Sponsor Liga Militarilor ProfesionistiSponsor Liga Militarilor Profesionisti
Sponsor Liga Militarilor ProfesionistiSponsor Liga Militarilor Profesionisti
Sponsor Liga Militarilor ProfesionistiSponsor Liga Militarilor Profesionisti

1 – 13 MAI 1944 – A DOUA ETAPA A OPERATIUNII „60.000”

yyy

1944, 1 – 13 mai – s-a desfăşurat a doua etapă a Operaţiunii „60.000“ .
.
1944, 4 mai – crucişătorul „Erzherzog Karl“ (pavilion: Germania, IMO: 6103251, 11.500 tdw., 10.600 trb.,marea-neagrc483-martie-1943 lungime: 126,20 m, lăţime: 21,70 m, constructor: 17 iunie 1906, „Triestino“, San Marco; a fost lansat la apă la data de 4 octombrie 1903; data punerii chilei: 24 iulie 1902), care avea la bord 700 de soldaţi români, a fost lovit de o bombă lansată de aviaţia sovietică.
24 de români au fost ucişi şi nava a trebuit să se întoarcă la Sevastopol.
Tragedia a avut loc în cadrul desfăşurării Operaţiunii „60.000“.
.
1944, 5 mai – şlepul „N.F.R.“-5152 (pavilion: România), încărcat cu diverse materiale, a fost lovit de aviaţia americană şi s-a scufundat în Dunăre, la Km 933, în timpul unui bombardament care avea ca obiectiv principal oraşul şi portul Turnu Severin.
.
1944, 10 mai – cargoul „Teja“ , ex-„Simferopol“, ex-„Magyar Tengeresz“ (pavilion: Germania, IMO: 5615266, 2.773 trb., constructor: 1942, „Ganz“, Budapesta) şi cargoul „Totila“ , ex-„Sevastopol“, ex-„Magyar Vitez“ (pavilion: Germania, IMO: 5615267, 3.900 tdw., 2.760 trb., lungime: 86,00 m, lăţime: 13,70 m, înălţime: 6,90 m, pescaj: 5,95 m, propulsie: motor diesel „Ganz – Jendrassik“ – VIII.JhR 216, puterea maşinii: 4.400 c.p., viteza: 11 Nd.,rfpeles-1 constructor: 1942, „Ganz & Co. Danubius“, Budapesta/ Ujpest – Ungaria), făcând parte din convoiul „Patria“, au fost atacate de o formaţie de 20 de avioane de luptă sovietice, la circa 7 Mm de Chersonez, fără a suferi avarii.
Când se aflau la circa două mile marine de ţărm au început ambarcarea soldaţilor aduşi de la mal cu ajutorul ambarcaţiunilor de asalt. Deşi ambarcarea s-a efectuat sub focul intens şi permanent al artileriei şi aviaţiei sovietice, la bordul celor două nave au urcat câte 4.000 – 5.000 militari.
Navele s-au îndreptat apoi spre Constanţa, escortate de trei R-boot-uri, dar convoiul a fost atacat din nou de aviaţia sovietică, iar „Totila“ a fost lovită de trei bombe, scufundându-se repede cu cei aproximativ 5.000 de oameni de la bord (dintre aceştia, 2.000 erau români).
„Teja“ şi navele din escortă şi-au continuat drumul, neavând cum să intervină în ajutorul eventualilor supravieţuitori.
.
La orele după-amiezii o formaţie de 11 bombardiere sovietice şi-a făcut apariţia şi a lovit în plin nava „Teja“, care0_df364_e262dce5_orig s-a scufundat la 23 Mm Sud – Vest de Chersonez, cu aproape toţi cei 5.000 de oameni de la bord.
Cele trei R-boot-uri nu au putut salva decât circa 400 de naufragiaţi şi şi-au continuat călătoria spre Constanţa.
Comandantului Regimentului 33 Infanterie, locotenent-colonel Ardeleanu, care avusese de înfruntat cea mai puternică ofensivă sovietică de la Sud de Marea Sivas şi îşi croise drum spre Sevastopol cu resturile regimentului, comandând şi detaşamentul lăsat în oraş de Divizia 10 Infanterie, îşi găsea astfel sfârşitul în mijlocul mării.
Navele din convoiul „Ovidiu“ şi hidroavioanele dirijate spre zona tragediei, cu misiunea să culeagă naufragiaţii încă în viaţă, nu aveau să mai găsească niciun supravieţuitor, după o căutare de două ore (hidroavioanele nu au putut ameriza din cauza mării agitate).
Cei 10.000 de oameni pierduţi pe cele două nave au constituit practic peste 90% din pierderile umane din timpulcrimeea-18-aprilie-1944-sapte-decenii-de-la-prima-tragedie-a-operatiunii-60000-galerie-foto evacuării din cadrul Operaţiunii „60.000“.
Aspirantul Romeo Hagiac, ofiţer ajutor cu navigaţia pe distrugătorul „Regina Maria“ (pavilion: România, IMO: 6109169, comandant: locotenent-comandor Alexandru Bercea, comandant secund: locotenent-comandor Niculae Mosor) a consemnat :
.
„(…) Distrugătorul se întorsese la ora 22.55 din 10 mai la Constanţa, după ce escortase motonavele «Teja» şi «Totila» până la Sud de Chersonez (convoiul «Patria») şi apoi cargourile «Lola» şi «Durostor» (convoiul «Bradul»).
Pe 11 mai, la ora 05.30, echipajul se adună la pupa, unde dl. comandant secund aduce la cunoştinţă misiunea şi greutăţile prin care vom trece. Se face rugăciunea… (…) Între timp, un mesaj radio al distrugătorului «Ferdinand» a transmis situaţia de la Chersones: avarii, morţi şi răniţi la bord, «România» arde, «Danubius» a sărit în aer. Telegrama nu prea ne încurajează. În astfel de situaţii trebuie însă să strângi din dinţi şi să înduri loviturile.
Ora 14.09. Se vede în tribord periscopul unui submarin… Mărim viteza şi punem capul pe locul indicat.(…). Grenadăm. Pe locul unde trecem apare o pată de ulei. Misiunea pe care o îndeplinim nu ne îngăduie să întârziem pe drum…
Ora 16.12. În prova apare o navă. Este «Tissa», avariată de bombe. A fost atacată de cele şase aparate pe care le-am văzut anterior. Trecem aproape de vapor. Este încărcat până la refuz cu trupe germane şi române… Dinspre Sud se vede canoniera «Stihi», care vine în ajutorul «Tissei».
Ora 18.55. Întâlnim foarte multe cadavre … Toate sunt cu centuri (de salvare – n.a.), aşa că pluteau pe apă; puncte negre risipite pe zeci de mile, puncte care fiecare a însemnat o viaţă omenească. În apa clară se văd perfect la cei ce trec pe lângă noi poziţia în care i-a surprins moartea…
Iată unul cu pumnii strânşi la piept, cu faţa în sus, cu ochii deschişi spre cerul pe care nu-l va mai vedea niciodată. Picioarele şi mâinile sunt albe ca hârtia, fără pic de sânge şi în apa (mai) închisă se conturează tragic.
Altul este aplecat peste centură cu capul în apă… Şi aşa trec cu sutele pe lângă noi, martori şi actori în tragedia care a fost. 40 de minute durează groaznicul spectacol. 40 de minute cu 15 noduri înseamnă 12 mile. 12 mile e tare mult…“.


