miercuri 22 nov 2017

Sponsor Liga Militarilor ProfesionistiSponsor Liga Militarilor Profesionisti
Sponsor Liga Militarilor ProfesionistiSponsor Liga Militarilor Profesionisti
Sponsor Liga Militarilor ProfesionistiSponsor Liga Militarilor Profesionisti

BATALIA DE LA TARGU FRUMOS

a3_20

Despre conflictul sovieto-german din 1941-1945, probabil cel mai distrugător din toate timpurile (atât prin volumul pierderilor umane, cât şi prin efectele politico-sociale), s-a scris şi se scrie enorm. În ultimii ani, în Occident au apărut numeroase lucrări de specialitate, bazate îndeosebi pe surse germane (fie de arhivă, fie memorialistice), care sugerează că multe dintre bătăliile purtate de-a lungul celor patru ani de război ar trebui reevaluate şi reanalizate. Timp de decenii, istoria Frontului de Est s-a scris folosindu-se aproape exclusiv documentele sovietice şi lucrările de mari dimensiuni editate la Moscova, „istorii oficiale”, a căror lectură trebuie făcută cu mult spirit critic. Analize recente, realizate pe măsură ce arhivele germane au ajuns în atenţia specialiştilor, demonstrează că istoriografia sovietică a interpretat într-un mod subiectiv campaniile militare, trecând sub tăcere eşecurile, diminuând pierderile proprii şi exagerându-le pe cele ale inamicului. Una dintre aceste bătălii este cea de la Târgu Frumos, din primăvara anului 1944.
.

Frontul sovieto-german în primele luni ale anului 1944

Declanşată la sfârşitul lui decembrie 1943, ofensiva de iarnă a Armatei Roşii s-a desfăşurat pe întreaga lungimejukov a frontului, reuşind să-l străpungă şi să se apropie de graniţele României. Glanz sugerează că Stalin cerea această presiune pe întregul front având convingerea că apărarea trebuia să cedeze în anumite sectoare.După o scurtă acalmie, ofensiva sovietică a fost reluată în martie 1944. Frontul 1 Ucrainean, comandat de mareşalul Gheorghi Jukov, a desfăşurat operaţiunea Proskurov-Cernăuţi; Frontul 2 Ucrainean (mareșalul Ivan Konev), operaţiunea Uman-Botoşani, iar Frontul 3 Ucrainean (generalul de armată Rodion Malinovski), operaţiunea Odessa.
.
627x0La sfârşitul lui martie 1944, unităţi aflate în subordinea lui Jukov au realizat câteva capete de pod la vest de Nistru. La 29 martie, Cernăuţiul a fost ocupat de Corpul 11 tancuri şi Divizia 11 infanterie, trupele sovietice atingând ulterior un aliniament de 100 km între Kolomeea şi localitatea Margina, la poalele Carpaţilor Orientali. Concomitent, Frontul 2 Ucrainean a străpuns apărarea germană, forţând Nistrul la 18 martie 1944 şi intrând pe teritoriul românesc; din capul de pod realizat, unităţile sovietice au continuat atacul, depăşind Prutul şi Siretul şi cucerind succesiv Soroca, Bălţi, Botoşani şi Rădăuţi. Frontul 3 ucrainean şi-a dirijat o parte din forţe spre Tiraspol şi Odessa. Pentru a nu fi încercuite, armatele 6 germană şi 3 română s-au retras pe Nistru. La mijlocul lunii aprilie, sovieticii au cucerit Tiraspolul, au forţat Nistrul şi au realizat un cap de pod la sud de Tighina.
.
Organizarea apărării

La 5 aprilie 1944, Hitler a reorganizat Grupul de Armate „A”, împărţindu-l în Grupul de Armate „Ucraina de Nord” şibatalia_targu_frumos „Ucraina de Sud”. Primul a fost pus sub comanda mareşalului Model, pentru apărarea României fiind desemnat generalul din trupele de vânători de munte, Ferdinand Schörner (cel care va deveni, de altfel, ultimul mareşal al celui de-Al Treilea Reich).

