvergură.
Ministrul Culturii din acea vreme, Ion Caramitru, a semnat dreptul de export temporar al navei, în vedereaLuceafarul 2 restaurării, cu condiţia ca, după un an, aceasta să revină în ţară.
În luna octombrie 1999, yachtul a ajuns la Devonport (Anglia), unde a rămas până în aprilie 2000, când trebuia să intre în prima fază a restaurării (evaluată la 35 milioane dolari).
După un an, din cauza complexităţii lucrărilor, firma „Edminston & Co. Ltd.“ a solicitat prelungirea termenului de finalizare a reabilitării, care, după o constatare la faţa locului, efectuată de doi inspectori de la Ministerul Culturii din România, a fost acceptată.
.
În anul 2001, în mod ciudat, care ar trebui investigat, Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor din cadrul Ministerului Culturii din România a schimbat statutul juridic al navei, introducând-o în categoria bunurilor comune, astfel că yachtul „Luceafărul“ a fost declasat din categoria TEZAUR şi putea rămâne în afara graniţelor ţării. Ceea ce s-a şi întâmplat!
Astfel, Statul Român a renunţat la un bun de patrimoniu, de valoare istorică, cu calităţi deosebite de construcţie şi cu valoare memorială!

.

Constantin Cumpănă, Corina Apostoleanu, AMINTIRI DESPRE O FLOTĂ PIERDUTĂ, vol. II – Voiaje neterminate (2011), Constanța, Editura: „Telegraf Advertising”Corina-Apostoleanu-si-Constantin-Cumpana3-460x250
.
Cine doreste sa achizitioneze volumele,

“Amintiri despre o flota pierduta” (vol.I si vol.II)

“Tragedia Navei Independenta – cea mai mare catastrofa din istoria “navigatiei maritime romanesti

si

“Catastrofa navei Unirea – cel mai mare accident naval mondial din anul 1982″ poate contacta autorul ( Constantin Cumpana) pe adresa de e-mail –: costyn_c@yahoo.com sau pe adrea de facebook: https://www.facebook.com/leon.martinas

Amintiri-1-mare

Lasă un comentariu

avatar

Sortează după:   Cele mai noi | Cele mai vechi | Cele mai votate
aldea ioan
Oaspete
aldea ioan
10 aprilie 2016 19:33

era cel mai frumos restaurant in anii 80,din Galati.

Radu Cioboata
Oaspete
Radu Cioboata
5 decembrie 2015 8:49

Oare vom mai apuca ziua in care acest mari hoti ai FLOTEI ROMANE in frunte cu Basescu vor ajunge in fata justitiei pentru a da explicatii

Ibrail
Oaspete
Ibrail
4 decembrie 2015 22:44

Am amintiri frumoase cu „Libertatea” ! Veneam,destul de des,de la Braila ,cu cate o gagicuta ,si luam o camera pentru o noapte,pe vremea cand a fost transformat in hotel. O data am avut norocul,si am fost gazduit ,in camera regelui.

preda ion
Oaspete
preda ion
4 decembrie 2015 10:57

Sa-l intrebam pe ministrul culturii din perioada respectiva! Știe cel mai bine. S-a mușamalizat toata ancheta.  vai de noi.
 

Octav Fulger
Oaspete
Octav Fulger
4 decembrie 2015 1:22

Copilaria mea,cele mai frumoase amintiri sunt impartite intre vasul Libertatea si cetatea Precista
 

wpDiscuz