.
1944, 11 mai – distrugătorul „Regele Ferdinand“ (pavilion: România, IMO: 6109167, 1.900 to., construit în anul 1930), aflat la circa două mile marine de coasta Chersonez-ului, a fost ţinta unui atac intens al unei baterii de uscat, ale cărei salve de proiectile grele, probabil de 150 mm, a încadrat strâns nava.
Comandantul navei, locotenent-comandor Titus Samson, a ordonat „Maşinile pe drum înapoi!“, ceea ce a făcut ca193x_RF_1-460x219 salvele artileriei sovietice să rateze ţinta. Concomitent, cele patru tunuri x 120 mm din tribordul navei au deschis focul împotriva bateriei sovietice, care, fiind reperată după sclipirea gurilor de foc, după a doua salvă şi-a încetat bombardamentul. Focul deschis de două dintre tunurile navale de 120 mm, încărcate cu proiectile cu focoase gradate, a destrămat câteva formaţii de avioane sovietice, înainte ca acestea să poată ataca.
În timpul atacurilor aviaţiei sovietice, o bombă de mare calibru a produs navei o gaură de apă sub linia de plutire şi scurgerea unei cantităţi apreciabile de păcură în mare. Pierzând păcură (una dintre căldări fusese scoasă din funcţiune), cu aparatele de recepţie radio avariate grav, fără posibilităţi de a mai îmbarca soldaţi (la bord se aflau deja câteva sute), distrugătorul a ieşit din apele Chersonez-ului cu 11 membri ai echipajului morţi (printre care aspirant Alexandru A. Cristodorescu (24 ani), elev sergent-major Gheorghe P. Jugănaru, elev sergent-major Eremia C. Stoica, caporal Mircea I. Vodă, soldat Matei M. Laz, soldat Ion N. Budeanu, soldat Gheorghe Gh. Bucurenciu, soldat Gheorghe T. Curinoiu, soldat Nicolae M. Nedelcu, soldat Marin I. Petrescu, soldat Valeriu N. Caragaţă) şi 28 răniţi, la care s-au adăugat 10 pasageri morţi şi mulţi alţii răniţi.
.
În drumul său spre Constanţa, nava a mai fost atacată în continuare de aviaţie. Dintre avioanele atacatoare,s1.ziareromania.ro câteva au căzut în apă sub focul artileriei antiaeriene de la bordul navei şi (două) după o scurtă intervenţie a avioanelor de vânătoare germane.
Echipajul a dozat efortul turbinelor şi căldărilor în funcţie de situaţia critică a combustibilului pierdut în apa mării, în siajul navei rămânând o dâră lungă de păcură.
În timpul marşului său de revenire în ţară, distrugătorul a mai cules şase germani şi doi români de pe o plută de salvare (erau supravieţuitorii de pe „Teja“), care erau atât de istoviţi încât au fost ridicaţi individual de marinarii de la bord.
„Regele Ferdinand“ a ajuns noaptea în apropierea Constanţei, dar, pentru că i se terminase combustibilul, a trebuit să fie remorcat până în port, în dreptul Gării Maritime Constanţa.
Tragedia a avut loc în timpul Operaţiunii „60.000“.
.
„Eu şi «Regele Ferdinand»
Bătrânul lup de mare bate în 90 de ani. Măi, să fie, da’ iute au mai trecut! Ca ieri se juca, la Zamora, la cercetaşi, cu Majestatea Sa Regele Mihai. Şi războiul, ehei, l-a făcut pe mare! A escortat convoaie, a scufundat submarine, a evacuat Crimeea, Antonescu i-a strâns mâna. Şi ce navă mai avea, o bijuterie! Comandorul în rezervă Nicolae Mujicicov are ca icoană – şi sigur că Dumnezeu e înduioşat de asta – „chipul“ crucişătorului „Regele Ferdinand“.
„Am evacuat o armată germană întreagă şi 60.000 de români“
Un apartament obişnuit, undeva în zona Moşilor, din Bucureşti. Mă aşteptam la un bătrân obosit de vreme – şi de vremuri – care se mişcă greu, spre deloc, cu memoria eventual prăfuită. N-ai să vezi! Nu-i fac faţă, nu sunt în stare să mă mişc în ritmul povestirilor sale.
După ce îl înjur marinăreşte, cu influenţe de mahala, pe colegul meu Bogdan Hrib, care mi-a pasat subiectul, încerc să mă concentrez.
Comandorul gesticulează, se plimbă prin cameră, trage cu tunul de pe macheta crucişătorului, face naveta înMarasti_CT_6 bibliotecă, îmi arată albume, schiţe, teancuri de cărţi caligrafiate de el. Suntem când la Careul marinarilor, când în Sevastopol, apoi spre Bosfor, via Insula Şerpilor. Scufundăm submarine, evacuăm nemţi şi români, laolaltă, suntem torpilaţi, cad bombe, fir-ar ai dracu’ de sovietici, numărăm morţi şi răniţi.