Cu doar câteva zile înainte, la 29 martie, cancelarul german şi Înaltul Comandament al Armatei de Uscat (OKH) aprobaseră, în principiu, organizarea apărării prin intercalarea unităţilor germane şi române, cu toată „rezerva” arătată de o parte a planificatorilor de la Berlin cu privire la „capacitatea operativă” a unităţilor române şi, mai ales, cu privire la „moralul” lor.
.
Imediat după preluarea comenzii, generalul Schörner, realizând că aliniamentul defensiv al grupului de armate „Ucraina de Sud” era divizat pe două aliniamente distincte, ceea ce ridica dificultăţi operative evidente, a propus panzer-ivfretragerea din Basarabia, pe Prut, pentru a evita încercuirea lor prin declanşarea unei ofensive sovietice între Prut şi Siret.

Aşa cum susţine David Glanz, exact aceasta era şi intenţia Armatei Roşii.După ce înţelesese retragerea din nord-vestul României, din necesităţi militare evidente, mareşalul Antonescu s-a opus propunerii, nedorind să abandoneze pur şi simpu Basarabia şi invocând şi nevoia de a proteja perimetrul petrolifer din Valea Prahovei. În consecinţă, Grupul de Armată „Ucraina de Sud” a fost împărţit în două subgrupuri de armată cu un mixt de trupe româno-germane.
.
În Basarabia a fost organizat subgrupul „Dumitrescu”, pus sub comanda (formală) a generalului Petredumitrescu_pantazi Dumitrescu, comandantul Armatei a 3-a române.

El avea în compunere, pe lângă Armata a 3-a, şi Armata a 6-a germană, comandată de generalul Karl Hollidt şi controla operativ întregul flanc sudic al Grupului de Armate, de la masivul Corneşti până la Odessa. Între Prut şi Carpaţii Orientali a fost constituit Subgrupul de Armată „Wöhler”, comandat de genralul Otto Wöhler, aflat în fruntea Armatei 8 germane. Pe lângă aceasta, subgrupul avea în componenţă şi Armata a 4-a română, condusă de generalul Mihail Racoviţă, remobilizată recent, la 15 martie.
.
Locul cel mai important din punct de vedere strategic din întregul dispozitiv al frontului germano-român era regiunea Târgu Frumos, care se preta unui atac cu numeroase unităţi blindate. Ţinând cont de importanţa strategică a zonei, autorităţile deciseseră, încă din septembrie 1939, la declanşarea ostilităţilor în Europa, construirea unui sistem de fortificaţii, lucrări abandonate în iunie 1941, odată cu intrarea generalleutnant-hasso-von-manteuffel-moldova-probabil-podul-iloaiei-27-mai-1944României în război. În toamna anului 1943, pe măsură ce frontul se apropia tot mai mult de frontierele României, proiectul a revenit pe agenda de lucru a autorităţilor.

A fost fortificat aliniamentul aflat la sud de calea ferată Paşcani-Târgu Frumos, iar în spatele acestui aliniament s-a mai organizat o linie de apărare între Tupilaţi şi Hălăuceşti.

Ele au fost integrate în cele două poziţii de apărare cunoscute sub numele de „Dacia” şi „Traian”. Prima începea de la nord-est de Iaşi, continua pe la nord de localităţile Leţcani, Podu Iloaie, Târgu- Frumos, Heleşteni şi se finaliza cu linia fortificată deja amintită.

În spatele ei se găsea poziţia principală de rezistenţă, nume de cod „Traian”, care includea înălţimile din sudul şi vestul Iaşiului, continuând până spre Păstrăveni. Marele Stat Major român a organizat alte două poziţii de apărare în adâncime, „Decebal” şi „Ştefan”, destinate să limiteze şi să oprească eventuala înaintare a inamicului în spaţiul dintre Prut şi Carpaţii Orientali.
.
Prima bătălie de la Târgu Frumos

La 8 aprilie, Frontul 2 Ucrainean condus de mareşalul Konev a declanşat ofensiva cu forţa a cinci armate. „Vârful de lance” urma să fie reprezentat de Armatele 40 şi 27, în cooperare cu elemente ale Armatei 2 Tancuri, care aveau să forţeze în zona Târgu Frumos. În acelaşi timp, Armata 52 şi unităţi aparţinând Armatei 6 Tancuri, care operau la nord de Iaşi, urmau să sprijine efortul principal printr-o ofensivă în zona lor de front.
.
Toţi cei cinci comandanţi ai armatelor Frontului 2 Ucrainean erau soldaţi experimentaţi, căliţi în confruntările de petargu-frumos-tanc-696x463 Frontul de Est.

Unul dintre ei merită o atenţie specială, pentru că va juca un rol important în tragicele evenimente din martie 1945, când pe front a fost arestat generalul Avramescu, comandantul Armatei a 4-a române.