Nu înţeleg mare lucru, din perspectiva unei documentări jurnalistice, dar nici nu mă îndur să-l opresc. Lupul de mare chiar trăieşte secvenţele astea. Aşa amestecate cum sunt ele. Se bucură, suferă, strânge din dinţi, i se întunecă faţa. Chiar şi acum, după 66 de ani de la terminarea războiului, lui încă îi mai mor camarazii în braţe. Încă le mai simte sângele şi carnea ciuruită. Braţele şi picioarele, desprinse de corp, împrăştiate pe punte.
După vreo oră şi ceva de bătălii din astea, le-am simţit şi eu, oarecum, aşezate într-o mare durere de cap. Aşa că, stop cadru, comanda la mine! Hai să vorbim ca oamenii!… «Da, da, numai să vă mai arăt nişte fotografii. Să vedeţi ce muşchi aveam pe mine, arătam ca de la Hollywood. Am făcut sport toată viaţa, am jucat baschet în echipă, până la 54 de ani». Frumos bărbat, ce să zic.
.
Dar, să revenim: «La Muzeul Marinei, care e făcut, mai mult de jumătate, prin contribuţia noastră, a celor din Careul marinarilor, mi-am rezervat şi un loc. I-am zis muzeografei, uite, doamnă, în colţul ăsta o să fiu eu împăiat!Marasti_CT_9 Şi să vă spun şi de Odessa!». Da, cum să nu, dar când i-o veni vremea. Deocamdată, vă rog să vă aşezaţi, să numărăm, împreună, nişte oi sau nişte proiectile, ce doriţi, ca să ne liniştim şi s-o luăm de la un capăt.
M-ar interesa, de pildă, cum aţi ajuns în Marina militară? Se uită la mine lung, mai bea o gură de bere, face puţină conversaţie cu motanul Chiţă, apoi, miracol, chiar îmi răspunde la întrebare: «Mama era basarabeancă. Din partea ei am avut un unchi care a luptat, ca marinar, în Primul Război Mondial. M-o fi influenţat şi asta, poveştile marinăreşti, am citit un jurnal de bord, dar vinovată e marea. M-a fascinat de mic, în fiecare vară mergeam cu familia undeva în zona Limanu. Mi s-a părut foarte firesc să fac Şcoala Navală şi să devin militar. Asta era în 1939. Am făcut doi ani de instrucţie pe bricul „Mircea“, apoi am fost pe o canonieră, o navă mică, de 400 de tone, purtătoare de ceva artilerie. Era luată de la francezi, făcuse războiul. În mai 1942, am fost numit comandant pe o şalupă, aveam vreo nouă oameni, făceam pază şi dragaj la gurile Dunării, pentru eventualele mine de la submarinele ruseşti. N-a fost rău, dar a venit iarna, cu pustietate, poker şi băutură pe rupte. I-am scris lu’ tata, că devin alcoolic, dacă nu se întâmplă ceva. Cu un kilogram de icre negre, pe post de şpagă, am fost mutat la Detaşamentul maritim Odessa. Căpitanul Muşat mă folosea ca interpret pentru partizanii sovietici, care se ascundeau în catacombele Odessei. Mai ieşeau pentru mâncare, una-alta, îi recunoşteam imediat după paloarea feţei.
.
După mulţi ani, Muşat mi-a mărturisit că el, de fapt, ştia limba rusă, dar vroia să ne controleze, pe mine şi pe partizani. Mă rog, era război, am cerut ambarcarea şi mi s-a aprobat: NMS „Regele Ferdinand“. Am rămas şi amScufundarea-navei-REGELE-CAROL-I-10-octombrie-1941-1 făcut războiul pe crucişător, până la sfârşitul lui mai 1944. Echipajul nostru avea 270 de oameni. Unii mi-au murit în braţe, alţii au fost doar răniţi. Am trăit războiul pe mare, în toate formele sale. Noi escortam petroliere cu benzină, din Constanţa până în Bosfor, le păzeam de atac cu submarine. Ruşii aveau vreo 50, 28 le-au pierdut în Marea Neagră. Unul s-a descoperit recent, lângă Constanţa, o epavă de „S-213-Ştiuca“. Noi am început războiul cu un submarin, „Delfinul“, şi l-am terminat cu trei. Da’ ni le-au împrumutat sovieticii, definitiv şi iremediabil.
Mă rog, să revenim. Unele misiuni erau calme, altele infernale. Eram torpilaţi, ne ataca şi aviaţia de bombardament, am văzut cu ochii mei scufundări de submarine. Am avut şi crucişătorul ciuruit, cu păcura pierdută, am prins şi dezastrul navei Alba Iulia, distrusă de aviaţie. Marea era plină de naufragiaţi morţi, au sărit în apă şi, din cauza temperaturii, era aprilie, probabil au făcut stop cardiac».
.
În mai 1944, crucişătorul «Regele Ferdinand» a primit una dintre cele mai grele misiuni ale Marinei Militare Române în al Doilea Război Mondial: evacuarea Crimeei.