În vârstă de 49 de ani, generalul Filip Jmacenko, comandantul Armatei 40, era un fost soldat al armatei ţariste care se alăturase Armatei Roşii în noiembrie 1917, având ulterior o prestigioasă carieră militară. Primise comanda Armatei 40 în octombrie 1943 şi fusese decorat cu titlul de Erou al Uniunii Sovietice pentru operaţiunile ofensive peste Nipru. Serghei Trofimenko, comandantul Armatei 27 şi Simeon Bogdanov, care conducea Armata 2 Tancuri, urmaseră, în linii mari, cariere asemănătoare cu ale lui Jmacenko: soldaţi în armata ţaristă, înrolaţi ulterior în Armata Roşie, cursuri şi academii militare în perioada interbelică, serviciu operativ în perioada 1941-1944. Bogdanov era recunoscut şi de germani ca unul dintre cei mai energici şi mai capabili strategi ai blindatelor.
.
La începutul lunii aprilie, în regiunea Târgu Frumos fusese dislocat Corpul 5 armată român, comandat degethumb.details.php generalul Constantin Niculescu, care avea în compunere iniţial diviziile 1 şi 4 infanterie.

Ulterior, Corpul a primit şi Divizia 1 gardă, dispusă la vest de Târgu Frumos, şi Divizia 6 infanterie, introdusă în dispozitiv la Est de Paşcani. Aceasta din urmă avea să resimtă din plin şocul declanşării ofensivei sovietice.

În ziua de 9 aprilie, unităţi ale Armatei 40 au cucerit Paşcaniul apărat de trupele române, în timp ce vârfurile de lance ale Armatei 27 ocupau Târgu Frumos, sovieticii instalându-se în poziţii defensive la sud-est şi sud-vest de localitate. Spre est, blindatele Armatei 2 tancuri se loviseră de apărarea Diviziei 24 Panzer.
.
Încă din după-amiaza zilei de 8 aprilie, comandamentul Armatei 8 germane trecuse la regruparea diviziei Grossdeutchland pentru a bloca înaintarea sovieticilor, care depăşiseră deja axa Iaşi-Podul Iloaei-Târgu Frumos.

Russland, M‰nner der Waffen-SSÎn timp ce forţele sovietice aduceau noi unităţi în zonă, pentru a mări presiunea asupra apărării româno-germane, în dimineaţa zilei de 10 aprilie divizia Grossdeutchland, care dispunea de aproximativ 160 de tancuri de toate tipurile, inclusiv Panther şi Tiger (cu menţiunea că numărul celor operaţionale era cu siguranţă mult mai mic), a contraatacat spre vest, de-a lungul drumului Podul Iloaiei-Târgu Frumos.

În timp ce divizia germană presa dinspre est, unităţi române aparţinând Diviziei 1 gardă şi Regimentului 6 vânători au contraatacat de la sud. Cele trei divizii sovietice care asigurau zona au fost nevoite să se retragă cu pierderi grele, pentru a evita încercuirea. Detaşamentul „maior Ioanid” a cucerit, la 11 aprilie, satele Albeşti şi Găneşti, iar Regimentul 6 gardă localităţile Heleşteni şi Hărmăneasca, la 12 aprilie.
.
Scurta acalmie instalată în zona Târgu Frumos după 12 aprilie a permis regruparea şi reorganizarea apărătorilor, în condiţiile în care era de aşteptat ca sovieticii să nu renunţe uşor la ofensivă.

De partea română, s-a constituita1_20 Detaşamentul „General Ştefan Opriş”, format din unităţi ale Diviziei 1 gardă. Germanii au instalat divizia Grossdeutchland pe aliniamente defensive la nord de Târgu Frumos. După ce, la 12-13 aprilie, a fost respins şi un atac purtat în zona Podul Iloaei de unităţi ale Armatelor 27 şi 2 tancuri, Divizia 24 Panzer reuşind cu succes să-şi apere poziţiile, frontul românesc a intrat într-o aparentă acalmie.