Comandorul în rezervă Nicolae Mujicicov a fost comandant de convoi pentru navele care luau refugiaţi:marea-neagrc483-5-6-martie-1943-450x250
«Am evacuat o armată germană întreagă şi 60.000 de români. Din echipajul nostru au murit 11 oameni şi peste 30 au fost răniţi. Am plecat din Constanţa pe nouă mai, seara, am navigat spre Sud, ca să evităm drumul cu submarine şi să ajungem la Sevastopol pe întuneric. Vreţi să vă arăt, pe machetă, cum stăteau lucrurile?».
Sigur că da. Şi iar desfăşurări de forţe, poziţii strategice, gesturi ample. Sufrageria se transformă într-un teatru de operaţii de război: «Locul meu de luptă, de unde conduceam antiaeriana, era aici, lângă tunul principal, de 76 de milimetri (calibrul). Bătea cam la şase-şapte mii de metri distanţă. Dincoace aveam un tun de 120, dar a fost înlocuit cu unul german, de tip submarin. Era a doua piesă grea de antiaeriană. Eu dirijam, Alexandru Cristodorescu, ajutorul meu, era lângă mine. Cu o zi înainte a fost făcut aspirant sublocotenent. Aşa, din senin, a venit o rafală şi l-a lovit în spate.
.
M-a strigat pe nume, deşi n-avea voie. L-am sprijinit, era rănit, l-am luat în braţe, mi-a intrat mâna în sânge şi carne. Avea 20 de ani când a murit. Era din Turnu Severin. Apoi, la tunul patru, sub care era cabina mea, a căzut o grenadă. A explodat muniţie, am avut răniţi. Ordonanţei mele de pe navă, Matei Laz, i-a zburat piciorul. Mi-a cerut pistolul, să se împuşte, dar n-am apucat să-i răspund, a murit imediat. Dincolo de aceste tragedii, însă, operaţiunea a fost reuşită, aşa o consemnează istoria.
Ne-am întors spre casă, târându-ne, tancul de păcură, sângele navei, era lovit, aveam pierderi. Distrugătorul arătaziua-eroilor-operatiunea-60-000-salvarea-armatei-romane-din-crimeea-18483400 ca un ciur, apa intra peste tot. Am luat mascota, iepuroiul Rilă, din careul ofiţerilor, ca s-o salvez în caz de. Am cerut dispoziţii de la Constanţa, dar, între timp, ne-au lovit şi emisia, nu mai puteam comunica.
Marea era plină de naufragiaţi, pe plute, de la un cargou distrus, n-am putut să luăm decât câţiva. Au mai apărut trei nave de-ale noastre, pentru operaţiuni de evacuare de noapte, ele au transmis că mai existăm. Aşa că prova pe direcţie, dă-i înainte! Am mai nimerit peste un submarin, da’ s-a dat singur la fund. Când am văzut farul din Tuzla, aprins pentru noi, am răsuflat uşuraţi. În faţa intrării în port, s-au oprit motoarele. Nu mai aveam combustibil. Toată pupa era plină de cadavre. A doua zi a venit mareşalul Antonescu şi a dat mâna cu noi».
Odată încheiată această misiune, omul nostru a trecut la hidroaviaţie. În 23 august 1944, la 8 dimineaţa, în timp ce păzea un convoi, a reperat un submarin şi l-a atacat, cu două bombe lângă periscop.
A fost ultima lui bătălie reală, de război. Seara, a auzit de Armistiţiu. Şi numai bine că a devenit o ţintă pentru sovietici. Şi l-au tot vânat, până în 1945.
.
Când, pe motiv că a refuzat să traducă discursuri politice, a fost exclus din Marină: «Şi uite-aşa s-a terminat cariera mea de marinar. M-am reorientat, am făcut Academia Naţională de Educaţie Fizică, m-am căsătorit, am o fiică, deşi mi-aş fi dorit o echipă de baschet, am şi o nepoată, sunt şi străbunic. Am fost profesor de educaţie fizică-b-Sa-ne-amintim---b--Operatiunea-60-000 în învăţământul superior, până la pensionare. Când, culmea, tocmai din marină n-am reuşit să-mi reconstitui anii, că arhivele sunt vraişte. Aşa că am o pensie de mizerie».
Şi, totuşi, comandorul în rezervă Nicolae Mujicicov a rămas de-al Marinei pe veci. Este preţuit de camarazi, luat ca model, de tineri, invitat la evenimente, consultat când vine vorba de cum a fost în război. La rândul lui, a rămas un lup de mare. Chiar dacă a fost scurtă, pentru o viaţă de 90 de ani, perioada de Marină Militară îl reprezintă, a fost cea mai intensă. Şi mai dragă. Un fel de mare iubire, prin care îţi justifici existenţa, altfel banală.
Îmi arată o fotografie înrămată: «Să-i aranjăm şnurul, să fie frumoasă. Asta e icoana mea! Distrugătorul decorat. Să ştiţi că panglica e originală, de la boneta marinarilor de pe „Ferdinand“!»“.