Pe de-o parte, sovieticii îşi regrupau forţele pentru un nou asalt, pe de alta, germanii avansau, prin incursiuni de mici dimensiuni, încercând să ocupe poziţii cât mai favorabile pentru organizarea unei defensive cât mai solide în regiune.
.
Asaltul sovietic din zona Paşcani, condus de Armata 40 a lui Jmacenko, care reuşise să împingă în spate apărarea unităţilor române din Corpul 5 armată, la sud de oraş, a fost stopat la jumătatea lunii aprilie, pe fondul eşecului de la flancul drept, care ce ar fi pus în mare pericol „vârfurile de lance” sovietice din zona Paşcani-Târgu Neamţ.
.
Historia – De ce se studiază la West Point bătălia de la Târgu Frumos


.
A doua bătălie de la Târgu Frumos

Greul însă abia urma să vină. La 18 aprilie, Konev a prezentat STAVKA un nou plan de ofensivă, de această dată inteţionând să forţeze cu alte două armate adăugate celor existente, 7 Gardă şi 5 Tancuri Gardă. Ofensiva urma să fie sprijinită de un baraj intens de artilerie.
.
La 24 aprilie, forţele diviziei SS Totenkopf, împreună cu Divizia 6 infanterie română, au atacat poziţiile defensiveaprile-1944 sovietice la sud de Paşcani, reuşind să recucerească oraşul după trei zile de lupte.

La 25 aprilie, la nord-vest de Târgu Frumos, au atacat elemente ale Grossdeutchland împreună cu Divizia 1 gardă, aflată în flancul stâng al marii unităţi germane, românii asigurând şi pregătirea de artilerie.

Militarii români au străpuns apărarea Diviziei 81 Infanterie Gardă, ajungând până în apropierea localităţii Hărmăneşti. Când au stopat acţiunile ofensive, la 28 aprilie, trupele germano-române reuşiseră să avanseze aproximativ 10 kilometri nord-vest de Târgu Frumos, ceea ce oferea posibilităţi mărite pentru organizarea unei defensive eficiente.
.
imagesLa 30 aprilie, sovieticii au executat un puternic atac în fâşia Diviziei 18 munte română, pe direcţia Vulturi-Iaşi, cu scopul de a cuceri fosta capitală a Moldovei.

Organele de informaţii româneşti aflaseră de la prizonierii capturaţi că în rândul ostaşilor sovietici circula ideea sărbătoririi zilei de 1 Mai în Iaşi. Militarii români s-au repliat, reuşind să stopeze atacul cu ajutorul artileriei Corpului 4 Armată.

Era însă un atac menit să atragă atenţia de la direcţia principală a ofensivei, care urma să lovească tot în zona Târgu Frumos. În acest sector al frontului raportul de forţe era net favorabil inamicului. Românii dispuneau de Divizia 6 infanterie şi de Divizia 1 Gardă. Germanii aveau Grossdeutchland, Totenkopf, Divizia 24 Panzer şi Divizia 46 Infanterie.

În privinţa blindatelor, sursele (germane) sugerează că armatele Frontului 2 Ucrainean au folosit aproximativ 400 de tancuri de toate tipurile în ofensivă. Spre comparaţie, Divizia Grossdeutchland avea doar 25 Panzer IV, 12 Panther şi 10 Tiger, singurele operaţionale dintr-o cifră teoretic mai mare. Dispunea şi de un batalion de tunuri de asalt, 25 la număr, plus un regiment de artilerie şi un batalion de artilerie antiaeriană cu trei baterii grele de 88 mm, un tun antitanc deosebit de eficient.

De cealaltă parte, sovieticii dispuneau de Armata 40 (având în compunere şi Corpul 5 Cavalerie Gardă), Armata 7 Gardă, Armata 5 Tancuri Gardă şi Armata 27.
.
În dimineaţa zilei de 2 mai, la orele 05:15 (ora Moscovei), un vuiet imens a spulberat liniştea unei dimineţimoldova-8-iulie-19441 călduroase de primăvară, atmosfera părând că se dezintegrează. Prin semiîntunericul zorilor, 1.000 de tunuri şi mortiere şi-au lansat încărcăturile mortale peste poziţiile germane şi române, într-o terifiantă simfonie, timp de o oră.

A urmat şuieratul specific al lansatoarelor de rachete, „orgiile lui Stalin”, în timp ce ţăcănitul sacadat al mitralierelor începea să se audă timid. Prin norii de fum şi de praf ridicaţi de bombardament s-a auzit apoi huruitul specific al motoarelor de blindate, în timp ce infanteria sovietică le urma cu strigăte de „uraaa!”, ce păreau să se audă de peste tot. Locotenentul Hans-Karl Richter mărturisea mai târziu:

„Nu mai văzusem niciodată aşa ceva. În valea întinsă în faţa ochilor mei, rulau cu viteză 80-100 de tancuri, îndreptându-se direct spre plutonul meu”.

Deasupra zburau avioanele Armatei 5 Aeriană. În timp ce asupra poziţiilor defensive din regiunea Târgu Frumos se dezlănţuia iadul, undeva spre est, la nord de Iaşi, două divizii de infanterie sprijinite de blindatele Armatei 6 Tancuri declanşaseră, la rândul lor, atacul spre sud.
.
Prima întâlnire a germanilor cu noul tanc Iosif Stalin 2 moldova-3-august-19442

Manteuffel îşi amintea că privise prin binoclu tancurile sovietice apropiindu-se de Târgu Frumos, în timp ce infanteria română şi germană rămăsese în tranşee şi adăposturi individuale, lăsând blindatele pe seama tunurilor de 88, perfect camuflate.

O altă companie inamică de tancuri a trecut de Ruginoasa, fiind interceptată şi distrusă de tancurile Panzer IV, care profitau de avantajul mobilităţii.

„Pe când mă aflam în legătură radio cu Langkeit”, rememora generalul Manteuffel, „în jurul nostru au început să explodeze proiectile de mare calibru. Am identificat rapid tancuri grele aflate la 3.000 de metri depărtare. La început, am fost convins că tancurile noastre Tiger au devenit dezorientate; ruşii nu aveau tancuri cu tunuri de asemenea calibru. Ulterior, o companie cu tancuri Tiger a deschis focul în direcţia acestui inamic neaşteptat şi am avut surpriza să vedem proiectilele atingându-şi ţinta şi ricoşând. După ce blindatele noastre s-au apropiat la 2.000-1.800 de metri, au reuşit să distrugă patru dintre ele, alte trei retrăgându-se în mare viteză”.
t34_12A fost prima întâlnire a germanilor cu noul IS-2 (Iosif Stalin-2, urmaşul tancurilor KV), de 46 de tone, înarmat cu un tun de 122 mm, care aparţineau Regimentului 14 Tancuri Gardă, ataşat Corpului 29 Tancuri. Pe lângă acest blindat nou-nouţ, sovieticii au folosit pe scară largă şi T-34 cu tun de 85 mm, mult superior celui de 76 mm instalat pe variantele anterioare şi de care ruşii dispuneau în număr mare (22.559 de exemplare au fost produse începând cu 1944).

T-34 era superior tancurilor Panzer IV, atât din punct de vedere al tunului, cât mai ales al blindajului, dar inferior celor Panther. Pe de altă parte, era mai adecvat pentru rularea pe teren accidentat, având şi un consum de combustibil redus: 180 de litri diesel pentru 100 de kilometri, cifra ridicându-se la 210 pentru IS-2.

În comparaţie, Panzer IV consuma 300, Panther – 365, iar Tiger – 782.
.
Întreaga zi, blindatele sovietice au continuat să atace, val după val, fiind oprite atât de poziţiile antitanc statice, cât mai ales prin manevre mobile, în flanc, ale unităţilor de blindate.

Infanteria sovietică nu a reuşit nici ea să-şiStalinorgel und T 34 - Albtraum der Landser atingă obiectivele, pe fondul pierderilor foarte mari ale unităţilor de blindate din prima zi a ofensivei, deşi reuşise să penetreze în adâncime, infanteria germano-română dând o replică viguroasă, chiar în condiţii de încercuire completă a punctelor de rezistenţă. Grossdeutchland a contaatacat în sectorul Corneşti, începând cu orele prânzului, în timp ce un regiment din divizia Totenkopf a avansat spre Ruginoasa. Locotenentul Richter, ai căror oameni erau deja epuizaţi de atacurile repetate ale inamicului, mărturisea că „în momentul în care tancurile T-34 au apărut în faţa semişenilatelor noastre, dinspre sud şi-au făcut apariţia blindatele diviziei SS, declanşându-se o teribilă bătălie de tancuri”.
.
Contraatacurile cu forţe blindate au fost sprijinite de bombardierele în picaj Junkers-87 „Stuka”, unul dintre ele fiind pilotat de celebrul Hans-Ulrich Rudel. Rudel a fost unul dintre cei 27 de deţinători ai Crucii de Cavaler cu ju87b-2Frunze de Stejar, Săbii şi Diamante şi singurul decorat cu Frunze de Stejar aurite (Ritterkreuz des Eisernen Kreuzes mit goldenem Eichenlaub, Schwertern und Brillanten), devenind astfel cel mai decorat militar german din cel de-Al Doilea Război Mondial.