.
1944, 11 mai – crucişătorul auxiliar „România“ (pavilion: România, IMO: 5602314, 3.793 trb., construit în anul 1905), fostă navă de pasageri transformată în crucişător auxiliar, a fost lovit în plin în magazia de muniţii, de aviaţia de bombardament sovietică (atac aerian la care au participat 12 aparate tip Il-2), şi s-a scufundat în rada portulului Chersonez, în timpul retragerii din Crimeea (Operaţiunea „60.000“).
Crucişătorul românesc era nava principală a convoiului „Ovidiu“ şi ambarcase circa 200 de oameni de pe unPuitor de mine AM M M.F.P. (ponton de transport armat) ce fusese scufundat. Echipajul şi soldaţii ambarcaţi au fost salvaţi.
1944, 12 mai – cargoul „Durostor“ , ex-„Sankt Petersburg“ (pavilion: România, IMO: 5614608, comandant: Mihail E. Eustaţiu, secund: Mircea Nicolae, mecanic-şef: Ion Berdilă, 1.309 trb., construit în anul 1911) a fost interceptată şi lovită de bombele unei grupări de 12 aparate sovietice tip Pe-2, în timpul operaţiunilor de retragere din Crimeea (convoiul „Trandafirul“ din cadrul Operaţiunii „60.000“).
Ulterior, pe data de 12 mai 1944, în timp ce căuta supravieţuitori, nava a fost torpilată de submarinul A-5 (comandant: căpitan-locotenent Matveiev) şi s-a scufundat la 75 Mm de Chersonez, în apropiere de Sevastopol, în punctul de coordonate 44° 37’ Nord/ 31° 57’ Est.
Comandantul Eustaţiu E. Mihail a decedat. A doua zi, în urma rănilor grave, a decedat şi Ion Tudorache – marinar. Au fost răniţi Marin Florea – chelner şi Ion Chiţimia – bucătar.
Ceilalţi marinari din echipaj au fost salvaţi de cele trei R-boot-uri din escortă.
.
„Subsemnatul , Nicolae Mircea, ofiţer I pe nava «Durostor», proprietatea S.M.R., sub pavilion român, înscris în29-Mai-1942-Momentul-scufundarii-navei-Sulina portul Constanţa, am onoare a vă raporta următoarele cu privire la scufundarea navei, survenită prin acţiunea inamică din 14 mai 1944:
În ziua de 11 mai 1944, către orele 17.50, ieşind din portul Constanţa cu misiune specială, am început navigaţia conform instrucţiunilor primite. Suntem escortaţi de R.B. 164, marea calmă şi vânt de Nord şi Nord – Est, slab. Navigaţia a durat în condiţiuni normale până în ziua de 12 mai 1944, către orele 9.50, când am avut alarmă de submarine. Ne continuăm misiunea.
.
La orele 11.00 apar primele avioane torpiloare inamice, care ne atacă la orele 11.35, lăsând 3 torpile, pe care le evităm. Artileria A.A. a bordului doboară unul dintre avioane. Nava se afla la punctul aproximativ de longitudine 31° 25’ Est şi latitudine 44° 35‘ Nord.
După primul atac ne continuăm misiunea. Până la orele 15.25 din aceeaşi zi, suferim un atac în picaj din partea avioanelor inamice, care lansează asupra navei mai multe bombe ale căror schije lovesc corpul vasului şi suprastructurile.
.

La orele 14.45, vasul primeşte 4 bombe în babord, în dreptul magaziei Nr. 2, din care 2 explodează la atingerea1944_April_19_Fliegeralarm_Krim_3 bordului exterior, provocând o mare spărtură în corpul navei, pe unde apa pătrunde cu furie în magaziile Nr. 2 şi Nr. 1. Puntea de comandă este distrusă, cârma blocată, vasul se înclină la bord. Maşina se opreşte în acest timp din cauza şocului exploziilor din jurul vasului şi a celor care au lovit vasul. Apa începe să pătrundă în maşină printr’o gaură din tribord. Se pune pompa de evacuare a apei din maşină. Vasul, în plină viteză, girează uşor la tribord. Vasul începe să se aproveze.
Către orele 15.50, considerând naufragiul inevitabil, se dă la posturi comanda de abandon. Se lansează bărcile de salvare. Vasul german de escortă R.B.164 culege oameni din bărci.
Către orele 16.10, vasul se înclină brusc cu prova în jos şi se scufundă în punctul aproximativ de longitudine 31° 57’ Est şi latitudine 44° 37’ Nord.
În momentul scufundării, vasul se afla în drum Nord, în urma ordinului primit de la vasul de escortă, pentru a găsi un F german avariat.
.
Menţionez că, după lansarea bărcilor cu care s’a salvat personalul român al vasului şi personalul german al A.A. de pe bord, comandantul navei, Eustaţiu Mihai, s’a lăsat pe un socar dela pupa navei, sărind în apă la tribord.194x_Marasesti_Marasti_CT_1
În acelaşi timp, maşina – forţată de presiunea excesivă a aburilor – s’a deblocat, punându-se în mişcare automat. Echipajul şi comandantul navei sunt pescuiţi de R.B. 164, unde sunt pansaţi de echipajul german.
Comandantul vasului are o rană la piciorul stâng şi la cap.
Matelotul Tudorache Ioan – ambele picioare rupte şi mâna stângă, chelnerul Florea Marin – o rană la abdomen, bucătarul Chiţimia Ioan – o rană la piciorul drept.
În drum spre Constanţa, către orele 20.00, din cauza rănilor primite, moare comandantul Eustaţiu Mihai.
În timpul atacului şi al salvărei, echipajul român şi german s’a comportat foarte bine, fără panică, totul a decurs în ordine, care a contribuit la salvarea tuturor. (…)“.
.
1944, 12 mai – cargoul „Danubius“ , ex-„Portimao“ (pavilion: România, IMO: 5601341, comandant: Ion Gh. Popescu, armator: Matteo Löwensohn, Trieste – Italia, 1.489 trb., construit în anul 1899) s-a scufundat în rada portului Chersonez, în urma unui puternic bombardament al aviaţiei sovietice.
Cargoul făcea parte din convoiul „Profetul“, format din navele „Helga“, ex-„Nyhavn“ (pavilion: Germania, IMO:clipboard02_78 5604749, 1.626 trb., construită în anul 1919), „Tissa“ (pavilion: Germania), escortate de canoniera „Locotenent-comandor Eugen Stihi“ (pavilion: România, IMO: 6105395, 315 trb., construită în anul 1916), cu destinaţia Sevastopol.
.
Atacurile aeriene inamice s-au declanşat în dimineaţa zilei de 12 mai şi s-au succedat la intervale de 5 – 10 minute, în formaţii de câte 10 – 15 aparate, cu precădere avioane de asalt, în picaj, alternând cu bombardiere (tip Il-2) şi avioane torpiloare.
„Danubius“ a fost lovit în plin şi, după împrăştierea fumului produs de explozia înspăimântătoare, nu s-a mai văzut nimic pe suprafaţa apei, nava fiind efectiv pulverizată de explozia celor 40 de tone de muniţie (mine antitanc şi de infanterie) ce o transporta la bord.
Niciunul dintre oamenii echipajului şi din trupele aflate la bord nu s-a putut salva.
.
Au murit: Ion Gh. Popescu – comandant, Ovidiu Titorian – secund, Marius Iacobeanu – ofiţer maritim, Anghel Gârbă – şef-meanic, Gheorghe Buciuc – şef de echipaj, Nicolae Fudulu – mecanic II, Gheorghe Marin – mecanic III, Aurel Căpitănescu – maistru lemnar, Nicolae Giurgiu – ajutor mecanic, Alexandru Romano – timonier, Constantin Zburlea – timonier, Vasile Suzan – matelot, Ilie Petre – matelot, Marin Mardare – matelot, Ion Nicolae – matelot, Alexandru Roşu – matelot, Emil Mihăilă – fochist, Pavel Pimen – fochist, Pavei Doiciu – fochist, Ion Sufragiu – fochist, Ion Giubega – fochist, Alexandru Labuneţ – fochist, Scarlat Istrate – fochist, Alexandru Lupan – fochist, Alexandru Dorojneac – bucătar, Gheorghe Vrânceanu – chelner şi Dumitru Chiru – chelner.
Tragedia s-a petrecut în timpul operaţiunii de retragere a trupelor româno-germane din Crimeea, desfăşurată sub numele de cod Operaţiunea „60.000“.
.
1944, 12, 13 mai – crucişătorul auxiliar „Dacia“ (pavilion: România, IMO: 5602843, comandant: locotenent-comandor Dumitru „Japonică“ Niculescu, 3.147 trb., construită în anul 1907) a ajuns la Chersonez, în timpul1944_Mai_Konstanza_4 evacuării ultimelor elemente care mai rezistau lângă Sevastopol, fiind continuu bombardat de artileria sovietică, la lumina paraşutelor iluminante.
.
Nava a ajuns seara la destinaţie, alături de puitorul de mine „Amiral Murgescu“ (pavilion: România, IMO: 6111611, 812 trb., construit în anul 1941) comandant: locotenent-comandor Foca Anton) şi de distrugătorul „Regina Maria“ (pavilion: România, IMO: 6109169, 1.900 to., construit în anul 1930).
Din cauza mărimii sale, „Dacia“ a rămas mai în larg, iar soldaţii ce trebuiau îmbarcaţi au fost aduşi de patru M.F.P.-uri. În timp ce avea loc transbordarea, avioanele sovietice au lansat paraşute luminoase şi apoi au atacat, câteva bombe căzând în apropierea vasului. Schijele au rănit pe ofiţerul Barbu Radian, din Marina comercială, care a decedat ulterior în spital la Constanţa.
.
În timpul nopţii, la ora 01:00, a fost rănit de schije căpitanul Vasile Panaitescu, secundul navei.
O bombă a căzut la pupa, pe un colac de parâmă, care i-a amortizat explozia. Totuşi, schijele au ucis doi marinari şi au rănit pe alţi 21. Dintre soldaţii germani transportaţi, 25 au murit în timpul atacurilor aviaţiei sovietice.Horia Macellariu 2
La ora 01:30 a intervenit o avarie la maşini, nava fiind imobilizată timp de 20 de minute.
În jurul orei 02:00, la bord se aflau deja 1.200 de oameni, aşa că nava a pornit încet spre Constanţa, dar, peste câteva ore, când s-a luminat, a fost din nou atacată de trei valuri succesive de aero-torpiloare sovietice.
A fost declanşat focul de la bordul „Daciei“ şi tunurile de 105 mm au reuşit să împrăştie de la distanţă pe atacatori, aceştia nereuşind să lanseze la ţintă. În scurt timp, în urma exploziei unei bombe, cârma s-a defectat şi nava a trebuit să se oprească din drum, pentru reparaţii, fiind protejată de „Regina Maria“.
În jurul orei 16:00 a ajuns cu bine în portul Constanţa. A fost ultima misiune de luptă a navei „Dacia“.
.
AMINTIRI DESPRE O FLOTA PIERDUTA – Voiaje neterminate, Constantin Cumpana, Corina Apostoleanu, 2011, Constanta; editura “Telegraf Advertising”.
Constantin Cumpana
.
Cine doreste sa achizitioneze volumele,