Cifrele sale, care au fost confirmate de arhive, sunt aproape ireale: 2.000 de ţinte distruse, dintre care 800 vehicule, 519 tancuri, 150 piese de artilerie, un distrugător, două crucişătoare şi cuirasatul Marat, victorii obţinute în 2.530 de misiuni de luptă. Nu a fost niciodată doborât de un alt pilot, doar de tirul artileriei antiaeriene; a fost doborât sau forţat să aterizeze de nu mai puţin de 32 de ori, uneori în spatele liniilor inamice.
.
Manteuffel subliniază că unul dintre elementele care au dus la reuşita apărării a fost o foarte bună coordonare interarme, atât artileria, cât şi infanteria sprijinind contratacurile decisive ale unităţilor de blindate.

Divizia Grossdeutschland a raportat aproximativ 200 de tancuri distruse în timpul acestei bătălii teribile. Doi dintre ofiţeriiBundesarchiv_Bild_101I-299-1805-16,_Nordfrankreich,_Panzer_VI_(Tiger_I)_cropped diviziei au fost decoraţi cu Crucea de Cavaler, regimentul de tancuri atingând cifra de 1.000 de blindate inamice distruse începând de la crearea sa, în martie 1943.

După ce ofensiva sovietică s-a stins, instalându-se o nouă perioadă relativ calmă, încercând să profite de situaţia operativă favorabilă, subgrupul Wöhler a planificat două operaţii ofensive, denumite „Katia” şi „Sonia”, pentru a lichida capul de pod sovietic de la sud de Jijia. Pentru operaţia „Katia” s-a constituit temporar Grupul de corpuri de armată von Knobelsdorf, compus din Corpul 57 blindat german şi Corpul 6 armată român, la ea participând efectiv divizia Grossdeutschland şi 24 Panzer, precum şi Divizia 18 munte română.

Operaţia „Sonia” a fost pregătită de corpul de armată Mieth, cu Divizia 14 Panzer şi Divizia 3 infanterie română.
.
Tancuri-la-atac1La 30 mai, Grupul Mieth a atacat la dreapta de comunicaţia Iaşi-Popricani (linia de demarcaţie dintre cele două grupuri de armate), în timp ce la stânga a avansat grupul Knobelsdorf, totul pe fondul unei pregătiri de artilerie.

Luptele au fost din nou acerbe, cu tancurile Tiger şi Panther folosite din nou drept vârf de lance, dar avansul a fost limitat, nu mai mult de 3-5 kilometri. La 8 iunie, luptele şi-au pierdut din intesitate. După aproape trei luni de lupte teribile, frontul românesc a intrat într-o perioadă de relativă acalmie, până în august.
.

.
70 de ani de la bătălia pentru Moldova

În primăvara anului 1944, frontul din Moldova a reprezentat o prioritate pentru STAVKA, care a încercat din răsputeriHans_Udel să pătrundă pe teritoriul românesc. Luptele continue, între care se disting trei bătălii mai importante (a doua jumătate a lunii aprilie; începutul lunii mai; începutul lunii iunie) au fost purtate de un mixt de trupe germane şi române, cu contribuţia decisivă a unităţilor de blindate din cadrul diviziei Grossdeutschland.

Luptele acerbe şi unităţile deplasate de germani în nordul Moldovei demostrează că la Berlin se înţelegea foarte bine importanţa teritoriului românesc, teza conform căreia germanii abandonaseră România nefiind conformă cu realitatea. E adevărat că imediat după stabilizarea frontului, în perioada 23 iunie-18 august 1944, Înaltul Comandament german a retras din România 11 mari unităţi, dintre care 7 blindate, inclusiv divizia Grossdeutchland, transferându-le spre alte sectoare ale Frontului de Est ameninţate.

Să nu uităm însă că în această perioadă are loc şi debarcarea din Normandia. Germania nu avea resursele de a proteja toate zonele ameninţate, încercând să-şi folosească diviziile de elită acolo unde presiunea inamică era mai mare.
.
targu-frumos-6-12-aprilie-1944În privinţa pierderilor, estimarea este dificilă. Din cei aproximativ 850.000 de oameni din compunerea Fronturilor 2 şi 3 ucrainene folosite pe frontul românesc în primăvara anului 1944, aproximativ 150.000 au fost pierderi (morţi, răniţi, dispăruţi), un procent de 18%, relativ redus comparativ cu alte operaţiuni importante ale războiului. Pe de altă parte, cifrele demonstrează luptele grele care s-au dat într-un sector de front în care sovieticii au susţinut că se aflau în defensivă.