“Amintiri despre o flota pierduta” (vol.I si vol.II)

“Tragedia Navei Independenta – cea mai mare catastrofa din istoria “navigatiei maritime romanesti

si

“Catastrofa navei Unirea – cel mai mare accident naval mondial din anul 1982″
poate contacta autorul ( Constantin Cumpana) pe adresa de e-mail –:
costyn_c@yahoo.com

sau

pe adrea de facebook: https://www.facebook.com/leon.martinas

Lasă un comentariu

avatar

Sortează după:   Cele mai noi | Cele mai vechi | Cele mai votate
OPREA FLORENTIN
Oaspete
OPREA FLORENTIN
26 ianuarie 2016 13:19

Este foarte greu să arătăm de ce o dată cu EST apoi cu VEST! MULTUMESC CELOR CARE NE ARATA MILITARUL ROMAN!

Liga Militarilor Profesionisti
Oaspete
15 ianuarie 2016 19:36

Citeste aici articolul despre prima parte a evacuarii trupelor germano-romane din Crimeea:

11 – 24 APRILIE 1944 – PRIMA ETAPA A OPERATIUNII „60.000”

http://www.ligamilitarilor.ro/arc-peste-timp/11-24-aprilie-1944-prima-etapa-a-operatiunii-60-000/

zainea
Oaspete
zainea
15 ianuarie 2016 19:30

Am intalnit in foarte multe lecturi expresia „cap compas” Este o busola?

Luminita Dobre
Oaspete
Luminita Dobre
15 ianuarie 2016 19:21

Ingrozitor! 10.000 de morti in doar cateva minute… acest articol este „aur” pentru pasionatii de istorie.
Felicitari LMP pentru postare.

ionel
Oaspete
ionel
15 ianuarie 2016 19:07

Superb videoclipul despre Submarinul „DELFINUL”. Cine a compus melodia? Ce ne puteti spune despre celebrul submarin?

Liga Militarilor Profesionisti
Oaspete
15 ianuarie 2016 18:51

* ARTICOLE DESPRE MARINA REGALA ROMANA, POSTATE PE SITE-UL L.M.P.:

.

COMANDORUL COSTACHESCU VASILE CONSTANTIN (BIBI) – UN BRAV OFITER AL MARINEI ROMANE

http://www.ligamilitarilor.ro/arc-peste-timp/comandorul-costachescu-vasile-constantin-bibi-brav-ofiter-al-marinei-romane/

.

DISTRUGATORUL NMS “REGELE FERDINAND” IN TIMPUL CELUI DE-AL DOILEA RAZBOI MONDIAL

http://www.ligamilitarilor.ro/istorie-militara/distrugatorul-nms-regele-ferdinand-timpul-celui-de-al-doilea-razboi-mondial/

.

DISTRUGATORUL NMS “REGINA MARIA” IN TIMPUL CELUI DE-AL DOILEA RAZBOI MONDIAL

http://www.ligamilitarilor.ro/istorie-militara/distrugatorul-nms-regina-maria-cel-de-al-doilea-razboi-mondial/

.
PUITORUL DE MINE NMS “AMIRAL MURGESCU, IN TIMPUL CELUI DE-AL DOILEA RAZBOI MONDIAL

http://www.ligamilitarilor.ro/arc-peste-timp/puitorul-de-nms-amiral-murgescu-al-doilea-razboi-mondial/

.

ALBA IULIA – O NAVA PLINA DE CADAVRE. OPERATIUNEA 60.000 – RETRAGEREA TRUPELOR ROMANO-GERMANO DIN CRIMEEA

http://www.ligamilitarilor.ro/arc-peste-timp/operatiunea-60-000-retragerea-trupelor-romano-germane-din-crimeea-alba-iulia-o-nava-plina-de-cadavre/

.

– LECTIA DE ISTORIE, EROISM, MORALITATE SI PATRIOTISM – AM. (ret) PETRE ZAMFIR – Submarinul NMS “Delfinul” in cel De-al Doilea Razboi Mondial

http://www.ligamilitarilor.ro/activitati/lectia-de-istorie-eroism-moralitate-si-patriotism/
.
– MARINA REGALA ROMANA IN TIMPUL CELUI DE-AL DOILEA RAZBOI MONDIAL – Torpilorul NALUCA spaima submarinelor sovietice

http://www.ligamilitarilor.ro/istorie-militara/marina-militara-romana-in-timpul-celui-de-al-doilea-razboi-mondial/
.

– SCUFUNDAREA CRUCISATORULUI AUXILIAR REGELE CAROL I

http://www.ligamilitarilor.ro/istorie-militara/scufundarea-crucisatorului-auxiliar-regele-carol/
.

– SCUFUNDAREA DISTRUGATORULUI MOSKVA

http://www.ligamilitarilor.ro/istorie-militara/scufundarea-distrugatorului-moskva/
.

– MARINA REGALA ROMANA IN ALII-LEA RAZBOI MONDIAL

http://www.ligamilitarilor.ro/istorie-militara/marina-regala-romana-in-al-ii-lea-razboi-mondial/
.

– OPERATIUNEA 60.000

http://www.ligamilitarilor.ro/istorie-militara/operatiunea-60-000/
.