În privinţa subgrupurilor Wöhler şi Dumitrescu, care numărau aproximativ 300.000 de oameni, pierderile s-au ridicat la aproximativ 45.000 (15%), luându-se în considerare media pierderilor Diviziei 24 Panzer, aflată permanent în acel sector de front şi pentru care există rapoarte detaliate privind pierderile.

Germanii susţin că au distrus aproape 400 dewilli-langkeit-groc39fdeutschland-mai-iunie-iac899i-1944 blindate în timpul celor peste două luni de lupte; cifra e probabil exagerată, dar nu departe de adevăr.
.
Puţin (sau deloc) cunoscută opiniei publice româneşti, peste jertfa de sânge a soldaţilor români implicaţi în bătălia pentru Moldova s-a aşternut uitarea. Astăzi, după șapte decenii, când patimile politice şi ideologice s-au mai stins (sau, mai bine spus, ar fi trebuit să se stingă), dincolo de cunoaşterea propriei istorii, avem obligaţia unui singur lucru: amintirea celor care au murit, în uniformă şi cu arma în mână, pentru apărarea României.
.
sursa: http://www.historia.ro/

Lasă un comentariu

avatar

Sortează după:   Cele mai noi | Cele mai vechi | Cele mai votate
Tudor
Oaspete
Tudor
20 martie 2017 7:18

Un articol foarte bun (dens in informatii, concis, la obiect, lipsit de inflorituri poetico-jurnalistice inutile), dintr-o sursa mai mult decat credibila .

Uimitor, aproape…generalul Manteuffel la Podu Iloaiei / Targu Frumos (a aparat Romania) ! … Sunt un fan al tancurilor germane Tiger si Panther (le-am vazut ‘pe viu’, la Bovington, acum 2 ani …) .

Ma deranjeaza la culme ignoranta multora, care considera ca Waffen SS erau DOAR criminali, cand de fapt erau elita armatei germane (cel mai bun exemplu: Michael Wittmann !) .

S-ar putea spune ca intre „aliati” a existat o „simbioza”: rusii fara americani nu ar fi ajuns la Berlin, iar americanii fara rusi…nu stiu daca mai puneau piciorul in Europa…oricum, alianta a fost vremelnica si pur ‘conjuncturala’; asta s-a vazut si in faptul ca ‘Razboiul rece’ a inceput chiar inainte de sfarsitul celui de al Doilea Razboi Mondial… Romania a fost ‘moneda’ de schimb intre „aliati”…asta s-a vazut si in situatia in care s-a gasit armata romana in zilele de dupa 20 august 1944…totusi nu si-a patat blazonul, chiar si dupa ce a luptat alaturi de marele „aliat” din est…

M-ar interesa care au fost ‘amplasamentele’ liniilor de aparare „Dacia” si „Traian”.
Exista harti ? Prin ce zone/localitati ‘treceau’ ?

Va multumesc !

~ Tudor din Iasi

ITDR
Oaspete
ITDR
13 februarie 2017 20:14

Un articol foarte bun.

Nelu vacariu
Oaspete
Nelu vacariu
5 februarie 2016 18:56

Pe viitor as fi interesat de o istorisire din orice sursa (romana,germana sau rusa) despre puternicele lupte de la locul numit in folclorul local „borta dracului” unde se spune ca ar fi fost zeci de mii de morti atit rusi cit si romani si germani.

Dupa razboi timp de zeci de ani s-au gasit schelete umane prin padurile din zona iar parintele Ilarion Argatu de la Boroaia a ridicat o minastire numita „Sfinta Cruce”pt pomenirea mortilor (si pt a se echilibra zona rau cu bine yin si yang ),(aici un amic pictor de biserici mergind noaptea tirziu pe cararea care duce la acest locas sfint s-a intilnit citeva secunde sau citeva ore nimeni nu stie cu insasi cel fara de nume care l-a privit in ochi si l-a tinut tintuit de groaza o vreme ).
Este vorba de zona de la Tg. Neamt inspre Falticeni in zona comunelor Brusturi Draganesti satele Tarzia , Poiana ,Grosi,Oglinzi unde s-au ciocnit in lupte puternice in vara anului 1944 trupele rusu-ucrainene care inaintau dinspre nord spre sud si vroiau sa treaca m-tii in aceasta zona sa treaca pe valea ozanei cazind in spatele trupelor romano-germane de aici si sa treaca in Ardeal.