– PREA PUTIN DESPRE HORIA MACELLARIU

http://www.ligamilitarilor.ro/eroii-neamului/prea-putin-despre-amiralul-horia-macellariu/
.
– TORPILORUL SMEUL – UN SIMBOL AL EROISMULUI ROMANILOR

http://www.ligamilitarilor.ro/activitati/torpilorul-smeul-simbol-al-eroismului-romanilor/
.
– HORIA MACELLARIU – UN OFITER DE MARINA CONDAMNAT CANDVA PENTRU CA SI-A FACUT DATORIA

http://www.ligamilitarilor.ro/eroii-neamului/horia-macellariu-ofi%C8%9Ber-de-marina-condamnat-candva-pentru-ca-%C8%99i-a-facut-datoria/
.

– SUBMARINUL DELFINUL IN CEL DE-AL DOILEA RAZBOI MONDIAL

http://www.ligamilitarilor.ro/tehnica-militara/submarinul-delfinul-cel-de-al-doilea-razboi-mondial/

Liga Militarilor Profesionisti
Oaspete
15 ianuarie 2016 18:50

* ARTICOLE DESPRE TRAGEDII ALE NAVELOR CIVILE ROMANESTI:
.

AMINTIRI DESPRE O FLOTA PIERDUTA
http://www.ligamilitarilor.ro/arc-peste-timp/amintiri-despre-o-flota-pierduta/
.
SACRIFICAREA FLOTEI MARITIME ROMANESTI SI „PATIMILE” MARINARILOR DUPA EVENIMENTELE DIN DECEMBRIE 1989 (1990-2010)
http://www.ligamilitarilor.ro/arc-peste-timp/sacrificarea-flotei-maritime-romanesti-si-patimile-marinarilor-dupa-evenimentele-din-decembrie-1989-1990-2010/
.
CUM A PIERDUT ROMANIA YACHTUL „LIBERTATEA” , OBIECT DE PATRIMONIU NATIONAL, CATEGORIA „TEZAUR”!!!
http://www.ligamilitarilor.ro/arc-peste-timp/cum-a-pierdut-romania-yachtul-libertatea-obiect-de-patrimoniu-national-categoria-tezaur/

.

35 DE ANI DE LA CEA MAI MARE CATASTROFA DIN ISTORIA NAVIGATIEI MARITIME ROMANESTI – EXPLOZIA PETROLIERULUI “INDEPENDENTA”

http://www.ligamilitarilor.ro/eroii-neamului/35-de-ani-de-la-cea-mai-mare-catastrofa-din-istoria-navigatiei-maritime-romanesti-explozia-petrolierului-independenta/
.
TRAGEDIA NAVEI “SADU”
http://www.ligamilitarilor.ro/eroii-neamului/tragedia-navei-%E2%80%9Esadu%E2%80%9C/
.
TRAGEDIA NAVEI MOGOSOAIA – CEL MAI MARE ACCIDENT DIN ISTORIA NAVIGATIEI ROMANESTI
http://www.ligamilitarilor.ro/arc-peste-timp/tragedia-navei-mogosoaia-cel-mai-mare-accident-din-istoria-navigatiei-romanesti/
.
NU AVEM DREPTUL SA UITAM TRAGEDIA NAVEI INDEPENDENTA!
http://www.ligamilitarilor.ro/eroii-neamului/nu-avem-dreptul-sa-uitam-tragedia-navei-inedpendenta/
.
PETROLIERUL UNIREA – A DOUA MARE PIERDERE A FLOTEI COMERCIALE ROMANE
http://www.ligamilitarilor.ro/arc-peste-timp/petrolierul-unirea-doua-mare-pierdere-flotei-comerciale-romane/
.
ACCIDENTE SI CATASTROFE MAI PUTIN CUNOSCUTE DIN ISTORIA NAVIGATIEI ROMANESTI
http://www.ligamilitarilor.ro/arc-peste-timp/accidente-si-catastrofe-mai-putin-cunoscute-din-istoria-navigatiei-romanesti/
.
TORPILAREA NAVEI SULINA
http://www.ligamilitarilor.ro/arc-peste-timp/torpilarea-navei-mixte-sulina/
.
TORPILAREA NAVEI MIXTE PELES
http://www.ligamilitarilor.ro/arc-peste-timp/torpilarea-navei-mixte-peles/

.
BOMBARDAREA CARGOULUI OLANESTI
http://www.ligamilitarilor.ro/arc-peste-timp/bombardarea-cargoului-olanesti-7-octombrie-1980/
.
SCUFUNDAREA CARGOULUI SCAENI
http://www.ligamilitarilor.ro/eroii-neamului/scufundarea-cargoului-scaeni-7-decembrie-1991/
.
DISPARUTI IN GOLFUL BISCAYA – MISTERUL NAVEI “TOPOLOVENI”
http://www.ligamilitarilor.ro/eroii-neamului/disparuti-golful-biscaya-misterul-navei-topoloveni/
.
NAVA “PREDEAL” – IN LUPTA CU MAREA DEZLANTUITA
http://www.ligamilitarilor.ro/eroii-neamului/nava-predeal-lupta-cu-marea-dezlantuita/
.
SCUFUNDAREA CARGOULUI “DAMBOVITA” – 9 DECEMBRIE 1973
http://www.ligamilitarilor.ro/arc-peste-timp/scufundarea-cargoului-dambovita/#comment-26273
.

ATACUL ASUPRA CARGOULUI “FUNDULEA” – 23 NOIEMBRIE 1987
http://www.ligamilitarilor.ro/eroii-neamului/atacul-asupra-cargoului-fundulea-23-noiembrie-1987/

wpDiscuz