Andrei
Oaspete
Andrei
5 februarie 2016 15:02

Daca era lasat Ion Antonesc sa se retraga si sa organizeze o aparare la poalele carpatilor, de-a lungul raului siret pana la Galati. Rusii mai stateau aici inca o iarna. Era cucerit mai rapid Berlinul decat Bucuresti-ul. Dar tradatorul de tara Mihai, impreuna cu politrucii Iuliu Maniu, C. I. C. Brătianu au avut alte planuri.

NICU
Oaspete
NICU
5 februarie 2016 20:45

De la Stalingrad la Berlin nici o fortificaţie nu a putut rezista în faţa sovieticilor, nici măcar cele din faţa Berlinului care aveau turele din oţel. În nord-estul Poloniei împotriva unei fortificaţii germane, sovieticii au folosit o muniţie specială care i-au scos din cazemate şi surzi au luat-o razna.
În ce priveşte fortificaţia sau aşa zisa fortificaţie Focşani-Nămoloasa-Galaţi, după război s-au făcut studii militare unde s-a ajuns la concluzia că dacă ar fi fost ocupată de trupe române şi germane, ar fi rezistat doar o zi.
Sovieticii au pregătit 5 direcţii de rupere din care 3 false, şi după o masivă pregătire de artilerie grea şi aviaţie, atacurile cu tancuri s-ar fi dat pe 5 direcţii concomitent cu desantarea de trupe de comando în uniforme româneşti şi germane în spatele apărării româneşti care ar fi distrus punctele de comandă, cazemate, depozite de muniţii (lângă Bacău, 3 militari cercetaşi sovietici în uniforme româneşti au intrat într-un punct de comandă de divizie şi l-au arestat pe comandantul diviziei care speriat a început să plângă).
Apoi România ar fi avut soarta Germaniei. În realitatea, acest aliniament nu mai putea să-l ocupe nimeni deoarece unităţile germane scăpate de încercuire(200.000 germani au fost încercuiţi la Iaşi-Chişinău şi s-au predat toţi sătui de război cum au declarat ei) au fugit peste munţi iar cele româneşti s-au retras în debandadă, mulţi comandanţi şi-au părăsit unităţile, zeci de mii de soldaţi români au dezertat, era un haos total.

Şi în Crimeea, unităţi româneşti au fost deturnate de ofiţeri sovietici în uniforme germane, fiind capturate şi luaţi prizonieri.

Dan Rotariu
Oaspete
Dan Rotariu
4 februarie 2016 23:38

Scris de un germanofil fără date extrem de exacte pentru ca fiecare parte exagerează pierderi generate inamicului și dimensiunea atacului, evaluare numerica a inamicului. Asa și. .. ce a realizat aceasta bătălie?!

Andrei
Oaspete
Andrei
5 februarie 2016 15:09

Toate bataliile au fost diminuarea efectelor avansarii armatei ruse, pe scurt, se dorea impiedicarea cuceririi tarii de catre Rusi si negocierea iesirii din razboi a Romaniei.
Daca acest lucru nu era posibil, atunci ultima solutie era lupta de supravietuire, asa cum au facut si mai marii Stefan Cel Mare, Mircea Cel Batran sau Vlad Tepes.
O zicala antica spune ca un razboinic se intoarce acasa victorios sau mort “Come back with your shield, or on it.”
Noi nu am fost nici victoriosi, nici morti, doar lasi, am parasit si am fost parasiti de toti aliatii, am sfarsit singuri intr-o era comunista care isi arata „roadele” si in ziua de azi.

Bogdan
Oaspete
Bogdan
6 februarie 2016 10:04

Andrei pune mana si citeste nu iti mai da cu parerea despre ce nu stapanesti. Si oricum istoria a fost intodeauna a celor care au trait sa lupte si intr-o alta zi. Daca pentru tine aproximativ 300.000-400.000 oameni nu este jertfa esti un prost ignorant!

Sandu Dănuț Mircea
Oaspete
Sandu Dănuț Mircea
5 februarie 2016 11:51

” Așa și ? ” Nimic nu impresionează stârpiturile lipsite de suflet, caracter și cultură. Poate doar un nr. 762…
D

Hexy
Oaspete
Hexy
4 februarie 2016 21:44

Respect eroilor neamului care sau jertfit pt o tara care politicieni de azi au impartito gratis strainilor..

wpDiscuz